KorAP: Find »[drukola/base=cafea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...786 787 788 ...805 >

20,107 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

o să oprească, el o să coboare și... atunci ce fac? Ne Învîrtim pe străduțele Înguste din Soho. E o zi frumoasă, senină și luminoasă de toamnă și cîțiva oameni curajoși stau la cafenelele În aer liber de pe trotuare, cu cești de cafea În mînă. Deodată, șoferul Îmi face semn și se bagă după o dubiță. — Se opresc. Mă uit, uitînd să mai respir, la Mercedesul care se oprește pe cealaltă parte a drumului. Șoferul deschide ușa pasagerului și Luke coboară, fără măcar să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
acolo, mă trezesc zicîndu-i și-i iau mîna. Nu vrem să pățești ceva. — Da, să ai grijă, Îmi ține isonul și Suze. — O să am. GÎtul lui Jess se face trandafiriu. — N-o să pățesc nimic. Mersi. Oricum... CÎnd chelnerul ne aduce cafeaua, Își retrage mîna, ușor stînjenită. — Îmi... place agrafa ta de păr, Becky. E evident că vrea să schimbe subiectul. A, mersi, mi-o ating eu În treacăt. E super, nu? E de la Miu Miu. De fapt, face parte din portofoliul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să fiu, nu le prea am cu mersul pe bicicletă, dar n-are nici un rost să aduc În discuție acest amănunt. — Deci asta e tot? Întreabă Jess. Ai investit toți banii? — O, nu. Mai am tone! Iau o gură de cafea, după care observ o pictură abstractă pe peretele de lîngă mine. E un pătrat mare albastru pictat În ulei, pe pînză, și are atașată o mică etichetă cu prețul. 195 de lire. Hei, uitați-vă puțin la ăsta! zic, foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Mi se pune un nod imens În gît. — Și nu pot suporta gîndul de a o pierde. Da’ cine zice c-o s-o pierzi? spune mama, rîzÎnd. Chiar dacă se mută la alt raion, puteți să vă vedeți oricînd la o cafea, nu? — Să ne vedem la o cafea? strig supărată. La ce-mi folosește să mă văd cu ea la o cafea? Moment În care mă Închipui stînd cu Luke Îmbățoșați la o cafea, În timp ce Venetia bate nervoasă darabana cu unghiile

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
gît. — Și nu pot suporta gîndul de a o pierde. Da’ cine zice c-o s-o pierzi? spune mama, rîzÎnd. Chiar dacă se mută la alt raion, puteți să vă vedeți oricînd la o cafea, nu? — Să ne vedem la o cafea? strig supărată. La ce-mi folosește să mă văd cu ea la o cafea? Moment În care mă Închipui stînd cu Luke Îmbățoșați la o cafea, În timp ce Venetia bate nervoasă darabana cu unghiile Într-un colț, iar lacrimile Încep să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
o s-o pierzi? spune mama, rîzÎnd. Chiar dacă se mută la alt raion, puteți să vă vedeți oricînd la o cafea, nu? — Să ne vedem la o cafea? strig supărată. La ce-mi folosește să mă văd cu ea la o cafea? Moment În care mă Închipui stînd cu Luke Îmbățoșați la o cafea, În timp ce Venetia bate nervoasă darabana cu unghiile Într-un colț, iar lacrimile Încep să mi se prelingă pe obraji. — Becky? exclamă mama, panicată. Scumpa mea, ce-ai? Ce

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
puteți să vă vedeți oricînd la o cafea, nu? — Să ne vedem la o cafea? strig supărată. La ce-mi folosește să mă văd cu ea la o cafea? Moment În care mă Închipui stînd cu Luke Îmbățoșați la o cafea, În timp ce Venetia bate nervoasă darabana cu unghiile Într-un colț, iar lacrimile Încep să mi se prelingă pe obraji. — Becky? exclamă mama, panicată. Scumpa mea, ce-ai? Ce-i cu tine? — Nimic, zic trăgîndu-mi nasul și frecîndu-mă pe față. Doar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să-mi țin bărbia sus. Imediat, drăguțo, zic și ochii ei lipsiți de orice expresie coboară spre pîntecul meu. Ia un loc. Mă așez pe un scaun maro de spumă poliuretanică și iau un Reader’s Digest de pe măsuța de cafea. O clipă mai tîrziu, se deschide o ușă și se apropie de mine un bărbat la cincizeci și, poate chiar peste șaizeci de ani. Are burtă, ochi albaștri și păr alb care-i stă zburlit În vîrful capului bronzat, și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
agendă. — Carla, e puțin cam răcoare În mașină. Ok, mersi. Asta-i prea de tot. — Danny, e ridicol! strig. Nu poți să vorbești și singur cu șoferul? Nu poți să te duci să-ți iei și singur o amărîtă de cafea? Danny pare sincer bulversat. — Păi... aș putea, zice. Cred. Îi sună mobilul și răspunde. — Da, scorțișoară. A, păcat, zice acoperind telefonul cu mîna. Buffy n-a reușit să ne găsească nici un restaurant marocan. Ce zici de unul cu bucătărie libaneză

