22,212 matches
-
a vieții, a realităților noi, socialiste, participarea lor la viața obștească a țării, la frămîntările de zi cu zi ale poporului, la durerile și bucuriile lui, la lupta pentru îndeplinirea minunatelor sale năzuințe spre o viață mai bună și mai fericită. Printr-o susținută muncă ideologică, Uniunea Scriitorilor trebuie să înlesnească membrilor săi cunoașterea acelei minunate busole care este marxism-leninismul, concepția despre viață și lume a partidului clasei muncitoare materialismului dialectic și istoric, teoria literară și estetica marxist-leninistă, politica regimului democrat-popular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tunel întunecat și lung, cu numeroase și puternice elemente de coșmar, un canal, o hrubă, un maț subpămîntean, rece și ostil, de-a dreptul un iad decolorat. Și totuși, aici, în sinistra celulă, monahul de la Rohia va cunoaște cele mai fericite zile din viața sa. De necomparat cu tot ce se întîmplase din copilărie pînă la arestare. Aici, am putea spune că încep fericirile lui Steinhardt, fericirile celor întru Hristos, așa cum le aflăm în Evanghelia după Matei (cap. 5-7), dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că încep fericirile lui Steinhardt, fericirile celor întru Hristos, așa cum le aflăm în Evanghelia după Matei (cap. 5-7), dar și în Evanghelia după Luca (cap. 6, 20-49). Șirul învățăturilor lui Iisus are ca început Predica de pe munte. Primul cuvînt este fericiți și se arată în continuare, cînd și pentru ce sînt fericiți: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia. Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul. Fericiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în Evanghelia după Matei (cap. 5-7), dar și în Evanghelia după Luca (cap. 6, 20-49). Șirul învățăturilor lui Iisus are ca început Predica de pe munte. Primul cuvînt este fericiți și se arată în continuare, cînd și pentru ce sînt fericiți: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia. Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul. Fericiți cei ce flămînzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Luca (cap. 6, 20-49). Șirul învățăturilor lui Iisus are ca început Predica de pe munte. Primul cuvînt este fericiți și se arată în continuare, cînd și pentru ce sînt fericiți: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia. Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul. Fericiți cei ce flămînzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fericiți și se arată în continuare, cînd și pentru ce sînt fericiți: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia. Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul. Fericiți cei ce flămînzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul. Fericiți cei ce flămînzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi, cînd vă vor ocărî și vă vor urmări și vor zice tot cuvîntul rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi, cînd vă vor ocărî și vă vor urmări și vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră, mințind, din pricina mea. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
3-12). Din prima zi petrecută la Reduit descoperă la codeținuți o sete grozavă de poezie. "Învățarea pe dinafară a poeziilor este cea mai plăcută și mai neostoită distracție a vieții de închisoare". Una dintre primele fericiri afirmate de Steinhardt este Fericiți cei ce știu poezii. Ale știutorilor de stihuri din detenție sînt orele care trec pe nesimțite și-n demnitate, iar acela căruia îi place a le memora nu se va plictisi niciodată în pușcărie și nu va fi singur. