21,555 matches
-
printre blocurile din apropierea căminelor de străini. Bate la poartă seara târziu să-i spună lui taică-meu. Acesta mă cheamă la el și mă întreabă pe unde am umblat de la cinci până la șapte seara. Mă amenință că, dacă-l mint, bagă militărie în mine, mă duce și mă aduce de la școală. Mă pufnește râsul și râd ținându-mă cu mâinile de burtă. „N-ai nici o grijă, tată, nu umblu cu străini, nu sunt ca Anca. Am fost la prietena mea, e
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
unitatea lui a staționat la Odessa, la 23 august 1944 era la Constanța, iar la sfârșitul războiului se afla în munții Tatra. Când s-a întors în țară, comuniștii (,,cadrele“ care nu făcuseră nici o zi de front) începeau să se bage în față, să conducă lumea cu fraze sforăitoare. Tata mi-a povestit că a avut și el ocazia să se bage în față, dar că nu i-a plăcut. Ceva era în neregulă și spre deosebire de alții, tata a ales o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Tatra. Când s-a întors în țară, comuniștii (,,cadrele“ care nu făcuseră nici o zi de front) începeau să se bage în față, să conducă lumea cu fraze sforăitoare. Tata mi-a povestit că a avut și el ocazia să se bage în față, dar că nu i-a plăcut. Ceva era în neregulă și spre deosebire de alții, tata a ales o existență modestă bazată pe propria muncă. De altfel și în timpul în care a fost cu serviciul la sat, a avut la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ori se crea îmbulzeală, unii mai șmecheri intrau în față peste rând. Nimeni nu protesta viguros la situația creată și atunci m-am gândit că aș putea să fiu și eu șmecher, să nu mai pierd mult timp. M-am băgat în față de mai multe ori, eram înalt, oamenii de la rând se uitau la mine și nu spuneau nimic. Dar ceva începea să mă deranjeze tot mai mult. Eram tot mai deranjat și într-un final am înțeles; acei oameni mă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lor cu tot. Dar întâmplarea a făcut să fie duminică, după amiază am avut liber, mi-am revenit și ...am ales să îndur mai departe calvarul. Oricum, n-ar fi fost o mișcare înțeleaptă din partea mea; aș fi fost probabil băgat la pușcărie, iar apoi ar fi trebuit oricum să fac și restul de armată. Apoi îmi amintesc de o scenă care s-a petrecut chiar în biroul maiorului când pentru o încălcare a regulamentului (probabil sărisem gardul și plecasem din
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în biroul maiorului când pentru o încălcare a regulamentului (probabil sărisem gardul și plecasem din unitate fără bilet de voie) acesta a hotărât ca pedeapsă să mă tundă ,,0”. Am spus că nu mă tund. - Soldat, asta este insubordonare, te bag la carceră ! - Merg la carceră dar nu mă tund. - Soldat, nu-ți dai seama ce faci, pentru asta faci pușcărie! - Nu mă tund ! Atunci au tăbărât pe mine în încercarea de a mă tunde cu forța; erau vreo trei în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
să-i spun: înseamnă că nu prea aveți motive să fiți mândru de persoana dv. Dar n-am avut curajul, nu avea nici un rost să-i provoc. Eram conștient că erai la discreția lor; cu un simplu gest te puteau băga la pușcărie. În camera unde își avea biroul era și un pat de campanie, iar la un moment dat pe acel pat erau și două transformatoare destul de mari, care nu aveau ce căuta acolo. Dar pentru un bun slujitor al
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
bază de slugărnicie (poate chiar fățărnicie) față de ,,politica înțeleaptă a partidului”. Singura lui preocupare era să-și mențină scaunul. Apoi l-am mai prins și pe Emil Uncheșel, care era chiar mai prost decât celălalt. Prin 1990 acesta s-a băgat în față și pe la primărie, dar s-a retras; lucrurile se mai schimbaseră, nu mai era la fel de simplu să stai pe un scaun ca pe vremea bolșevicilor. Trebuie spus că pe vremea lui Ceaușescu, între cei din ,,aparatul de conducere
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
