21,186 matches
-
limbă și relevanță pentru alte cercetări filozofice. Ca ramură filozofică, filozofia limbii nu cunoaște, așadar, nici continuitatea în investigare și nici interesul momentan pentru ultima realizare la care s-a ajuns și, de aceea, reprezintă o altă manieră de a aborda lucrurile decît știința. Prin aceasta, filozofia limbii își poate delimita sfera în raport cu lingvistica generală, și aceasta o disciplină teoretică dar orientată spre rezolvarea problemelor propriu-zise ale limbii și, de obicei, fără o corelare imediată cu problematica filozofică. Obiectul comun, limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lucrurile în cazul filozofiei limbii, care s-ar plasa la intersecția dintre lingvistică și filozofie. Situația nu se poate reduce însă de data aceasta la admiterea acestei zone de interferență, căci, pe de o parte, prin specificul ei, filozofia poate aborda orice aspect al realității naturale sau sociale (deci și limba) și nu se limitează la anumite tipuri de probleme, cum fac științele, iar, pe de altă parte, lingvistica însăși trece deseori peste granițele unei științe umaniste pozitive către sferele teoriei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mod deosebit în cazul folosirii obișnuite a limbii, atunci cînd conștiința individuală se manifestă în cadrele stabilite de conștiința universală, de tradiția istorică manifestată înlăuntrul și în jurul oricărui vorbitor. Proiectarea filozofiei kantiene asupra problemelor limbii Deși Kant însuși nu a abordat problemele limbii, gîndi-rea sa oferă coordonate optime pentru cercetarea filozofică a limbii și a limbajului, o suficient de puternică bază pozitivă pentru a evalua obiectele și fenomenele, precum și impor-tante posibilități de interpretare, clasificare, corelare și structurare rațională a cunoștințelor, atribuind
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
enigmatică. Orientarea sa novatoare în problema cunoașterii a înrîurit însă gîndirea unor urmași precum Bertrand Russell și Ludwig Wittgen-stein, în opera cărora chestiunile care privesc limba au căpătat un spațiu apreciabil. "Jocurile de limbaj" în funcționarea limbii Majoritatea filozofilor au abordat problema limbii și a limbajului alături sau împreună cu alte probleme de ontologie, gnoseologie, epistemologie sau logică, deci într-un context filozofic în care limba reprezenta numai unul dintre aspectele luate în discuție. S-au realizat însă și sisteme de gîndire
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
utilitatea teoriei constructiviste în evidențierea unor aspecte specifice ale relațiilor internaționale (Katzenstein, 1996). Cu toate acestea, deocamdată, constructivismul nu a reușit să conteste afirmațiile realiste privind tiparele de ansamblu ale formării alianțelor în sistemul internațional. Lucrarea de față încearcă să abordeze în mod direct această limitare pornind de la asemănările dintre afirmațiile constructiviste și analizele realiste clasice/neoclasice ale adaptărilor marilor puteri la sfârșitul Războiului Rece. Evoluțiile din sistemul internațional după 1999 subliniază caracterul cu necesitate temporar al acestei evaluări a relațiilor
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Un sistem caracterizat prin reflexivitate prezintă două proprietăți distinctive. Mai întâi, unitățile din interiorul său ating o marjă mai mare de acțiune autonomă. Acest fapt reflectă modul în care efectele persuasiunii și demonstrației creează un spațiu permisiv, în care actorii abordează voluntar schimbarea culturală. În al doilea rând, un sistem caracterizat de reflexivitate este distinct în termenii structurii de interacțiune pe care o întruchipează. Această condiție este satisfăcută de apariția unui nucleu liberal stabil, care domină tiparele de interacțiune din cadrul ordinii
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o reprezintă lucrarea Unipolar Politics semnată de Kapstein și Mastanduno (1999). Cu toate că rămâne devotat tradiției realiste, acest studiu se desparte de cadrul realist structural care a dominat perioada imediat următoare sfârșitului Războiului Rece. Autorii sunt puternic influențați de realismul clasic, abordând puterea din perspectiva percepției, și nu bazându-se pe logica structurală. Principalul lor argument este că, prin implicare și garanții diplomatice, America încurajează alți actori majori să îi sprijine poziția hegemonică. Deși subliniază că ordinea emergentă conține elemente de competiție
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
contura organizarea lucrării de față și îi vom preciza contribuția la literatura de specialitate. Capitolul teoretic este urmat de trei capitole cu studii de caz, care examinează politica externă a Germaniei, Japoniei și Chinei între 1989 și 1999. Înainte de a aborda organizarea cercetării empirice vom rezuma scopul capitolului teoretic. Capitolul teoretic abordează implicațiile sfârșitului Războiului Rece pentru modul de conceptualizare a sistemului internațional. Nici proiectul lui Keohane ș.a., nici proiectul lui Kapstein și Mastanduno nu face legătura între analiza tendințelor după
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