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prin cuvinte, prin transmisiunea gîndului. Eu sînt: și înțeleg prin intelect și pe calea simțirii înțeleg că e Domnul și că sînt înlăuntrul luminii Taborului, că nu numai o văd, ci și viețuiesc în mijlocul ei. Mai presus de orice sînt fericit, fericit, fericit. Sînt și pricep că sînt și mi-o și spun. Și lumina parcă e mai luminoasă decît lumina și parcă ea îmi vorbește și-mi spune cine e. Visul mi se pare a dura mult, mult de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cuvinte, prin transmisiunea gîndului. Eu sînt: și înțeleg prin intelect și pe calea simțirii înțeleg că e Domnul și că sînt înlăuntrul luminii Taborului, că nu numai o văd, ci și viețuiesc în mijlocul ei. Mai presus de orice sînt fericit, fericit, fericit. Sînt și pricep că sînt și mi-o și spun. Și lumina parcă e mai luminoasă decît lumina și parcă ea îmi vorbește și-mi spune cine e. Visul mi se pare a dura mult, mult de tot. Fericirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prin transmisiunea gîndului. Eu sînt: și înțeleg prin intelect și pe calea simțirii înțeleg că e Domnul și că sînt înlăuntrul luminii Taborului, că nu numai o văd, ci și viețuiesc în mijlocul ei. Mai presus de orice sînt fericit, fericit, fericit. Sînt și pricep că sînt și mi-o și spun. Și lumina parcă e mai luminoasă decît lumina și parcă ea îmi vorbește și-mi spune cine e. Visul mi se pare a dura mult, mult de tot. Fericirea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Lumea creștină este un ospăț, o continuă bucurie a împărtășirii reciproce. Tapat mereu de un fost coleg de pușcărie, pe motive evident mincinoase, este sfătuit de duhovnic să-i dăruiască și să nu-l judece dăruind vei dobîndi. Se simte fericit: cît de bine îmi pare că m-am făcut ortodox. În catheismul steinhardtian una din fericiri ar fi dreapta socotință, greu de definit, dar cardinală însușire. Ca existențială caracteristică umană, "călugării ortodocși nu socotesc nici bunătatea, nici inteligența, nici dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe nici una să strice echilibrul". Se recunoaște plin de sentimente, fapt ce și-l asumă și-l și scuză prin împrejurările excepționale ce i-au dat prilejul de a se cunoaște plinătatea verbului "a fi". De aici și afirmația monahului: Fericiți aceia ce pot întîmpina pe a fi și pot intra în împărăția lui mulțumiți fiind de felul în care și-au încheiat relațiile cu a face". În amenitate află esența ce caracterizează poporul român: "Bunăvoința între oameni este singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să fiu și eu cum spune François Mauriac în Destine unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieții și să nu mă număr printre cei ce încă n-au înțeles Fapte 20, 35 că mai fericit este a da decît a lua". A fost dintre acei puțini care s-a fericit mereu prin dăruire. Nicolae Steinhardt în Jurnalul său își deschide și ne deschide calea de lumină către Dumnezeu. Sînt pași care edifică drumul în timp ce îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și susținător al comunismului, unul din martorii acuzării în farsa juridică instrumentată de Dej în contra lui Lucrețiu Pătrășcanu, după ieșirea din pușcăria comunistă, cu conștiința acută a trădării, nota în memoriile sale: "Nu știu pe cine l-a făcut socialismul fericit. Mie mi-a luat o treime din viață și mi-a încărcat puținul care-l mai am de trăit cu umbre care-mi apasă creierul. Există oare cineva care să fi fost comunist și să nu fi făcut nici un rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vocea și demnitatea pe banii tăi puțini, nu pe cărămizile lor de aur. — Oamenii ăia m-au iubit, domnule ! se ridică Cristi în picioare. Oamenii ăia au fost fermecați și m- au aplaudat toată noaptea. Dacă eu pot face oameni fericiți cu glasul meu, de ce să nu mai încerc ? Despre asta e vorba. Te-au iubit, te-au iubit... Profesorul Vrăbiescu se-ntoarce cu spatele și se uită pe fereastră în gol, mâhnit. Repetă, în șoaptă : „Te-au iubit... Te-au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
era Răcaru. Nu era un local select ca acelea din centru, unde cei care începuseră să cânte deveneau tot mai cunoscuți, dar era un început bun. Un început care-i permitea să și cheltuie și să-și trăiască viața mai fericit. Un spațiu în care putea în sfârșit să cânte și în care a fost aplaudat peste măsură pentru vocea lui. Dar în același timp un spațiu în care, în loc să se nască un artist, putea la fel de bine să moară chiar înainte de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
