20,876 matches
-
au fost însă obligați să plece, insula fiind cucerita de Soliman Magnificul. În 1530 Carol Quintul le-a oferit Malta, în schimbul unui tribut anual, constând într-un soim de vânătoare. Până în 1798 când au fost alungați de aici, acesti călugări militari deveniți „Cavaleri de Malta” și temuți în lumea creștină și-au pus puternic amprenta asupra locurilor.
Valletta () [Corola-website/Science/297230_a_298559]
-
logistică din Aytos ca centre de pregătire militară comună. În același an, revista "Foreign Policy" a trecut baza aeriană de la Bezmer pe lista celor mai importante șase baze ale USAF din străinătate, datorită apropierii de Orientul Mijlociu. În total, 756 de militari sunt desfășurați în străinătate în cadrul diferitelor misiuni sub egida ONU sau NATO. Istoric, Bulgaria a desfășurat un număr important de militari și consilieri civili în țările aliate din cadrul blocului sovietic, cum ar fi Nicaragua și Libia (peste 9.000). Apărarea
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
pe lista celor mai importante șase baze ale USAF din străinătate, datorită apropierii de Orientul Mijlociu. În total, 756 de militari sunt desfășurați în străinătate în cadrul diferitelor misiuni sub egida ONU sau NATO. Istoric, Bulgaria a desfășurat un număr important de militari și consilieri civili în țările aliate din cadrul blocului sovietic, cum ar fi Nicaragua și Libia (peste 9.000). Apărarea țării este responsabilitatea armatei formate în întregime din voluntari, formată din forțele terestre, marina și forțele aeriene. Forțele terestre sunt formate
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
și regimente independente; forța aeriană operează cu 106 avioane și sisteme de apărare antiaeriană în șase baze aeriene, iar marina deține diverse nave, elicoptere și măsuri pentru paza coastei. După o serie de reduceri de personal începând cu 1990, numărul militarilor activi a scăzut de la 152.000 în 1988 până la 32.000 în anii 2000, suplimentat de o forță de rezervă de 302.500 de soldați și ofițeri și 34.000 de civili ca personal auxiliar. Inventarul este în principal de
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
naționale. Soldații polonezi purta cocarde albe, alb-roșii, roș-albastre, alb-albastre sau alb-roș-albastre. Obiceiul a pătruns în Polonia din Saxonia în timpul domniei lui Augustus al II-lea (domnie 1697-1733), rege al Poloniei și elector al Saxoniei. În acea perioadă, cocarda purtată de militarii polonezi a luat, ca și în Saxonia, forma unei panglici albe de mătase înnodate la mijloc. Ulterior, ea a fost înlocuită cu o cocardă circulară pliată spre centru, după modelul cocardei Regatului Franței. În timpul domniei regelui Stanislaus Augustus (domnie 1764-1795
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
cocardă alb-roșie pe lângă cea albă. În 1791, Comisia Militară a introdus o cruce patee de metal ca alternativă mai rezistentă la cocardă. Mulți soldați au continuat însă fie să lege crucea de cocardă, fie să poarte cocarda fără cruce. Conducătorii militari polonezi, ca și eroii naționali ai vremii, cum ar fi generalul Tadeusz Kościuszko și principele Józef Poniatowski își prindeau cocarde naționale albe de pălărie. Patrioții catolici fervenți, membri ai Confederației de la Bar din 1768-1772 au adoptat carminul - simbol al șleahtei
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
de a menține țările baltice în uniune cu ajutorul forței militare, au dus la eșecul oricăror inițiative de reformă. După scoaterea în afara legii a partidului comunist în Rusia, Gorbaciov a rămas fără absolut nicio bază politică în afară de forțele armate. Chiar și militarii l-au părăsit pe Gorbaciov, când au aflat de promisiunile de creștere a soldelor făcute de Elțin. În contrast cu reformele interne controversate, Gorbaciov era foarte bine văzut în occident pentru "nouă gândire" în problemele afacerilor externe. Gorbaciov a încercat să îmbunătățească
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
noiembrie 1941, Stalin s-a adresat populației sovietice pentru a doua oară pe durata celor 30 de ani de guvernare (prima dată a fost mai devreme, în același an, la 2 iulie). El a pretins că deși 350.000 de militari ruși fuseseră uciși în timpul atacului german, agresorul ar fi pierdut 4,5 milioane de soldați (o cifră exagerată) iar victoria sovietică ar fi aproape. Armata Roșie a opus o rezistență înverșunată, dar, în primele faze ale războiului era ineficientă pe
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
de aceea și-a supus armata atât tirului propagandistic și patriotic-revoluționar, cât și unei terori copleșitoare. Ordinul nr. 227 al lui Stalin din 27 iulie 1942 ilustrează lipsa de scrupule cu care el încerca să crească hotărârea în luptă a militarilor: toți cei care se retrăgeau sau își părăseau pozițiile fără ordin erau împușcați pe loc. Alte ordine priveau familiile celor care se predau, familii care deveneau ținte ale terorii NKVD-ului. Bariere ale forțelor SMERȘ au fost în scurtă vreme
