20,130 matches
-
demersul acțiunii anumitor romane. Un exemplu elocvent în acest sens în constituie rebeliunea mongolă care ar fi fost pe cale să distrugă Rusia țaristă în secolul al XIX-lea, prezentată în "Mihail Strogoff" și care nu are nicio bază reală. În afara explorărilor făcute pentru a permite cititorilor să se familiarizeze cu geografia și istoria diverselor locuri de pe glob, seria "Călătoriilor extraordinare" s-a făcut remarcată și prin latura sa științifică. Jules Verne a prezentat în operele sale tehnologia disponibilă la data scrierii
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
cunoscută RCA), realizând un success pop minor și alte două piese country ajungând pe poziții joase în topuri. Gordon a plecat în turneu în jurul Americii iar dedicarea și energia să au inspirat mulți ascultători și muzicieni, determinându-i să înceapă explorarea muzicii rockabilly. La începutul anilor ’80 au apărut The Diversions, o trupă din Washington D.C. influențați de stilurile timpurii ale rock 'n' roll-ului și rockabilly, înregistrând un success regional la fel ca Tex Rubinowitz și Bad Boys care erau de
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
trecut episoade de simptomatologie neurologică specifică bolii. La persoanele care se prezintă la medic după un singur episod, sunt necesare teste suplimentare pentru stabilirea diagnosticului. Cele mai frecvent utilizate metode de diagnostic sunt neuroimagistica, analiza lichidului cefalorahidian și potențialele evocate. Explorarea creierului și a măduvei spinale prin imagistică prin rezonanță magnetică poate indica zonele demielinizate (leziuni sau plăci). Se poate administra gadoliniu intravenos ca substanță de contrast pentru a evidenția plăcile active și pentru a demonstra, prin eliminare, existența unor leziuni
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
aceluiași an, cei doi speologi amintiți, împreună cu Eva Győrfi, parcurg mai multe sute de metri de galerii, atingând prin Puțul Speranței un sifon situat la cota -119, respectiv o strâmtoare severă la +54 în Galeria Coralitelor. Din septembrie 1979 coordonarea explorărilor este preluată de către Liviu Vălenaș. Alături de Eva Győrfi, el descoperă, cu plecare din baza Puțului Speranței, direcția principală de înaintare spre amonte. Parcurg apoi Sala Dante, urmată de Marile Meandre și se opresc în Sala Mamut, la baza unui perete
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
Corali. în luna august a anului 1983 P. din Pârâul Hodobanei a atins 22042 m. Harta realizată, a fost vernisată în cadrul unui simpozion organizat cu această ocazie, la Muzeul Tării Crișurilor din Oradea în 1984. În fine, ultima acțiune de explorare a fost efectuată cu ocazia Stagiului TSA, organizat de Clubul de Speologie "Z" în mai 1987, când echipa formată din L. Vălenaș, P. Damm, Z. Kiss și I. Péntek a descoperit deasupra Marelui Râu, în zona Sălii Finale, un etaj
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
Dealul Humpleu). Împreună cu I. Pop și M. Almășan, două luni mai tarziu, după mai multe ture de dezobstrucție, au pătruns în Peștera Mare din Valea Firei, descoperind Sala de Intrare, Sala Domului Prăbușit, Galeria Rol și Galeria Falselor Lacuri. În explorări au intrat și speologii de la Z Oradea care tatonaseră zona câțiva ani înainte. Din concurență celor două echipe a rezultat o descoperire de excepție. 40 km de peșteră în doar 10 ani, comparativ cu Peșteră Vântului în care exclusiviștii speologii
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
golului alpin. Avenul este explorat abia în 1987 până la o strâmtoare situată la -29. Obstacolul este derocat și se descoperă o succesiune de strâmtori care duc pe buza unui puț, din care răzbate zgomotul produs de un curs de apă. Explorările avansează greu datorită dificultăților de pe parcurs. Cota -118 este atinsă abia în 1990, în urma unor acțiuni complexe, desfășurate de către o echipă interclub, formata din "Z" Oradea, "Speotelex", "Labirint" București, Speo.Comp.Paragina. În 1993 este în fine găsită continuarea, sub
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
-118. După un traseu complicat, presărat cu numeroase strâmtori, se coboară la -140 la un lac-sifon. Aici se explorează peste 1 km de râu subteran, atingând la cota de -240 sifonul din Sala cu Nisip. Urmează trei noi ture de explorare în care pe lângă identificarea unui etaj fosil este descoperit Labirintul Ascuns, care asigură un acces mult mai ușor în profunzimile cavității. Continuarea din Sala cu Nisip este descoperită în luna august a aceluiași an. În 1994, când în urma unui bivuac
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
