21,274 matches
-
avea fii în viață, Prințul Ereditar Frederic a rămas moștenitor prezumptiv al tronului. În cele din urmă, fiul său, Christian Frederic, i-a succedat ca rege lui Frederic VI. După ce Palatul Christiansborg a fost distrus de un incendiu în 1794, Prințul Ereditar Frederic s-a mutat împreună cu familia la Palatul Amalienborg. Sofia Frederica a murit în același an, la scurt timp după mutare. Prințul Ereditar Frederic i-a supraviețuit 11 ani soției sale și a murit la Amalienborg la 7 decembrie
Prințul Frederic al Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/327148_a_328477]
-
succedat ca rege lui Frederic VI. După ce Palatul Christiansborg a fost distrus de un incendiu în 1794, Prințul Ereditar Frederic s-a mutat împreună cu familia la Palatul Amalienborg. Sofia Frederica a murit în același an, la scurt timp după mutare. Prințul Ereditar Frederic i-a supraviețuit 11 ani soției sale și a murit la Amalienborg la 7 decembrie 1805, la vârsta de 52 de ani.
Prințul Frederic al Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/327148_a_328477]
-
de Mecklenburg-Schwerin și general de cavalerie. Ducele Paul Frederic s-a născut la Castelul Ludwigslust ca al doilea fiu al lui Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg și a primei lui soții, Prințesa Augusta de Reuss-Köstritz, fiica Prințului Henry LXIII Reuss of Köstritz. Ducele Paul Frederic s-a căsătorit la Schwerin la 5 mai 1881 cu verișoara lui austriacă, Prințesa Marie de Windisch-Graetz, fiica Prințului Hugo de Windisch-Graetz și a soției acestuia, Ducesa Louise de Mecklenburg-Schwerin. Cuplul a
Ducele Paul Frederic de Mecklenburg () [Corola-website/Science/327161_a_328490]
-
Duce de Mecklenburg și a primei lui soții, Prințesa Augusta de Reuss-Köstritz, fiica Prințului Henry LXIII Reuss of Köstritz. Ducele Paul Frederic s-a căsătorit la Schwerin la 5 mai 1881 cu verișoara lui austriacă, Prințesa Marie de Windisch-Graetz, fiica Prințului Hugo de Windisch-Graetz și a soției acestuia, Ducesa Louise de Mecklenburg-Schwerin. Cuplul a avut cinci copii care au fost crescuți ca romano-catolici, religia Prințesei Marie, și au trăit o viață liniștită la Veneția. În timp ce s-au aflat la Veneția, familia
Ducele Paul Frederic de Mecklenburg () [Corola-website/Science/327161_a_328490]
-
a schimbat de mai multe ori proprietarii și a fost distrusă de mai multe ori. Declinul cetății a continuat până când aceasta a ajuns în cele din urmă în stare de ruină, la începutul secolului al XIX-lea. În aprilie 1829 prințul de coroană Maximilian (viitorul rege Maximilian al II-lea al Bavariei) (1811-1864) a descoperit situl istoric în timpul unei plimbări pe jos și și-a manifestat entuziasmul cu privire la frumusețea zonei înconjurătoare. El a achiziționat locul pe care se aflau ruinele - pe
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
a familiei regale a Bavariei: Maximilian, rege al Bavariei (1848-1864), soția sa, Maria a Prusiei (1825-1889), și cei doi fii ai lor: Ludovic (viitorul rege Ludovic al II-lea al Bavariei) și Otto (viitorul rege Otto I al Bavariei). Tinerii prinți și-au petrecut aici mulți ani din adolescența lor. Regele și regina au locuit în clădirea principală, iar băieții în anexă. Regele Maximilian a murit în 1864 și fiul său Ludovic i-a succedat la tron, mutându-se în camera
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