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
pârjolit” și a distrugerii infrastructurii. Din nefericire, aceste măsuri împreună cu abuzurile armatei germane au cauzat suferințe și o foamete de neînchipuit populației civile rămase în spatele frontului. Uniunea Sovietică a suportat greul luptelor și a avut cele mai mari pierderi de militari și de civili din Al Doilea Război Mondial. Aproximativ 7 milioane de soldați ai Armatei Roșii și aproape 20 de milioane de civili au murit. Naziștii îi socoteau pe slavi "suboameni" și de aceea aceștia din urmă au devenit o
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
profit de câteva miliarde de dolari. În schimbul acestei subvenții sovietice, Cuba sprijinea mișcările comuniste din toată America Latină (printre altele: Nicaragua, El Salvador, Guatemala, Columbia și Chile) și din Africa (Angola, Mozambic și Etiopia). Numai în Angola existau peste 50.000 de militari cubanezi. Colapsul Uniunii Sovietice din 1991 i-a dat o lovitură economică grea Cubei, iar când sovieticii au încetat acordarea ajutorului anual de 6 miliarde de dolari , guvernul comunist a chemat populația la "perioadă specială" de refacere. În ciuda faptului că
Cuba () [Corola-website/Science/298093_a_299422]
-
Tolbert, succesorul său, nemulțumirile față de elita americano-liberiană conducătoare au crescut. La 12 aprilie 1980, o lovitură de stat militară condusă de sergentul Samuel Doe a avut succes, înlăturându-i pe americano-liberieni de la putere. S.K. Doe a condus o grupare de militari nemulțumiți de situația indigenilor africani, superior numeric americano-liberienilor, astfel, ei l-au asasinat pe William Tolbert chiar în casa sa. Doe și acoliții săi au pus stăpânire pe guvern, încheiind ceea ce ei au numit „Prima Republică”. Astfel, după 133 de
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
adesea a acționat ca parte a unui sfat militar, și nu se poate ști în ce măsură a influențat el deciziile, și în ce măsură doar a contrasemnat ordinele inițiate de ofițeri. Tompson arată însă că cele câteva menționări ale lui Hrușciov în memoriile militarilor, publicate în perioada Brejnev erau în general favorabile, într-o vreme când era „aproape imposibil să fie amintit Hrușciov în vreo lucrare tipărită, în orice fel de context”. Tompson sugerează că aceste amintiri favorabile indică faptul că ofițerii îl respectau
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
loial coroanei spaniole. Deoarece elitele ezitau, proclamarea independenței nu a fost posibilă decât după campaniile militare ale lui José de San Martín și Simón Bolívar, proclamare înfăptuită pe 28 iulie 1821. În primii ani ai republicii, lupta pentru putere, între militari, a dus la o instabilitate politică. În această perioadă se afirmă identitatea națională. Uniunea cu Bolivia s-a dovedit a fi efemeră. Între anii 1840 și 1860, sub conducerea președintelui Ramón Castilla, țara cunoaște o perioadă de stabilitate, datorită încasărilor
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
a declarat stare de urgență în 1968, urmată de o suspendare în continuare a libertăților civile în 1972. În 1973, pe fondul turburărilor de creștere economică și politică, forțele armate au stabilit un regim civil-militar. O noua constituție, elaborată de militari, a fost respinsă într-un referendum desfășurat în noiembrie 1980. În urma referendumului, forțele armate au anunțat un plan pentru revenirea la o guvernare civilă, și au avut loc alegeri naționale în 1984. Liderul Partidului "Colorado", Julio Maria Sanguinetti a câștigat
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
ceea ce îi vizează în special pe membrii facțiunii totalitare dar și pentru persecuțiile religioase. ONU și UE au cerut guvernului chinez să oprească imediat acest genocid. Creștinii și budiștii au parte și ei de discriminare. Cu 2,3 milioane de militari activi, Armata Populară Chineză de Eliberare (APCE). este cea mai mare forță militară permanentă, din lume, fiind comandată de către Comisia Militară Centrală (CMC). Armata Populară de Eliberare (APE) este formată din Armata Populară de Eliberare Forțele Terestre (APEFT), Armata Populară
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
generalul Ne Win. Ne Win a condus țara aproape 26 de ani. În 1990 s-au ținut alegeri libere pentru prima dată în aproape 30 de ani, insă victoria LND, partidul lui Aung Sân Suu Kyi a fost anulată de militari care au refuzat să predea puterea. Una din cele mai proeminențe personalități din istoria birmaneză a secolului XX este fondatorul armatei și luptător pentru libertate, generalul Aung Sân, un student transformat în activist al LND, a cărei fiica este laureata