literatura de specialitate. Capitolul teoretic este urmat de trei capitole cu studii de caz, care examinează politica externă a Germaniei, Japoniei și Chinei între 1989 și 1999. Înainte de a aborda organizarea cercetării empirice vom rezuma scopul capitolului teoretic. Capitolul teoretic abordează implicațiile sfârșitului Războiului Rece pentru modul de conceptualizare a sistemului internațional. Nici proiectul lui Keohane ș.a., nici proiectul lui Kapstein și Mastanduno nu face legătura între analiza tendințelor după 1989 și evaluarea cauzelor colapsului sovietic. Ca urmare, cauzele și consecințele
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
crize din perioada post-1999, problemele metodologice ridicate de lipsa dovezilor, literaturii și perspectivei istorice sunt foarte serioase. Cu toate acestea, ca o recunoaștere a importanței evoluțiilor mai recente și a semnificației lor pentru teme esențiale ale lucrării noastre, în postfață abordăm evenimentele de la 11 septembrie 2001 și consecințele lor. Scopul acestei postfețe nu este de a realiza o extindere comprehensivă și sistemică a cadrului cărții, pentru a acoperi perioada după 1999. În schimb, urmărim să atragem atenția asupra importanței crescute a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în care pot fi interpretate evenimentele curente, dat fiind argumentul general al lucrării. Capitolele cu studiile de caz sunt organizate în patru secțiuni. Primele două secțiuni analizează predicțiile modelului neorealist și, respectiv, cele ale modelului instituționalist. Apoi, predicțiile liberale sunt abordate în două secțiuni. A treia secțiune cercetează existența unor dovezi ale variației culturale și instituționale interne în cadrul marilor strategii ale principalelor puteri. Aceasta ar putea prezenta anomalii atât pentru predicțiile neorealiste, cât și pentru cele instituționaliste, și ar indica un
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
descriere liberală a dinamicii socializării din sistemul internațional. În această secțiune ne folosim de cercetările empirice din cele două proiecte Kapstein și Mastanduno, și Keohane ș.a. pentru a identifica preferințele de politică externă ale fiecărei țări. În a patra secțiune abordăm opțiunile strategice ale fiecăreia dintre principalele puteri, analizând direcția evoluției politicii externe în perioada 1989-1999. Aici se analizează dacă statul în cauză se află sub presiuni sistemice pentru a-și adapta cultura internă prin internalizarea normelor culturii kantiene. De asemenea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
adoptă un rol mai apropiat de cel al SUA, și dacă există dovezi ale presiunilor pentru internalizarea normelor cooperării atât în chestiuni de securitate, cât și în chestiuni economice. Concluziile extind cele trei teme principale ale cărții. Mai întâi este abordat viitorul teoriei relațiilor internaționale după Războiul Rece. Discutăm despre implicațiile colapsului Uniunii Sovietice pentru modul de conceptualizare a sistemului internațional, și evaluăm șansele unei noi sinteze teoretice adecvate lumii post-Război Rece. În al doilea rând, evaluăm tiparele generale ale activității
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
implicațiile colapsului Uniunii Sovietice pentru modul de conceptualizare a sistemului internațional, și evaluăm șansele unei noi sinteze teoretice adecvate lumii post-Război Rece. În al doilea rând, evaluăm tiparele generale ale activității instituționalizate din sistemul internațional din perioada 1989-1999. Această secțiune abordează tendințele generale în termenii relațiilor dintre principalele puteri după sfârșitul Războiului Rece. În cele din urmă, tragem concluzii cu privire la ajustările individuale de politică externă ale principalelor state la colapsul sovietic, precum și la existența presiunilor în sensul socializării la normele asociate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
natura anarhiei, cu scopul de a evidenția diferențele de statut ontologic în fiecare dintre acestea. De asemenea, analizăm modul în care teoriile conceptualizează alcătuirea sistemului internațional, pentru a identifica logica adoptată, de tip raționalist sau reflectivist. În a patra secțiune abordăm relația dintre cele trei modele și posibilitatea de realizare a unei sinteze generale între intuițiile lor. Această secțiune prezintă perspectivele liniară și triunghiulară ale dezbaterilor dintre teoriile sistemice, și discută implicațiile acestor preocupări teoretice pentru structura programelor de cercetare din
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
reacționat rațional la noile informații care semnalau pericolele asociate cu recursul la armele nucleare, prin ajustarea concepțiilor lor asupra intereselor proprii. Superputerile au depășit "simpla învățare", în care își ajustau mijloacele fără să-și adapteze scopurile de profunzime, și au abordat "învățarea complexă", în care și-au modificat preferințele ca urmare a noilor informații. În consecință, în interiorul regimului, au apărut noi norme privitoare la funcționarea mecanismului de descurajare, ce reflectau calea prin care cele două superputeri își schimbaseră convingerile anterioare despre
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
atributele lor centrale. Tabel 2.1 Cadrul teoretic (rezumat) Variabila cheie Statul-ca-actor Statutul anarhiei Neorealism Structura materială Ambiguu Reproductiv Instituționalism Structura instituțională Rațional Reproductiv Liberalism Structura culturală Reflexiv Transformativ Către o sinteză generală După ce am analizat cele trei modele, putem aborda relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, precum și perspectivele unei sinteze generale între intuițiile lor. Discuția este organizată în jurul unei comparații între conceptualizarea "liniară" și cea "triunghiulară" a relației dintre cele trei teorii. Fiecare dintre aceste conceptualizări sugerează posibilitatea unei sinteze