stagnare" a descoperirilor, în 1996 se depășește sifonul de la -264 și se atinge un nou sifon la -320. Dezvoltarea actuală a P. din Valea Rea este de 21 km. Cucerirea zecilor de km s-a putut face datorita tenacității echipelor de explorare din care au făcut parte: M.Botez, M. Burcu, H.Corbeanu, P.Damm, R.Daniel, I.Dezsõ, C.Gagea, G.Keserű, F.Magyari, H.Mitrofan, K.Moréh, K. Perényi,D.Pitic, R.Pop, Simone Re, Sz.Szűcs, G.Șchiopu, A
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
că în fundul peșterii sub un planșeu stalacmitic se aude zgomotul unui râu subteran. După aproape 20 de ani, în 1981, discipolii celor doi, membrii clubului de speologie E.Racoviță Cluj Napoca,Marius Craciun,Mircea Almasan, Dan Soritau si Dan Porcaru reiau explorările și descoperă sub planșeul respectiv o fantă îngustă prin care iese un puternic curent de aer. După câteva luni încep dezobstrucțiile și descoperă Sala Pădurii și Sala Bivuacului până la Marea Prăpastie. În toamna aceluiaș an se explorează și cartează Galeria
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
explorează și cartează Galeria Mamuților și Sala Mamuților, Galeria Buclei, Galeria Clusteritelor și Sala Impresioniștilor. 1982 - S-a descoperit Labirintul, Activul, Sala cu Lac, Galeria T și o serie de alte laterale, puțuri și hornuri. 1983-1998 - Se efectuează acțiuni de explorare fără descoperiri substanțiale. Paralel sunt organizate acțiuni de ecologizare a peșterii. Astfel s-au scos la suprafață circa 120 kg de reziduuri rămase de la bivuacurile organizate între 1981-1982. Se marchează cu panglici colorate poteci unice de acces în zonele bogat
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
doline, loc de colectare a apelor de precipitații, care au drenat peștera lărgind un sistem de diaclaze cu orientare generală E-V.Peștera este localizată la Peștera cunoscuta de localnici, este explorată și cartata de Viorel Ludusan de la Polaris Blaj. Explorarea și cartarea peșterii s-a făcut în două expediții în lunile Martie și Aprilie, 1986. Intrarea peșterii de 2/1,5 m se află la o altitudine absolută de 1355m. Lungimea totală a galeriilor este de 1200 de metri, lungime
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
rute feroviare transcontinentale din Statele Unite (1869), legătura de cale ferată de pe teritoriul indian (1870) și deschiderea Canalului Suez în 1869 au făcut ca o călătorie turistică în jurul lumii să fie, pentru prima dată, posibilă. Un alt motiv l-au constituit explorările și descoperirile care au dus la o creștere a confortului și siguranței. Oricine ar fi putut să elaboreze un plan pentru o călătorie în jurul lumii. Verne este deseori caracterizat ca un autor futurist sau de literatură științico-fantastică, dar în această
Ocolul Pământului în 80 de zile () [Corola-website/Science/316004_a_317333]
-
Echipa se divide și sunt explorate Galeria JP care se închide după 400 m și Galeria Cehilor care se termină pe malul unui mare lac, Minunea Mununii, al cărui mal opus nu se putea vedea. Aici se termină tura de explorare. În următoarele intrări, Viorel Ludușan și Eugen Cindrea, susținuți de Clubul de Speologie Polaris, continuă explorarea amănunțită a peșterii și cartarea ei. Primul lucru pe care îl fac e să coboare nivelul sifonului. Reușesc să spargă barajul de calcar ce
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
Cehilor care se termină pe malul unui mare lac, Minunea Mununii, al cărui mal opus nu se putea vedea. Aici se termină tura de explorare. În următoarele intrări, Viorel Ludușan și Eugen Cindrea, susținuți de Clubul de Speologie Polaris, continuă explorarea amănunțită a peșterii și cartarea ei. Primul lucru pe care îl fac e să coboare nivelul sifonului. Reușesc să spargă barajul de calcar ce limitează sifonul în aval. Dar asta modifică puțin cursul pârâului și în loc să se piardă în fisurile
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
și în loc să se piardă în fisurile din nordul micii săli ca pană acuma, el își face un nou curs, și dupa ce taie sala în două se pierde sub peretele opus. Această schimbare putea produce o catastrofă. La întoarcerea din explorare, Galeria "V" era complet inundată și așa a rămas de atunci. Speologii și-au amintit de Galeria "H" care se termină deasupra sălii în care erau prizonieri. O cățărare curajoasă pe un traseu ocolit îi scoate la lumină. Să revenim
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
V" era complet inundată și așa a rămas de atunci. Speologii și-au amintit de Galeria "H" care se termină deasupra sălii în care erau prizonieri. O cățărare curajoasă pe un traseu ocolit îi scoate la lumină. Să revenim la explorare. Se trece sifonul, sau ce a mai rămas din el și se cațără în Galeria Cehilor. Zona e foarte frumos împodobită cu coralite" , clusterite precum și clasicele stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, cristale și draperii. Ludușan trece cu o barcă de cauciuc