Birmania () [Corola-website/Science/298195_a_299524]
-
de îngrijorare pentru un numar larg de organizații. Nu există justiție independentă în Myanmar și opoziția politică împotriva guvernului militar nu este tolerată. În 1988 protestele împotriva proaștei conduceri economice și a opresiunii politice au fost reprimate cu violența, cănd militarii au deschis focul asupra demonstranților. Fără îndoială, protestele din 1988 au pavat drumul către alegerile din 1990, care au fost invalidate de militari. Aung Sân Suu Kyi, al cărei partid de opoziție a câștigat 83% din locurile în parlament la
Birmania () [Corola-website/Science/298195_a_299524]
-
În 1988 protestele împotriva proaștei conduceri economice și a opresiunii politice au fost reprimate cu violența, cănd militarii au deschis focul asupra demonstranților. Fără îndoială, protestele din 1988 au pavat drumul către alegerile din 1990, care au fost invalidate de militari. Aung Sân Suu Kyi, al cărei partid de opoziție a câștigat 83% din locurile în parlament la alegerile naționale din 1990, dar care a fost împiedicată de militari să devină prim ministru, a obținut laudă internațională că activistă pentru întoarcerea
Birmania () [Corola-website/Science/298195_a_299524]
-
au pavat drumul către alegerile din 1990, care au fost invalidate de militari. Aung Sân Suu Kyi, al cărei partid de opoziție a câștigat 83% din locurile în parlament la alegerile naționale din 1990, dar care a fost împiedicată de militari să devină prim ministru, a obținut laudă internațională că activistă pentru întoarcerea la guvernarea democratică a Myanmarului. Ea a obținut Premiul Nobel pentru pace în 1991. Ea a fost pusă frecvent sub arest la domiciliu, cu toate acestea în ultimii
Birmania () [Corola-website/Science/298195_a_299524]
-
și de a controla activitatea posturilor publice de radio și televiziune și a agențiilor de știri de stat. Forțele Armate Albaneze ("Forcat e Armatosura të Shqipërisë") au fost înființate după obținerea independenței de stat în 1912. Albania a redus numărul militarilor activi de la 65.000 în 1988 la 14.500 în 2009, abolind serviciul militar obligatoriu în 2010, armata fiind formată acum dintr-o flotă mică de avioane și vase. În anii 1990, țara a casat cantități enorme de aparatură învechită
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Dunării era complet jalonată de bastioane turcești, iar trădarea ar fi însemnat o reacție turco-tătară anterioară confruntării cu rușii, așa că Brâncoveanu era în expectativă. Brâncoveanu a primit firman de la vizir să se alăture oștii otomane la Tighina, împreună cu toți slujitorii (militarii) pe care îi avea, astfel că a pornit la 18 mai din București. Când a ajuns la Gherghița, a primit ordin să se oprească, tăbărând la Albești, gura Urlaților. Prin Hrisant Notara, marele vizir i-a incredințat domnului Țării Românești
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Costache și Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate revinind mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași. În 1812 este anexat de Imperiul Rus odată cu partea de răsărit a Moldovei (atunci denumită Basarabia ca gubernie), mulți funcționari și militari ruși, precum și negustori și meșteșugari armeni și evrei, instalându-se atunci în oraș, astfel că la sfîrșitul secolului XIX populația băștinașă moldoveană devine minoritară. Ca urmare a unirii primei Republici Moldova cu România, orașul intră în componența României în 1918
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
constituie un îndemn la soluționarea pașnică a conflictelor și problemelor. La Bălți este dislocată Brigada nr. 1 Infanterie Motorizată „Moldova”, fiind prima unitate a Armatei Naționale, constituită la 10 aprilie. La războiul pentru integritatea țării au participat circa 400 de militari ai brigăzii bălțene. Doi au decedat pe data de 20 iunie 1992: locotenentul major Vladimir Macarciu în vârstă de 34 de ani și căpitanul - Valeriu Nazarco în vârstă de 37 de ani. Numele de „Moldova” i s-a acordat în
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
aplicații militare ce s-au desfășurat atât în țară, cât și peste hotare. Brigada nr. 1 Infaterie Motorizată „Moldova” a participat la aplicații militare internaționale în Ucraina (1996), Macedonia (1998), Rusia (1999). Au fost organizate aplicații și în interiorul țării împreună cu militari americani, germani și ucraineni la Centrul de Instrucție de lângă Elizaveta. În 2006 ostașii brigăzii participă la aplicații de la Centrul de Instrucție al Armatei Naționale de la Bulboaca, la care a fost prezinți militari din 27 de state. Drumurile mari care legau
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]