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
după Războiul Rece. Specialiștii relațiilor internaționale pot și trebuie să învețe în urma dezbaterilor dintre neorealiști și instituționaliști, care au loc de peste douăzeci și cinci de ani, pentru a revitaliza teoria sistemică pentru perioada post-Război Rece. Totuși, în acest sens, ei trebuie să abordeze critic ceea ce s-a transformat în asumpții teoretice adânc înrădăcinate, și să gândească în spirit creativ la traiectoria generală a schimbării politice internaționale la cumpănă de veac. Capitolul 3 Politica externă germană după Războiul Rece Reunificarea Germaniei a fost una
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
modelul liberal. De asemenea, liberalismul anticipă că statele care adoptă preferințe ce reflectă o orientare de securitate competitivă sau o tendință economică mercantilistă vor cunoaște presiuni în sensul internalizării unei identități liberale. Vom evalua această predicție la finalul secțiunii care abordează opțiunile strategice ale Germaniei unificate. Mai întâi, totuși, este necesar să stabilim că se poate considera că rolul jucat de factorii interni în modelarea politicii externe a Germaniei în perioada după Războiul Rece este mai autonom decât au anticipat neorealismul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
structura guvernanței europene. Prin urmare, se poate că prețul urmăririi multilateralismului reflexiv de către Germania este suficient de ridicat pentru a o plasa sub presiuni semnificative de a-și abandona orientarea distinctă. Așadar, în secțiunea de final a acestui capitol vom aborda opțiunile strategice ale Germaniei la încheierea primului deceniu al perioadei post-Război Rece. Liberalism 2: opțiunile Germaniei În termenii evaluării durabilității politicii externe a Germaniei, există limitări importante ale pozițiilor adoptate de analiștii instituționaliști și de cei care explică strategiile germane
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
participarea sa asimetrică la finanțele UE trebuie să se schimbe. Cu toate acestea, în timp ce tiparele costurilor și beneficiilor Germaniei variază în funcție de aria tematică, tendința de bază rămâne aceeași. Germania cere tot mai mult egalitatea de statut cu alți actori majori, abordând negocierea instituțională cu așteptarea de a face contribuții proporționale cu mărimea și capacitățile sale. Bineînțeles că preocuparea partenerilor Germaniei este că această atitudine reflectă reapariția unei politici externe unilaterale. Anderson notează că riscul "nu constă în renașterea celui de-al
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internaționale în modelul liberal. De asemenea, liberalismul anticipează că statele care adoptă o orientare competitivă asupra securității și/sau o tendință economică mercantilistă vor fi presate să internalizeze o identitate liberală. Această predicție va fi evaluată în secțiunea finală, unde abordăm opțiunile strategice ale Japoniei. Mai întâi, totuși, este necesar să stabilim că rolul jucat de factorii interni în modelarea politicii externe a Japoniei în perioada post-Război Rece este mai autonom decât au anticipat neorealismul și instituționalismul. Există semnale că strategiile
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cea mai clară expresie a crizei tranziției prin care trece Japonia este reprezentată de dificultățile mari întâmpinate în procesul de împăcare cu atrocitățile comise în trecutul imperialist. Acest fapt generează probleme grave sub aspectul modului în care guvernul japonez a abordat chestiuni cum ar fi capacitățile de apărare sau scuzele înaintate victimelor agresiunilor comise în vreme de război. Berger identifică originile împotrivirii extreme a Japoniei de a se remilitariza după 1989 în politica sa internă, mai ales în "cultura anti-militară" (Berger
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
până și aspecte banale ale vieții cotidiene, cum ar fi conținutul manualelor de istorie japoneză (Ienaga, 1993). În plus, atitudinile adânc înrădăcinate persistă, chiar și atunci când ele înseamnă că Japonia însăși plătește cel mai mare preț pentru că nu reușește să abordeze problemele generate de acestea. Mukae critică faptul că Japonia nu și-a cerut scuze pentru atrocitățile din timp de război, ca o manifestare simbolică a crizei continue de identitate a sistemului politic japonez actual. Potrivit autorului, criza persistă, chiar și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din timp de război, ca o manifestare simbolică a crizei continue de identitate a sistemului politic japonez actual. Potrivit autorului, criza persistă, chiar și atunci când acest fapt înseamnă că Japonia însăși plătește cel mai mare preț pentru că nu reușește să abordeze problemele apărute. De exemplu, în loc să exprime dificultățile actuale, faptul că Japonia nu și-a cerut scuze pentru atrocitățile comise pe timp de război, prin Hotărârea Dietei la a cincizecea aniversare a Războiului din Pacific, "ar fi putut fi o ocazie
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]