sculedispozitive-verificări) și la un moment dat cei 5-6 oameni din atelier am fost trimiși la un ,,consult de rutină” la Spitalul de Psihiatrie. Nedumeriți, ne-am dus la spital, acolo eram așteptați, pe hol așteptau oameni bolnavi dar am fost băgați în față ,,la consult”. Ceilalți colegi au trecut repede, nu prea erau ,,consumabile”, dar pentru mine s-au găsit repede și am stat mai mult timp pe la diverse aparate. Colegii, care cunoșteau situația au înțeles repede despre ce era vorba
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
propriu, dar întâlneam tot felul de șmecheri cu funcții care mai mult își băteau joc de mine. Iar prin scrisorile trimise, se pare că i-am deranjat destul de mult pe escroci. Atunci pentru orice om erau două posibilități; fie te băgai mai mult sau mai puțin în mocirlă ca să avansezi și să-ți fie bine, fie îți păstrai coloana vertebrală și atunci, dacă nu erai cu ei, erai marginalizat și trecut la capitolul ,,ratat”. Mai era și a treia posibilitate, aceea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
foarte mult de felul cum este condusă, de calitatea oamenilor politici care se află în frunte. Revin la situația actuală a României și a felului cum este percepută această situație de către majoritatea oamenilor. Acum 22 de ani Ion Iliescu se băga în față pe scena istoriei pentru a spune: ,,acești oameni au întinat idealurile socialismului !” Și în teorie avea dreptate. Dar ce a făcut mai departe cel care îi judeca pe alții, ce a făcut pentru a pune în mod corect
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
acestor neîmpliniri în plan lumesc. La vremea respectivă, după ce m-am mutat, a urmat o perioadă în care nu înțelegeam ce se întâmplă și voiam să știu ce am de făcut în continuare, în condițiile date. Oare trebuia să mă bag și eu în mocirlă, așa cum făcuseră și alții ca să-mi fie ,,bine” ? Ani de zile fusesem sabotat și ,,lucrat” pe la spate, astfel că la un moment dat mi-am pus problema ce este cu lumea în care trăiesc și care
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
minunile Sale pe care le săvârșise. Dintr o parte Îl întâmpinau ciopoare de capre negre, zvelte și săltărețe, însoțite de cerbi încoronați ca niște adevărați regi. Din cale I Se îndepărtau lupi și mistreți stricători, neliniștiți de prezența sa, neștiind bag sama că și ei erau tot de El creați și trimiși pe aceste meleaguri ca să ocrotească pământul de necurățenii. Din înaltul cetinii îl priveau veverițe, care blânde și cuvioase ca niște mironosițe veneau către El să-I ceară binecuvântarea. Din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai întâi ca să stea la sfat cu oamenii. Dar cum privea El în toate părțile, ne mai săturându-și ochiul Său Sfânt de toate cele frumuseți ale locului, Înaltpreamăritul ajunse în dreptul unei săritori la care se vede că nu luă băgă sama și făcu un pas mai puțin prevăzător, că deodată simți că lunecă, iar în încercarea Sa de a-Și recăpăta echilibrul, scăpă sacul din spate, care se dădu de-a rostogolul, se desfăcu la gură, pentru că în graba plecării
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu pe rând, altă muncă în plus și grea. Cam prin 1907 - 8 o adus popa Monea mașina de săpat și o pus porumbul pe rând cam 70 - 80 centi. distanță între rânduri și cănd a fost de sapă a băgat mașina cu trei sape trasă de boi și locu liber dintre rânduri s-a săpat bine, a mai rămas o mică porțiune să se sape cu mâna. Iar după primul război mondial au văzut oamenii în alte părți ale lumii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
niciun caz să nu le-o luăm înainte. - «Apoi de ce nu le-am lua-o înainte, mă Ioa’, dacă așe o propus tovarășul Hrușciov?», ar fi cârtit Gheorghe, nelipsitul lui pretin întru-toate. - «Dapoi numai de aceea, măi Gheo’, ca să nu bage sama capitaliștii ceia că ni-s cioarecii rupți în dos și să nu facă ei oarece râdere de noi», s-ar fi explicat Ion. În comuna noastră se întocmise lista neagră cu gospodarii cei mai buni, cărora comuniștii de paradă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