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
doamnă Brandon, Vă mulțumesc pentru scrisoarea dumneavoastră. Am luat notă de noile dumnevoastră acțiuni la London Cappuccino Company. V-aș recomanda ca pe viitor să nu mai cumpărați acțiuni pur și simplu pentru „bonusurile fabuloase oferite acționarilor“, cum ar fi cafeaua gratuită. Ar trebui să căutați investiții cu perspective solide, pe termen lung. Drept răspuns la cealaltă Întrebare a dumneavoastră, nu cunosc nici o companie de bijuterii care să ofere diamante gratuite acționarilor săi. Cu stimă, Kenneth Prendergast, Specialist În investiții familiale

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
se fac scaune auto, landouri care se pliază pe sistem hidraulic, landouri retro cu roți de bicicletă, cărucioare cu saltele speciale, nemțești, și o ciudățenie de cărucior care Îți ferește copilul de poluare și „e ideal pentru shopping și băut cafea din mers“. (Ăsta ultimul Îmi place la nebunie.) Ne-am uitat la săculețe pentru picioare, copertine de ploaie și de soare, genți pentru schimbat copilul. Sinceră să fiu, Îmi plouă În gură după un latte, dar Luke a fost complet

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
aceste modele nu are nici scaun auto și nici facilitatea de poziție culcat pe spate pe care le doreați inițial. — A, mă uit la căruciorul Lulu Guinness. Așa e. — Vă pot sugera să faceți o scurtă pauză, să beți o cafea și să vedeți care vă sînt prioritățile? E posibil să vă trebuiască mai mult decît un cărucior. Unul pentru teren accidentat, iar altul pentru mers prin magazine. E și ăsta un punct de vedere. Stuart se grăbește spre un alt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
iar altul pentru mers prin magazine. E și ăsta un punct de vedere. Stuart se grăbește spre un alt cuplu, iar Luke și cu mine ne Îndreptăm spre cafenea. — Ok, zic cînd ajungem la mese. Du-te și ia-ne cafea. Eu o să stau aici și-o să mă gîndesc ce ne trebuie exact. Trag un scaun, mă așez și scot un pix și lista cu cărucioare. Pe spatele ei scriu „priorități În alegerea căruciorului“ și fac un tabel. Singurul mod În

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
tavă cu băuturi. — Ai avansat vreun pic? Întreabă, așezîndu-se În fața mea. — Da! ridic ochii spre el, Îmbujorată de efort. Ok. Am luat-o logic... și am ajuns la concluzia că avem nevoie de cinci cărucioare. — Cinci? Luke aproape Își scapă cafeaua din mînă. Becky, n-ai cum să ai nevoie de cinci cărucioare pentru un singur copil! — Ba da! Uite, și Îi arăt tabelul. Ne trebuie unul pentru călătorie, cu pătuț cînd mai crește și scaun auto pentru cînd e foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Nu, trebuie neapărat să fie vorba de o roșcată, fiindcă Venetia are părul roșu“. Dar, slavă Cerului, el dă din cap că da. — Îmi place. Să-și aleagă fiecare oafa. Din senin, Îl apucă un căscat uriaș, felin. Mai e cafea? Slavă Cerului. Dezastrul a fost evitat În ultima clipă. O să-mi iau o variantă cu oafa blondă și Luke n-o să știe niciodată care a fost originalul. Chiar avem nevoie, spune Carla, turnînd cafea. Am stat treji toată noaptea. Danny

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
un căscat uriaș, felin. Mai e cafea? Slavă Cerului. Dezastrul a fost evitat În ultima clipă. O să-mi iau o variantă cu oafa blondă și Luke n-o să știe niciodată care a fost originalul. Chiar avem nevoie, spune Carla, turnînd cafea. Am stat treji toată noaptea. Danny și-a terminat designul pe la două. După care am găsit o imprimerie digitală deschisă toată noaptea În Hoxton, și ne-au făcut prototipurile. — Iar noi vă apreciem eforturile, spune Eric gomos. În numele magazinului The