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
numele învingătorului și va rămâne echipat. Se coboară o pantă accentuată până la Perle și acțiunea se oprește pe buza unei prăpăstii adânci cu pereții plini de stalacmite și nămol. În fundul prăpastiei denumită ulterior Baile de Nămol, se zărește un lac. Explorarea se reia, și Viorel Ludușan coboară la lac, cațără peretele opus de unde întrezărește continuarea, dar nu acolo, ci pe peretele din spatele lui. Încearcă să revină dar aproape de tavan, planșeul de nămol alunecă ca o avalașă cu cațărător cu tot. Roru
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
pantă accentuată. În partea de jos sala continuă cu un puț adânc de 30 m, în trepte care se termină în Lacul Styx, explorat superficial. În partea superioară trecerea e blocată de o pădure de coloane. Aici s-au oprit explorările Clubului Polaris desfășurate între 1987-1989. Toate descoperirle au fost cartate. După 1990 ia ființă în Gârda de Sus Clubul Sfinx care recartează (???) peștera, instalează o poartă (???) și sparg coloanele din capătul Sălii Catastrofei fără descoperiri notabile. Peștera este unul din
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
Urșilor. Între aceste două săli există o conexiune pe sub galeria principala. Peșteră a fost locuită încă din neolitic. În evul mediu era folosită ca adăpost de ciobănii de pe Ciumerna iar în timpuri de restriște că biserică, de unde și denumirea. Prima explorare a fost făcută în 1966 de Viorel Ludușan. Era prima peșteră descoperită și explorata de acest speolog dintr-un șir de 300 care vor urma. La explorările următoare au participat și frații lui: Nicolae, Dorel, Teodor, Ioan și Mircea care
Peștera Bisericuța () [Corola-website/Science/316041_a_317370]
-
de pe Ciumerna iar în timpuri de restriște că biserică, de unde și denumirea. Prima explorare a fost făcută în 1966 de Viorel Ludușan. Era prima peșteră descoperită și explorata de acest speolog dintr-un șir de 300 care vor urma. La explorările următoare au participat și frații lui: Nicolae, Dorel, Teodor, Ioan și Mircea care vor forma nucleul viitorului Club Polaris Blaj. Încă de la prima explorare, forțând puțul îngust, au pătruns în Sala Urșilor. În partea cea mai de jos a sălii
Peștera Bisericuța () [Corola-website/Science/316041_a_317370]
-
peșteră descoperită și explorata de acest speolog dintr-un șir de 300 care vor urma. La explorările următoare au participat și frații lui: Nicolae, Dorel, Teodor, Ioan și Mircea care vor forma nucleul viitorului Club Polaris Blaj. Încă de la prima explorare, forțând puțul îngust, au pătruns în Sala Urșilor. În partea cea mai de jos a sălii, pe podea erau înșirate câteva cranii și oase de Ursus speleus. Unul avea crescut pe frunte o stalacmită lumânare de 1,2 m. Cel
Peștera Bisericuța () [Corola-website/Science/316041_a_317370]
-
mai poartă denumirea «Peșteră 1 Mai», ziua când a început prima explorare în anul 1950. Face parte dintr-un sistem carsitc complex care mai cuprinde Ghețarul Scărișoara, Pojarul Poliței, Izbucul Poliței Gură avenului se află la 500 m de intrarea în Peștera Scărișoara într-una din dolinele cu care se termină depresiunea
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
vest de statul Pennsylvania și aflat la nord-vest de Ohio River. Suprafața acoperită era de peste 673.000 km (sau 260,000 square miles) și acoperea statele actuale Ohio, Indiana, Illinois, Michigan și Wisconsin, precum și partea de nord-est a statului Minnesota. Explorarea europenilor începuse cu canadieni francezi în secolul al 17-lea, urmați de misionari și negociatori de blănuri, de asemenea francezi. Exploratorul canadiano-francez Jean Nicolet a fost primul care a documentat explorările sale, fiind prezent în anul 1634 în locurile unde
Teritoriul de Nord-Vest () [Corola-website/Science/316057_a_317386]
-
și Wisconsin, precum și partea de nord-est a statului Minnesota. Explorarea europenilor începuse cu canadieni francezi în secolul al 17-lea, urmați de misionari și negociatori de blănuri, de asemenea francezi. Exploratorul canadiano-francez Jean Nicolet a fost primul care a documentat explorările sale, fiind prezent în anul 1634 în locurile unde astăzi există așezarea umană cunoscută azi sub numele , din statul de azi. După alte surse, exploratorul Étienne Brûlé, de asemenea un francez-canadian, este considerat a fi explorat Lake Superior și posibil
Teritoriul de Nord-Vest () [Corola-website/Science/316057_a_317386]