21,485 matches
-
chineze fusese introdus un program de activități recreative și gimnastică În producție, care funcționa sub titulatura 8-1>8. Asta Însemna că dacă una din opt ore de program era afectată destinderii sub diferite forme, randamentul lucrătorilor În cele șapte ore rămase era mai mare decât ar fi fost În opt ore de muncă neîntreruptă. - Nu știu Însă dacă nu au abandonat povestea asta după câtva timp, am adăugat. - A, nu pot să cred așa ceva. Păi, cum altfel au ajuns să atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
implorând Fecioara Maria să pună capăt dictaturii... La 20 noiembrie se petrece o ședință istorică în Adunarea Deputaților. Costa ia cuvântul și, după ce critică dictatura din punct de vedere legal, atacă violent pe Don Carlos, sfîrșindu-și filipica printr-o apostrofă rămasă celebră: "Pentru mult mai puține crime s-a rostogolit, în Franța, pe eșafod, capul lui Ludovic XVI!". Zadarnic cere Președintele Adunării expulzarea deputatului republican. Afonso Costa refuză să părăsească incinta și e scos de baionetele soldaților. Atunci se petrece o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la 28 mai. Când generalul Gomes da Costa anunță pe Carmona și încă pe alți doi miniștri, printr-o simplă scrisoare particulară, că să se dispensează de colaborarea lor în guvern, publicând în același timp numirea altor miniștri în locurile rămase vacante - armata se pregătește să reacționeze. În aceeași noapte de 8 iulie, o delegație de ofițeri se prezintă la Gomes da Costa, cerîndu-i să revină asupra demisiilor forțate. Generalul refuză și armata îi retrage sprijinul. Toți miniștrii se solidarizează cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
8 („Diapozitive“, 11 februarie 1950; investigația lui H.R.: „Au fost Nabokovii o familie de trăsniți?“); capitolul 1 („Trecutul perfect“, 15 aprilie 1950) și capitolul 15 („Grădini și parcuri“, 17 iunie 1950), toate scrise În Ithaca, New York. Dintre cele trei capitole rămase, capitolele 11 și 14 au apărut În Revista Partizană („Prima poezie“, septembrie 1949 și „Exil“, ianuarie-februarie 1951), iar capitolul 13 a apărut În Harper’s Magazine („Locuințe din Trinity Lane“, ianuarie 1951). Versiunea engleză a eseului „Mademoiselle O“ a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
este punctul în care elipsa se răsucește, se întoarce. Momentul în care deschiderea devine dintr-odată închidere. Poate și astfel de dimineți vin de dincolo. Dimineți când descoperi ființe de demult, martori de demult, venind dintr-o îndepărtare de timp rămasă, credeai, eternă, și care îți adeveresc că nu numai ele, ci și tu te cobori, te strângi tot mai mult spre capătul elipsei. Mă pomenesc că dau să-i vorbesc Nelei despre cartea pe care o scriu. De fapt, încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am ocolit-o, cu o teamă pe care încercam să mi-o birui prin fel și fel de giumbușlucuri. Când eram cu ea și cu alții, în grup, mă simțeam liber, o dominam, uitam de toate complexele de până atunci. Rămași împreună, și căutam să rămânem cât mai mult timp împreună, mă pierdeam. Deveneam un cu totul altul, stingher, nespus de fals. Mă uram și mă disprețuiam cu intensitatea înmiită a dorinței de ea, de mângâierile și de hârjoana noastră. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vie era doar așteptarea, țăranii parcă ieșiseră din timp și se treceau umbrelor, în pale stinse de lumini și vălătuci de noapte. În nopțile geroase, strânși în jurul unui foc mocnit, cu flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de duh grozav. Duh spăimos, pogorât peste ei cu amenințări dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă fascinezi să mă arunc...