miliție de-acolo, din Șinca. Întâmplarea făcea că preotul Nodea să fie un zdrahon de bărbat, parcă urmaș direct al lui Gruia lui Novac, în vreme ce milițianul venit de la Făgăraș era numai o stârpitură de om, dar care s-a cam băgat în popa, amenințându-l că de nu semnează cererea de intrare în G.A.C., copiii lui o să fie dați afară de pe la serviciile ce le aveau pe la orașele pe la care erau duși. Lui popa, când s-a pus în discuție situația
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
luni mai târziu mai aveam și noi în sfârșit, un doliu național. Locul lui e preluat de Ceaușescu, un individ care inițial a făcut impresie bună și poate că a fost și bine intenționat, numai că, după scurtă vreme se bagă la conducerea țării și consoarta-i, care ar fi făcut mult mai bine dacă ar fi stat la cratiță. Din momentul acela conducerea țării care se compunea exclusiv din cei doi pe care poporul îi va alinta cu diminutivele «Odi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din gură, devenea abundent sau zăpada care scîrțîia sub tălpi - toate sporeau farmecul scenei respective. Desigur, ca orice ilegaliști, aveam tot felul de strategii pentru a nu fi prinși. Să palmăm țigara și, în caz de forță majoră, s-o băgăm pe sub mînecă. Să ne schimbăm permanent traseul și, oricum, să preferăm străduțele lăturalnice. Să privim tot timpul în urmă ca să vedem dacă nu e pe urmele noastre dirigul (care stătea pe lîngă noi) sau vreun alt profesor. Să ne mascăm
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de elev un fular alb de la frate-său, din uniforma marinei (mișto, nu ?), și era un fumător adevărat : chiar dacă-i scăpa țigara pe jos, el o lua, o ștergea de sacou (în toaletă era întotdeauna ud pe jos) și o băga în gură. Bineînțeles că gesturile acestea stîrneau admirație în public - nimeni nu era capabil de așa ceva. în „Barul nostru“ se putea servi o gamă variată de țigări. De bază erau bucegile, denumite și „moartea vine pe schiuri“ - după desenul de pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și geniale dacă erau de Timișoara. (După cum se vede, nu mă pot abține să nu continuu cu pedanteria.) De altfel, carpațiurile de Timișoara reprezentau un mit. Se spunea că la Timișoara se făceau kentanele și din rebuturile de la ele se bagă și la Carpați. La tutungerie nu puteai găsi Carpați de Timișoara decît printr-o minune - și atunci o răsplăteai pe vînzătoare cu un bacșiș gras. Am avut mult timp cîteva țigări Carpați de Timișoara păstrate în bibliotecă, în spatele unor cărți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
groază care aveau ca subiect Carpațiul cu filtru. Dar nu numai despre lucruri neplăcute vorbeam în „Barul nostru“. Se dezbăteau lucruri importante, se povesteau chestii nemaiauzite (cum era aia cu firul din coadă de cal cusut pe puță pentru a băga femeile în draci), se puneau la cale acțiuni mărețe. Cum, în liceu, n-am participat la nici un cenaclu, cerc sau vreo altă chestie de genul ăsta, „Barul nostru“ a fost singurul loc unde m-am putut dezvolta întru dialog. Unde
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sau vișinată. Problema era însă că trebuia să bem o sticlă întreagă - sau două, sau trei ; totul era să nu mai rămînă băutură în sticlă, că atunci taică-său ar fi observat - altfel, la cîte sticle avea, n-ar fi băgat de seamă că lipsesc una sau două. Așa încît, dacă la început beam de plăcere, după o vreme Preotu’ începea să tragă de noi : „Hai, sticla trebuie terminată !“. și noi, deși simțeam că nu mai intră, ne executam silit. și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile. Nu mi-a zis nimic, dar eu mi- am dat seama că se umblase în dosarul meu. În plus, nefericirea asta cu „țîțe și craci“ dispăruse. Cred că maică-mea a fost puțin
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la colega ei de catedră, profesoară de română, s-o întrebe ce părere are despre ea și, eventual, să-i facă un scurt comen tariu. Ca și maică-mea, eu am mers pe burtă, m-am făcut că n-am băgat de seamă că mi se dăduse iama prin sanctuarul meu secret. Peste o săptămînă, „poe zia“ a reapărut în dosarul meu, deși eu îi schimbasem acestuia ascunzătoarea. Cît despre mine, disprețul pentru „poftele trupești“ - dispreț pe care-l resimțeam cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]