199,583 matches
-
statului au existat mai multe opinii ale căror extreme se încadrau în formule de genul „nu ne vindem țara” și „privatizări pe un leu”. Evident, cele două extreme nu se refereau la o multitudine de cazuri, ci mai degrabă la excepții bine fundamentate. Negocierile prețului de privatizare de fapt trebuie să conducă la un preț acceptabil de ambele părți după formula win-win, ca rezultat al unui soi de compromis trade-off între participanți sau stakeholders. În cadrul analizei investițiilor străine directe, se întâlnesc
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
greenfield pentru toate țările atât dezvoltate, cât și mai puțin dezvoltate, astfel că avem toate dovezile impactului negativ pe care l-a avut criza asupra investițiilor greenfield în perioada 2009-2011. Cu toate acestea, există o serie de țări care fac excepție, în sensul că, începând cu anul 2011 se constată o creștere a investițiilor greenfield față de anul anterior. În această situație, de exemplu, se află Uniunea Europeană în ansamblul său, Austria, Bulgaria, Danemarca, Finlanda, Franța, Grecia, Irlanda, Lituania, Polonia, România, Regatul Unit
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
într-o regiune de șes, ferită de mari inundații și mari cutremure sau alte dezastre, trăiește liniștită familia mea. Ca majoritatea locuitorilor, cei cinci membri ai familiei mele sunt moldoveni, fapt cu care mă mândresc. În ciuda acestora, sora mea face excepție de la regulă și , în vorbirea ei, folosește un limbaj literar care nu îi trădează originea. Probabil asta se datorează interesului și dragostei sale pentru Limba și Literatura Română. După cum observați, a început prezentarea membrilor familiei.Sora mea, în vârstă de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
unui energic fapt Împlinit, un adevăr a cărui relevare ar fi meritat mai multă atenție din partea literaturii de specialitate. Oricât ar părea de curios, actul Regatului, de o Însemnătate aparte În traiectoria Înfăptuirilor național statale, a fost evaluat, aproape fără excepție, din perspectiva unei anumite orientări externe (opțiunea euro-centrală) sau din cea a disputelor politice interne (manevre de partid, preocuparea de a stăvili „tendințe anarhice” prin consolidarea autorității monarhice etc.). Pentru N. Iorga, spre exemplu, momentul proclamării Regatului ar fi fost
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
În mod special În toate aceste studii despre patriotism, naționalism și idei despre superioritate culturală, este că printre europeni (și oamenii din alte regiuni ale lumii) sentimentul de mândrie națională este În descreștere de la o generație la alta. America este excepția. Un covârșitor 98% din tineretul american spun că sunt mândri de naționalitatea lor, În comparație cu numai 58% din tineretul britanic și 65% din cel german 42. Majoritatea americanilor privesc aceste cifre ca pe un semnal pozitiv al vitalității republicii. Mulți europeni
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și schimburile mondiale, au În general rădăcini americane. Când uriașul producător de automobile german Daimler-Benz a cumpărat pe al treilea producător american, Chrysler, acum câțiva ani, a fost un șoc pentru majoritatea lucrătorilor americani, dar a fost tratat ca o excepție. Puțini americani Își dau seama de puterea companiilor transnaționale europene. șaizeci și una dintre cele mai mari 140 de companii din clasamentul global Fortune 500 sunt europene, În timp ce numai cincizeci sunt americane și douăzeci și nouă sunt originare din Asia20
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
această idee, În realitate, statul-națiune este mai mult o comunitate imaginară - o construcție artificială creată de elitele politico-economice pentru a Încuraja piețele de schimb naționale lărgite și a obține colonii În teritorii Îndepărtate. Asta nu Însemnă că nu există și excepții de la regulă. Desigur, unele dintre luptele etnice ale naționaliștilor În era postcomunistă În Europa Centrală și de Est au mai puțin de-a face cu lărgirea piețelor decât cu prezervarea identității etnice. Totuși, În majoritatea cazurilor, statul-națiune și piețele naționale
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
totdeauna, sub unghiul periculozității lor, potențial antisociale. Vom reveni asupra acestei chestiuni când vom expune capitolul jurisdicției cu privire la alienați și la organizarea de către stat a caselor de recluziune. Totuși, trebuie să remarcăm însă că această rezolvare a constituit doar o excepție, iar acțiunea de reformare morală se reducea, în fapt, la regimul de viață în mănăstire. De altfel, în această categorie au intrat nu numai femeile, pentru care nu au existat, mult timp, case de recluziune. Aflăm astfel că Isprăvnicia Piatra Neamț
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