balamalele, au curățat ferestrele și le-au vopsit, de arătau ca noi. Se trezeau de dimineață, din zori, și munceau până apunea soarele și cădeau istoviți. Plini de bătături, de zgârieturi și fără puterea de a mai rosti cuvinte, dar fericiți. Fericiți cu adevărat, căci dacă unii se laudă că și-au ridicat într-o viață o casă cu propriile mâini, Cristi și Pițu au făcut-o când nici nu împliniseră zece ani. Câte puțin, cât puteau, zi de zi, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cum a apucat să-i privească pentru câteva clipe chipul acela angelic, care i-a bântuit atâtea nopți și rugăciuni. A vrut s-o atingă pe față cu vârful degetelor și să fugă, zburdând apoi și strigând precum cel mai fericit copil de pe pământ, însă și-a stăpânit impulsul cu toate puterile. Își imaginase de atâtea ori această scenă, cu ani în urmă, o repetase și avea inventate replici și dialoguri pentru orice situație, însă nimic nu părea să se potrivească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care suntem vii și morți și unde ni-s ai noștri, chiar el e ! Două săptămâni am tot băut de bucurie ! Mergeam la cafenele și ne lăudam, ziceam : Ehe ! Cristian Vasile, qui chante Zaraza, est notre ami de Roumanie ! Așa fericiți am fost, cum nici nu îți închipuiești ! — Uite, eu nu m-am uitat pe disc la textier. Eram ferm convins că-i a lui Kirițescu, nu știu de ce- aveam impresia asta... — Da, multă lume spune că-i a lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
câțiva ani, da... Era la fel de minunată, poate mai minunată. Și am cumpărat-o pentru o noapte... Cristi îl mângâie încă o dată pe Grig, care rămăsese cu ochii închiși și cu un zâmbet pe față, de parcă ar fi fost cel mai fericit copil din lume. Era însă puțin mai alb și rece. Se stinsese visând la degetele imperfecte ale Domnișoarei Coincidență. — Ne-o cântați ? Vă rugăm... — Sigur, sigur, și Cristi pleacă de lângă Grig, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Jean și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
numai să facă „greșeli inadmisibile”, derapaje față de conduita lor anterioară, dar chiar să-și părăsească vocația. În condiții de libertate socială, condiții pe care cu toții abia Îndrăzneam să le visăm Înainte! Să fie oare aceasta o regulă blestemată a „omului fericit”, care, din ciudate pricini, decade sau se pierde atunci când, cum se spune, „ajunge la liman”, să fie oare constrângerile sociale, uneori chiar și tirania, mai propice celui care vrea să dea „un sens vieții sale”, să-și croiască adică un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
interesantul și ambiguul cuvânt - maîtresse, ce Însemană și una, și alta, iar printr-o ușoară asonanță poate Însemna și măiestrie - maîtrise!Ă Femeile, ca și cărțile, m-au ținut prizonier În lumea posibilului și am fost În general un prizonier fericit, libertatea - un cuvânt, o flamură sub care omenirea luptă și se zbate de vreo două secole - nu rezona pentru tinerelul care eram altfel decât noțiunile curente ale dicționarului. Cărțile, fermecîndu-mă cu lumi mereu și mereu altele, cu personaje remarcabile și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
brutala victorie a Măriei-Sale Banul!...”. Și, pentru că avem privilegiul de a fi poeți, ne refugiem În trecut, Încă o dată, ca autorul Odei În metru antic. Într-un trecut care, la drept-vorbind, nu a existat niciodată! Bucureștiul liber, Bucureștiul În dezordine, fericit, zăpăcit Încă de libertate, neștiind Încă foarte bine ce să facă cu dânsa, ziarele care se năpusteau asupra celor două lucruri interzise formal de dictatură: omul politic și faptul divers! („Soacra sugrumată cu firul de telefon!”, am citit pe prima
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]