“. — Credeam că mai vii pe dincolo, va surâde ea. Mă luase singurătatea... Mă voi desprinde din îmbrățișarea fetei. Voi lăsa-o să se sprijine de bufet, cu fața îngropată în mâini. Voi înainta spre ea, rămasă tot așa, surâzând, în ușă. — Trebuie să plec, va spune. E târziu. Acuși ies zorii. E foarte târziu... Pentru mine. Îmi va întinde mâna. I-o voi lua, strângând-o. — Chiar pleci? — A venit soțul. Mă așteaptă. N-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toate s-au schimbat. Nici nu și-a putut imagina Ion că lucrurile se vor complica atât de mult. Lipsa soției se făcea simțită în toate și de toți. Era convins că se vor descurca bine împărțind între toți cei rămași acasă, toate treburile casnice. - Copiii ne sunt deja mărișori și înțeleg bine ce trebuie să facă, mama e cu noi și ne va ajuta cu ce poate, eu voi avea grijă ca totul să fie bine și să nu se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cîte-o leacă, Intră-n casa unde-i masa, pune-n talger dinainte Testemelul cu alune, făr a zice trei cuvinte. Împăratul pune mâna și alunele sglobie 600Peste fața cea de masă durăind se împrăștie. Dar în mijlocul basmalei un inel în loc rămasă - Un inel care-l pierduse de mult tânăra mireasă. - Tată, uite - inelul care într-o noapte mi-a perit Făr-să știu nici cum, nici unde. - Cine dară L-a găsit? 605Cine a adus alunele - astea? Logofeții spun că baba. O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urei lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără, - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvîntat, - trist mergea la război cu inima neîmblînzită, - și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, - și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroae de mărgăritare apoase pe o față mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceea ce s-a întâmplat, Dacă s-a vorbit sau nu, prea puțin interesează, în intimitatea căminelor se petrec multe lucruri care nu ies dintre cei patru pereți ai săi și, dacă-mi dați voie să vă spun, aluzia la tragedia, rămasă și azi inexplicabilă, care s-a întâmplat printre noi acum patru ani a fost o manifestare de prost gust la care nu mă așteptam de la un ministru al culturii, Studiul prostului gust, domnule prim-ministru, ar trebui să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Îmi prinsesem, chiar, un văl În păr, sperând că nimeni nu o poată astfel să bage de seamă mâhnirea din ochii mei. În mod inevitabil, am ajuns amândouă atât de târziu la Saint Thomas, că nu mai erau nici măcar pernuțe rămase. Nu era de mirare că Sanford Își dorise o Înmormântare aici, m-am gândit eu, În timp ce pășeam Înăuntru. Locul este atât de Încăpător, că Încap Înăuntru Disneyland și șase sute de prieteni. Când ușa masivă din stejar se Închise În urma noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
al simplei bune creșteri. Un scurt moment de la finele serii. Nu știu dacă răspunde sau nu la întrebare, dar îl înaintez ca pe o ultimă probă. Când am terminat desertul, Lucy era deja sus, în pat, iar cei patru adulți rămași erau cam amețiți. Stanley a propus un pocher ca între prieteni și, amestecând pachetul de cărți și vorbind despre noua lui viață la tropice (stând sub un palmier, cu un pahar de rom într-o mână și o țigară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cunoștea pe sărmanul copil. Gândindu-se la durerea mamei lui, Agata alunecă pe drumul cel rău, pe care nu-și îngăduia aproape niciodată s-o ia. Nici Iulia și nici Jacques nu știau că mai existase o surioară, înaintea lor, rămasă acum în urma lor, fiindcă murise răpusă de meningită cu câteva zile înainte de a împlini 3 ani. Era de o drăgălășenie nespusă, cuminte și veselă, până când a căzut la pat. Niciodată nu se luptase Agata mai mult, în viață, pentru ceva
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Există riscul ca dintr-un lăcaș de cultură să ieși mereu altul. În natură nimic nu e abracadabrant, ci necunoscut. În conștientul nostru s-au adunat probabil toate malformațiile secolelor trecute. Au murit unii pentru niște idei pe care cei rămași le-au lăsat să se sleiască prin sertare. Ideile mari confiscă și spațiul dintre cuvinte. Caută idei la dușmani nu la lingușitori. Filosoful este copilul inadaptabil al lumii. În materie de explorări sufletești, cel mai desăvârșit scafandru rămâne Dostoievski. Mă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mare când, după cutremur, părinții au deschis larg ușile. Subiect de pictură naivă. Patul, plita, dulapurile, masa cu tot cu farfurii, toate înecate în moloz și praf ca după bombardament. Ca într-un film mut, i se mai perindau prin față imagini rămase nealterate în memoria sa, unele chiar din fragedă copilărie, altele din timpul vieții de elev, din perioada celor doi ani de serviciu la o mare întreprindere comercială sau din timpul efectuării stagiului militar egal cu șapte sute treizeci și una de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