psihiatric. Constatările sale sunt, de aceea, deosebit de valoroase. La data inspecției lui Fătu, ospiciul, care adăpostea și trata un total de 80 de bolnavi, beneficia de un buget de 22.524 lei și 60 bani, sumă considerabilă. Cu câteva mici excepții de abateri de al birocrația scriptică, capitolele principale de "manipulări bănesci" și "condica recipisselor" erau puse la punct. Administrația ospiciului a fost găsită corespunzătoare. Recomandările lui Fătu, în această direcție, sunt sumare, nefiind vorba de deficiențe mari. Exigentul inspector a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
psihiatrie. Cele mai multe au meritul de a fi contribuit la profilarea unui limbaj psihiatric românesc și de a fi răspândit câteva idei mai noi în lumea medicală și în cercurile mai largi, intelectuale, având însă o valoare științifică originală. Cu puține excepții, lucrările cu subiecte psihiatrice nu au depășit un evident diletantism nici în deceniile următoare. Aceste lucrări au abordat subiecte foarte diferite. Menționăm câteva din această categorie: "Somnambulismul la câini" de dr. Ion Antoniu, din Bârlad, publicată la Bârlad în 1866
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
-i separare și nici clasificare. Ereditatea, intoxicațiile, boalele infecțioase de mai departe concură la determinarea boalelor mintale, se leagă între ele, își dau sprijin, se combină în mod cât mai variat, așa fel că în realitate e cu totul de excepție faptul că o boală anumită să fie pricinuită numai printr-un factor unic. Se observă, îndeobște, o înlănțuire de factori diverși. De aceea e greu de a spune în multe cazuri dacă alienația provine mai lesne dintr-o cauză morală
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni, într-o senzație de stagnare exasperantă. Interpreții sînt foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care este și interpretul rolului principal. Nu că actorul nu s-ar achita cu totul onorabil de sarcinile impuse de regie (ba chiar bănuiesc că este unul din cele mai izbutite roluri ale sale din ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
SOV; limbile celtice și cele din vestul Europei sunt VSO; între aceste două areale sunt limbi SVO (Siewierska 1998: 6). Dryer (1998: 283), analizând limbile eurasiene actuale, ajunge la o generalizare geografică și mai largă: limbile din Europa (cu o excepție, basca) au topică VO, iar cele din Asia, cu excepția sud-estului extrem, au topică OV. (b) Baza teoretică a descrierii făcute de Dixon, în afara oricărui model teoretic, este considerarea constituenților S, A și O ca fiind primitive sintactico-semantice universale (Dixon 1994
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativă va fi întotdeauna la timpurile trecute. Aceeași idee, formulată însă mai rezervat, apare și la Gildea (2003: 4), care arată că majoritatea partițiilor bazate pe timp/aspect au aceeași direcție: trecut/perfectiv = ergativ, nontrecut/imperfectiv = nonergativ, dar există și excepții. (d) Propoziție principală vs propoziție subordonată Este posibil ca sistemul de marcare cazuală din propozițiile principale să fie diferit de cel din subordonate. Acest tip de partiție 30 − arată Dixon (1994: 101−104) − este legat de partiția determinată de timp
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
condus la numeroase confuzii între cele două concepte: ● în construcțiile ergative, ca și în cazul pasivului, obiectul (de adâncime) al unui verb tranzitiv este tratat morfologic la fel ca subiectul unui verb intranzitiv, dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (excepție: punjabi); ● în multe limbi ergative, verbul se acordă cu subiectul intranzitiv și cu obiectul tranzitiv, nu și cu subiectul tranzitiv (excepție: georgiana); ● flexiunea ergativului este aceeași cu a instrumentalului (ciukotă, dagva, nu și georgiana); în limbile care au pasiv, agentul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verb tranzitiv este tratat morfologic la fel ca subiectul unui verb intranzitiv, dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (excepție: punjabi); ● în multe limbi ergative, verbul se acordă cu subiectul intranzitiv și cu obiectul tranzitiv, nu și cu subiectul tranzitiv (excepție: georgiana); ● flexiunea ergativului este aceeași cu a instrumentalului (ciukotă, dagva, nu și georgiana); în limbile care au pasiv, agentul are aceeași marcă flexionară sau aceeași adpoziție ca instrumentul; ● limbile ergative tind să nu aibă pasiv diferit de ergativul activ (excepție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
excepție: georgiana); ● flexiunea ergativului este aceeași cu a instrumentalului (ciukotă, dagva, nu și georgiana); în limbile care au pasiv, agentul are aceeași marcă flexionară sau aceeași adpoziție ca instrumentul; ● limbile ergative tind să nu aibă pasiv diferit de ergativul activ (excepție: georgiana). Prin urmare − arată Comrie (1973: 251−252) − se poate să fie adevărat că, în unele limbi, construcția ergativă s-a dezvoltat din construcția pasivă, mai precis, că ergativul provine dintr-un pasiv gramaticalizat, devenit obligatoriu (schimbare care poate să