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mulțumesc lui Becky Bloomwood, cea care a avut ideea acestei colaborări. Începe să aplaude și eu zîmbesc, fără să vreau. Nu poți niciodată să rămîi supărat pe Danny prea mult timp. — Pentru Becky, muza mea, adaugă Danny, ridicînd cana de cafea proaspătă pe care tocmai i-a turnat-o Carla. Și pentru muza cea mică. — Mersi, Îmi ridic cana spre el. În sănătatea ta, Danny. — Tu ești muza lui? Ce cool! — Ei... dau din umeri detașată, Însă În adîncul sufletului sînt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
foarte bună prietenă, mă corectez iute, Înconjurînd-o cu brațul. SÎntem foarte apropiate... Slavă Domnului, În spatele Mini-ului a oprit o mașină, care claxonează de zor. — Ho, că plec acum! zice Martha. Becky, noi ne ducem să ne luăm cîte o cafea, tu vrei ceva? — Nu, nimic, mersi! O să aștept aici, acasă. La mine acasă. Îmi pun o mînă pe clanță, ca proprietăreasă a locului. — Ne vedem curînd! Mă uit după mașina care dispare În zare, apoi mă răsucesc pe călcîie, spre

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Sharpness. Și nu i-am pomenit nimic de asta lui Luke, deși simt că pocnesc dacă nu-i spun. Nu vreau să-și facă speranțe deșarte pînă cînd n-am dovezile concrete. Luke se află În bucătărie și bea o cafea neagră și tare, Înainte de a pleca la serviciu. Intru și eu și Îl privesc preț de o clipă. Are maxilarele Încordate și amestecă zahărul din ceașca de espresso. Nu face asta decît atunci cînd are nevoie de un impuls de

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ei, Luke! N-ai nevoie să te ții de fundul nu știu căror directori aroganți de companie, care-cred-că-lumea-e-a-lor... Luke ridică o mînă. — Nu e chiar așa de simplu. Trebuie să-ți spun ceva. Se oprește, continuînd să amestece mecanic În cafea, cu chipul tensionat. — Arcodas nu ne-a plătit. — Poftim? Mă holbez la el, nedumerită. Vrei să zici... deloc? — O singură tranșă, la Început de tot. Dar, de atunci, nimic. Ne datorează... Mă rog, destul de mult. — Dar nu se poate să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îngrozitoare cu o mulțime de bani care se scurg În viteză printr-o gaură uriașă, zi după zi. — Va trebui să ne Împrumutăm mai mult decît am crezut ca să cumpărăm casa. Luke are o grimasă și ia o gură de cafea. S-ar putea ca lucrurile să fie Întîrziate cu cîteva săptămîni. O să-l sun azi pe agent. Cred că am să pot să ajung la o Înțelegere cu toate părțile implicate. Își golește ceașca și remarc o cută adîncă de

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
bună e că epidurala Încă mai are efect și mi-au dat o tonă de analgezice. Ușa se deschide din nou și apare mama. A făcut deja cunoștință cu bebe la ora opt azi-dimineață, cînd a venit cu brioșe și cafea la termos. Acum e Încărcată cu pungi de cadouri și În urma ei vine tata. — Tată... fă cunoștință cu nepoata ta! zic. — Vai, Becky, draga mea. Felicitări. Tata mă strînge tare, tare la piept. Apoi se uită la pătuț, clipind mai

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559

Sava, care-mi aducea multă seninătate și grație căruia mă simțeam ocrotit, știindu-l, undeva, în București, pe Alexandru Paleologu, care te primea atât de simplu și de princiar în casa de pe Armeană, pe Arșavir Acterian, care-ți făcea o cafea nemaipomenită în bucătăria casei din Dorobanți, unde au locuit și Haig, dar și fascinanta Jeni, iubita lui Sănduc Dragomir, pe Nino Stratan ori pe Madi Marin, pe care am întâlnit-o și în ultima ei vizită la Iași. Bunicule, am

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
pentru că aveam emisiunea la radio peste vreo două ore. M-am plimbat singur puțin, apoi am primit un telefon de la Victor Neumann, istoricul timișorean, care era în Iași la un colocviu, m-am întâlnit cu el și am băut o cafea într-o cafenea tot caldă, cu mult lemn, din centru, nici nu știu cum se cheamă... A fost o plăcută discuție în doi. Cum vezi, nu cu oamenii am ceva, ci cu oamenii în cantități prea mari în același timp! Am început

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
că este des invitat la televizor. De aceea mă simt atît de bine în străinătate, unde sînt un perfect anonim". Și, în același interviu, Mircea îl confirmă pe Nicolae Breban, aproape incredibil. Atunci, la Leipzig, în 1988, am băut o cafea cu ei amândoi și cu Dumitru Țepeneag. Și atunci păreau să se înțeleagă foarte bine. Mai târziu, la masă, Nicolae Breban l-a lăudat pe Mircea, subliniindu-i civilitatea. Dar iată fragmentul cu pricina: Întotdeauna mi-am dorit o carte

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]