evantai, dintr-un singur ziar pe care l-au împărțit. Tânăra, care tocmai terminase de mâncat plăcinta cu poale-n brâu, împreună cu partenerul de călătorie s-au ridicat cu precauție să nu deranjeze pe cineva, au urat drum bun celor rămași și s-au îndreptat spre ieșire, în timp ce trenul se străduia din răsputeri să-și micșoreze viteza. Prima era stația Zoița. Deci, nu se înșelase, constată cu satisfacție Bidaru. S-a căzut de acord ca mama cu băiatul să ocupe cele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
niște decorații ca mărturie a virtuții sale militare și un proces postbelic pentru un obuzier fără culată, ruginit și scos din uz, pe care l-au aruncat într-o prăpastie, tot în Munții Tatra, ca să poată salva viețile puținilor camarazi rămași încă vii. În urma unor bătălii, după moartea comandantului său direct Gică Cernat, în viața civilă tot învățător, subunitatea decimată a cărui comandant devenise, deși avea un amărât grad de sergent, a rămas într-un teritoriu inamic înconjurat de germani. Pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puțin comunicativă și ceva mai tristă, mai abătută; cufundată mai adânc în gândurile și în necazurile ei. S-ar putea să-și fi imaginat greutățile pe care trebuia să le înfrunte, odată ajunsă acasă... Urma să se întoarcă acolo unde, rămasă singură, cu trei copii ce trebuiau hrăniți și îmbrăcați, să lupte în același timp și pentru ai scoate cu o pâine în mână și cu autoritățile care, în loc să o ajute, o hărțuiesc. Tocmai din acest motiv, nu prea avea chef
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
născut, într-un oraș de provincie din Lunca Vașcăului, mai precis în orașul "Dr. Petru Groza" fost Ștei însă aprobările toate și actele oficiale le-am obținut mult mai târziu, când devenise clar pentru toți și pentru autorități că fetița rămasă orfană nu avea nici o rudă. Pe atunci noi eram încă prea tineri; tocmai terminasem Institutul. Și eu și soțul am absolvit în același an. Pentru a primi repartiție în același loc ne-am cununat puțin înainte de absolvire. Nu aveam încă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
găsit mort după câteva săptămâni, aruncat într-un canal, când mama fetiței mele era deja în luna a patra sau a cincia. Deci viitorul soț, în același timp și tatăl fetiței, dispăruse complet și pentru totdeauna din viața ei. Bolnavă, rămasă singură, înainte de naștere, presimțea că va muri și ne-a rugat să-i înfiem copilul. La început am crezut că glumește și i-am promis tot în glumă, cu oarecare reticență, ca apoi să se întâmple și ce s-a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
problemele în timp util, în aproximativ patruzeci și opt de ore, deoarece Dana, la capătul acestui interval, avea loc rezervat la un autocar al Agenției de Turism Touring cu plecarea în jurul orei zero, din apropierea Liceului Ion Luca Caragiale. Toți cei rămași acasă, inclusiv Liza, care și ea se află într-o situație dificilă, ardeau de nerăbdare să afle vești de la cei plecați și invers. * * * Trenul își făcea datoria, ieșise din oraș și înainta din ce în ce mai repede, fără a produce, la trecerea peste
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
scoase celularul și-l duse în mod firesc la ureche. Tipul, îmbrăcat neglijent și zoios, după ce și-a declinat identitatea reprobabilă și a prezentat și o legitimație destul de dubioasă, începu să-și expună marfa, cu precizie de acrobat, pe locul rămas neocupat. Era vorba de mai multe iconițe de diferite mărimi, meșterite de artizani de mâna a treia sau procurate cu kilogramul de la secund hand. Avalanșa de vorbe goale, rostite mecanic de acesta, făcu aproape imposibilă dorința lui Bidaru de a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iar el, supărat că nu-și mai amintea nimic, că uitase tot ce-și propusese cu atâta ardoare să-i povestească soției, mormăia ceva nedeslușit, a pagubă. Știa că a trecut prin multe peripeții, dar nu-și amintea decât imaginea rămasă încă vie a copilului din contrabas sau violoncel, care îi sugeră o idee salvatoare ce-i va schimba radical existența. Ce s-a întâmplat, te văd complet schimbat, vesel și bine dispus ca în tinerețe, ai visat frumos!? îl întrebă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]