1869 când clădirea castelului său, Neuschwanstein, a început să fie construită la mică distanță de casa lui părintească. După moartea lui Ludovic în 1886, Regina Maria a fost singura locuitoare a castelului până la moartea ei, petrecută în 1889. Cumnatul ei, prințul regent Luitpold al Bavariei, a locuit la etajul 3 al clădirii principale. El a fost responsabil pentru electrificarea castelului în 1905 și instalarea unui ascensor electric. Luitpold a murit în 1912, iar palatul a fost deschis ca muzeu în cursul
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
ca muzeu în cursul anului următor. În timpul Primului Război Mondial și al celui de-Al Doilea Război Mondial castelul nu a suferit nicio pagubă. În 1923 Landtagul Bavariei a recunoscut dreptul fostei familii regale de a locui în castel. În perioada 1933-1939 Prințul de coroană Rupert (Rupprecht) al Bavariei și familia sal a folosit castelul ca reședință de vară, el continuând să fie o reședință preferată a succesorilor săi. În mai 1941, Prințul Adalbert de Bavaria a fost înlăturat din armată prin decretul
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
familii regale de a locui în castel. În perioada 1933-1939 Prințul de coroană Rupert (Rupprecht) al Bavariei și familia sal a folosit castelul ca reședință de vară, el continuând să fie o reședință preferată a succesorilor săi. În mai 1941, Prințul Adalbert de Bavaria a fost înlăturat din armată prin decretul "Prinzenerlass" al lui Hitler și s-a retras la castelul de familie Hohenschwangau, unde a locuit în tot restul războiului. Proprietarul actual al castelului este « Wittelsbacher Ausgleichsfonds » (Fondurile de compensare
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
un joc de zaruri pe care l-a câștigat trișând, miza fiind ca verii săi Pandava să își transfere întregile teritorii către Kauravas(la ) și să meargă în exil pentru 13 ani.Disputa a escaladat într-un război total când prințul Duryodhana, cel mai vârstinc dintre Kaurava, mânat de gelozie, refuză să înapoieze Pandavașilor teritoriile după ce exilul a luat sfârșit, Duryodhana obiectând că aceștia au fost descoperiți în timp ce se aflau în exil(care trebuiau să și-l petreacă incognito) și astfel
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
armatei lui Arjuna. A patra zi a luptei s-a remarcat prin vitejia arătată de Bhima. Bhishma a ordonat trupelor Kaurava să înceapă ofensivă încă din prima clipă. Fiul lui Arjuna, , a fost înconjurat și atacat de un număr de prinți Kaurava. Arjuna intră în luptă pentru a-l ajuta pe Abhimanyu. Bhima intră în scenă învârtindu-și ghioaga(ciocanul) în aer și începe să atace pe Kaurava. Duryodhana trimite o mare trupă de elefanți spre Bhima. Când Bhima vede această
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
cu Arjuna de la egal la egal . În cealaltă parte a câmpului de luptă ceilalți patru frati Pandava și aliații lor au găsit că este imposibil să spargă formația de luptă a lui Dronacvcharya. Cum Arjuna era ocupat să lupte cu prinții Trigartadesei și cu regele Prajayogasthei în cealaltă parte a câmpului de luptă , nu a putut să fie chemat să spargă formațiunea de lupta Kaurava care putea sa fie spartă numai intrând și ieșind din interiorul ei. Yudhisthira îl invață pe
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
din interiorul ei. Yudhisthira îl invață pe Abhimanyu, unul din fii lui Arjuna cum să spargă formația de luptă. Abhimanyu știa secretul de a intra în interiorul formației , însă nu știa cum să iasă înapoi din ea. În interiorul ei, mai mulți prinți Kaurava l-au atacat pe Abhimanyu simultan(încălcând regulile luptei "Dharma yuddh") și l-au ucis. Afând de moartea fiului său, Arjuna a jurat să îl ucidă pe a doua zi înainte ca lupta să se termine, la asfințit, sau