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi: dintre cele două Cazuri structurale, cel mai înalt va fi atribuit argumentului A, iar cel mai jos, argumentului O. Sursa variației de parametru este alegerea Cazului atribuit argumentului S. Bobaljik (1993) arată că în majoritatea abordărilor de tip GB (excepții: Levin și Massam 198510, Massam 198511, Marantz 199112), Cazul structural absolutiv din limbile ergative corespunde nominativului din limbile nominative, trăsăturile comune acestor două Cazuri fiind: (a) posibilitatea de realizare (cel puțin abstractă) printr-un argument în toate propozițiile finite, tranzitive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
epifenomen care acoperă și nominativul, și acuzativul − vezi supra, 3.2.3.), termenul ergativ are o definiție coerentă: este întotdeauna o formă specială de marcare a subiectului Agent, având aceeași sursă (Caz inerent al v tranzitiv). Autorii citează și o excepție de la această regulă, basca, nu întâmplător o limbă ergativă numai morfologic. Un argument suplimentar pentru interpretarea pe care o dau autorii cazului ergativ ar fi faptul că și Cazul acuzativ este legat, în mod paralel, de marcarea pacientului în diverse
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este Instrument dacă și numai dacă un rol Agent este de asemenea realizat în derivare sau presupus în interpretare. Reinhart (1996) atrage atenția asupra faptului că setul de verbe [+c] este exact setul de verbe tranzitive cu comportament inacuzativ (singura excepție identificată: engl. grow 'a crește'). Definiția clasei inacuzativelor: Un verb este inacuzativ dacă și numai dacă conceptul verbal include un rol [+c] și acest rol este redus (nu este realizat). Reinhart (1996) atrage atenția asupra faptului că, în multe cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
i se acordă foarte mare importanță, primul test pe care îl prezint este adjectivizarea participiului. Motivația acestei ordini este că, pe lângă imposibilitatea pasivizării 3, este singurul test aplicabil, în limba română, la toate verbele inacuzative (Pană Dindelegan 2003a: 104), cu excepții nesemnificative. În Anexa 2 am menționat pentru fiecare verb forma de participiu adjectival, la masculin și la feminin, așa că nu voi relua aici lista de exemple. Relevanța adjectivării participiului pentru clasa inacuzativelor a fost subliniată de Levin și Rappaport (1986
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dintre intranzitive, numai verbele inacuzative acceptă pasivizarea adjectivului. Autoarele au demonstrat că această proprietate este esențial sintactică: morfologia participiului trecut blochează sistematic externalizarea rolului tematic al subiectului, de unde rezultă că participiile inergative nu pot funcționa ca adjective. Există însă și excepții 6, semnalate de Mackenzie (2006: 139): sp. cenados, resididas it. cenata, mangiati engl. travelled, studied. Levin și Rappaport (1986, apud Grimshaw 1990: 124) au demonstrat că pasivele adjectivale sunt formate de la pasivele verbale printr-un proces de formare adjectivală care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
selectează auxiliarul a fi, iar lista de verbe cu a fi din limba română este inclusă în cea a verbelor cu essere din italiană. Astfel, se poate spune că româna se înscrie în tendința general romanică (de la care italiana face excepție) de a elimina auxiliarul 'a fi'; eliminarea a putut fi favorizată, în româna veche, de confuzia cu pasivul: astfel, româna actuală a păstrat această structură numai în situații în care confuzia cu pasivul nu este posibilă (inacuzativele neacceptând pasivul cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Au toți sosit. Un fenomen legat de selecția auxiliarului este acordul participiului perfect. Mackenzie (2006: 162) arată că acesta este un fenomen foarte răspândit în limbile romanice, dar foarte sărăcit sau absent în limbile care au pierdut auxiliarul 'a fi' (excepție de la această regulă este catalana, care a pierdut auxiliarul a fi, dar a păstrat acordul la persoana 3). Belletti (2001)18 analizează acordul participiului perfect ca fiind obținut printr-o relație specificator−cap, într-o proiecție joasă a acordului participial
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbii, iar cele cu structura supinului, în vorbirea populară, uzuală, familiară. Anexa 2 cuprinde, pentru fiecare verb inacuzativ, și nominalizarea corespunzătoare. Din lista prezentată în anexă, pe care nu o voi relua aici, se poate observa că inacuzativele românești (cu excepțiile înregistrate de Stan 2003, la care se adaugă verbele a apărea, a dispărea, a muri, a reapărea) acceptă nominalizarea de tip infinitiv și numai unele, pe cea de tip supin (mucegăitul, putrezitul, râncezitul, ruginitul, trecutul, fermentatul, germinatul, încolțitul, înfloritul, înfrunzitul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]