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
de la fratele său mai mare, Anton a trăit în umbră. În timpul primilor ani ai domniei fratelui său ca Elector, Anton era al doilea în linie, precedat de fratele său Karl. Moartea lui Karl (8 septembrie 1781) l-a transformat în Prinț Moștenitor ("Kronprinz"). Toate sarcinile Electoarei Amalie, cu excepția unei fiice, au sfârșit prin avort spontan. Mătușa sa, Marie-Josèphe de Saxonia, Delfină a Franței, a vrut să-și logodească fiica, Marie Zéphyrine a Franței cu Anton; decesul Mariei Zéphyrine la vârsta de
Anton al Saxoniei () [Corola-website/Science/327170_a_328499]
-
modifica profund politica internă și externă. După Revoluția din Iulie din 1830 din Franța, în toamnă au început tulburări în Saxonia. Pentru că oamenii doreau un regent tânăr, Anton a fost de acord să-l numească pe nepotul său Frederick Augustus Prinț Co-Regent ("Prinz-Mitregenten"). O altă consecință a tulburărilor a fost acceptarea unei noi constituții în 1831, care a intrat în vigoare la 4 septembrie 1831. Odată cu noua constituție, Saxonia a devenit monarhie constituțională și a obținut o legislatură bicamerală. Constituția a
Anton al Saxoniei () [Corola-website/Science/327170_a_328499]
-
cu creștini. Fii lui Gediminas: Narymunt (c. 1300 - 02 februarie 1348), Duce de Pinsk, Polotsk și Novgorod Witold (c. 1303-1336), Duce de Trakai, Alginat (CĂ 1304, d. 1377), Marele Duce al Lituaniei din 1345, Koriat (Michael) (cca. 1306 - cca 1365), Prinț de Novgorod, Iaunutis (c. 1306/1309 - dupa 1366), Marele Duce al Lituaniei 1341-1344, Prinț Zaslavsky 1346-1366, Kiejstut (Kestutis) (c. 1308/1310 - 15 august 1382), Ducele de Trakai, Mare Duce al Lituaniei 1381-1382, Lubart (Lubko, Lubartas, Dmitri, circa 1312/1315 - 1384
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
Polotsk și Novgorod Witold (c. 1303-1336), Duce de Trakai, Alginat (CĂ 1304, d. 1377), Marele Duce al Lituaniei din 1345, Koriat (Michael) (cca. 1306 - cca 1365), Prinț de Novgorod, Iaunutis (c. 1306/1309 - dupa 1366), Marele Duce al Lituaniei 1341-1344, Prinț Zaslavsky 1346-1366, Kiejstut (Kestutis) (c. 1308/1310 - 15 august 1382), Ducele de Trakai, Mare Duce al Lituaniei 1381-1382, Lubart (Lubko, Lubartas, Dmitri, circa 1312/1315 - 1384), Prinț de Polotsk, Vladimir, Luck din 1340, Prinț de Volîn 1340-1349, 1350-1366, 1371-1383, Prinț
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
de Novgorod, Iaunutis (c. 1306/1309 - dupa 1366), Marele Duce al Lituaniei 1341-1344, Prinț Zaslavsky 1346-1366, Kiejstut (Kestutis) (c. 1308/1310 - 15 august 1382), Ducele de Trakai, Mare Duce al Lituaniei 1381-1382, Lubart (Lubko, Lubartas, Dmitri, circa 1312/1315 - 1384), Prinț de Polotsk, Vladimir, Luck din 1340, Prinț de Volîn 1340-1349, 1350-1366, 1371-1383, Prinț de Halîci 1340-1349. Manvidas (c. 1313/1315 to 1348), moștenitor al Kernavė și Slonim. Fiicele lui Gediminas: Elizabeth (c. 1302-1364), soția din anul 1316 a lui Wenceslas
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
1366), Marele Duce al Lituaniei 1341-1344, Prinț Zaslavsky 1346-1366, Kiejstut (Kestutis) (c. 1308/1310 - 15 august 1382), Ducele de Trakai, Mare Duce al Lituaniei 1381-1382, Lubart (Lubko, Lubartas, Dmitri, circa 1312/1315 - 1384), Prinț de Polotsk, Vladimir, Luck din 1340, Prinț de Volîn 1340-1349, 1350-1366, 1371-1383, Prinț de Halîci 1340-1349. Manvidas (c. 1313/1315 to 1348), moștenitor al Kernavė și Slonim. Fiicele lui Gediminas: Elizabeth (c. 1302-1364), soția din anul 1316 a lui Wenceslas, Duce de Plock, Maria (c. 1304/1307
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
Prinț Zaslavsky 1346-1366, Kiejstut (Kestutis) (c. 1308/1310 - 15 august 1382), Ducele de Trakai, Mare Duce al Lituaniei 1381-1382, Lubart (Lubko, Lubartas, Dmitri, circa 1312/1315 - 1384), Prinț de Polotsk, Vladimir, Luck din 1340, Prinț de Volîn 1340-1349, 1350-1366, 1371-1383, Prinț de Halîci 1340-1349. Manvidas (c. 1313/1315 to 1348), moștenitor al Kernavė și Slonim. Fiicele lui Gediminas: Elizabeth (c. 1302-1364), soția din anul 1316 a lui Wenceslas, Duce de Plock, Maria (c. 1304/1307 - 1349), de la 1320 ani soția lui
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
Duce de Saxa-Gotha-Altenburg (1646-1691) și a primei lui soții, Magdalena Sybille de Saxa-Weissenfels (1648-1680). Tatăl ei a fost descendent de a patra generație din Johann Frederick, Elector de Saxonia pe linie masculină directă. S-a căsătorit cu Louis Frederic I, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (15 octombrie 1667 - 24 iunie 1718) și au avut 13 copii. Prin fiica ei omonimă, Anna Sophie a fost strămoașa atât a reginei Victoria și a Prințului Albert cât și a Charlottei a Belgiei și a lui Leopold
Anna Sophie de Saxa-Gotha-Altenburg () [Corola-website/Science/327196_a_328525]
-
pe linie masculină directă. S-a căsătorit cu Louis Frederic I, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (15 octombrie 1667 - 24 iunie 1718) și au avut 13 copii. Prin fiica ei omonimă, Anna Sophie a fost strămoașa atât a reginei Victoria și a Prințului Albert cât și a Charlottei a Belgiei și a lui Leopold al II-lea al Belgiei.
Anna Sophie de Saxa-Gotha-Altenburg () [Corola-website/Science/327196_a_328525]
-
doilea frate, August, a devenit moștenitor al ducatului. În 1804, după decesul tatălui lor, August a devenit duce de Saxa-Gotha-Altenburg iar Frederic moștenitor al ducatului deoarece August a avut un singur copil, o fiică, Prințesa Louise (care va deveni mama Prințului Albert soțul reginei Victoria). În 1822, în urma decesului fratelui său August, Frederic a moștenit ducatul de Saxa-Gotha-Altenburg. A domnit numai trei ani și a murit necăsătorit; cu el, linia de Saxa-Gotha-Altenburg s-a sfârșit. După decesul său, teritoriile sale au
Frederic al IV-lea, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg () [Corola-website/Science/327200_a_328529]
-
sub conducerea Ducelui Frederic al III-lea din 1732. El a avut palate și grădini în Gotha reconstruite într-un stil baroc generos și a sprijinit refugiații religioși ai Bisericii Moravia din Neudietendorf. Sora lui Augusta s-a căsătorit cu Prințul Frederic de Wales, în 1736, și primul lor născut, George al III-lea, a fost încoronat rege al Marii Britanii și Irlandei în 1760. Frederic a făcut la curtea sa un centru al Iluminismului ("Aufklärung"), continuat de fiul și succesorul său
Saxa-Gotha-Altenburg () [Corola-website/Science/327210_a_328539]
-
Prințul (29 iunie 1911 - 1 decembrie 2004), mai târziu Prințul Bernhard al Țărilor de Jos, a fost prinț consort al reginei Juliana a Țărilor de Jos și tată a șase copii, inclusiv a fostului monarh regina Beatrix a Țărilor de Jos
Bernhard de Lippe-Biesterfeld () [Corola-website/Science/327224_a_328553]