19,897 matches
-
fost încă activ după Revoluția din Octombrie, care a plasat Rusia sub administrația exercitată de Consiliul Comisarilor Poporului dominat de bolșevici. Slonim a devenit candidat al eserilor pentru Adunarea Constituantă Rusă la alegerile din 25 noiembrie 1917, concurând în sud-vestul provinciei Basarabia. A obținut mandatul de deputat în urma victoriei zdrobitoare a eserilor, devenind, la vârsta de 23 de ani, cel mai tânăr parlamentar. Câteva zile mai târziu, Basarabia s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească și și-a format un guvern propriu
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
al Delegației Străine, care exista inițial cu scopul de a convinge Occidentul să nu-l recunoască pe Aleksandr Kolceak în calitate de conducător suprem al Rusiei. În noiembrie 1918, Slonim și-a pierdut circumscripția sa electorală basarabeană ca urmare a unirii acestei provincii cu România. Scriitorul a devenit un critic fervent al acestei uniri, susținând că identitatea românească din România și Basarabia a fost recent fabricată de intelectuali, fiind lipsită de susținere populară în rândul țăranilor moldoveni ("vezi Moldovenism"). Slonim a susținut, de
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Rus ca o entitate economică organică și funcțională, sugerând că Basarabia avea mai multe în comun cu Ucraina decât cu România. El a afirmat, de asemenea, că Rusia nu a renunțat la Basarabia și că nu a recunoscut anexarea acestei provincii de către Regatul României. „Mai devreme sau mai târziu”, a sugerat el, „trebuie să aibă loc reunirea [Basarabiei] cu Statul Rus”. Recunoscând că exista un punct de vedere comun împărtășit de Mișcarea Albă și Rusia Sovietică cu privire la problema basarabeană, el a
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
domeniul literaturii internaționale. Jeppe Aakjaer, de exemplu, apare ca un scriitor care „a fost intens preocupat de suferința socială și de nevoia de reformă”, deși el este „cel mai cunoscut” pentru „poezia lirică, în care celebrează curajul țăranilor și frumusețile provinciei sale natale Iutlanda”. În 1996 a apărut cea de-a patra ediție a acestui lucrări de referință utile. Cea de-al cincea și până în prezent cea mai recentă ediție a fost lansată în decembrie 2008.
Benet's Reader's Encyclopedia () [Corola-website/Science/337678_a_339007]
-
Brussels Airport-Zaventem este o gară feroviară de pe linia 36C a Infrabel situată în comuna Zaventem din provincia Brabantul Flamand din Belgia. Gara, care deservește aeroportul național Zaventem, s-a numit anterior Bruxelles-National-Aéroport / Brussel-Nationaal-Luchthaven. Gara a fost inaugurată în anul 1958 și era situată în subsolul fostei clădiri a aeroportului. Fosta gară era poziționată pe o linie construită
Gara Brussels Airport-Zaventem () [Corola-website/Science/337682_a_339011]
-
pentru lipsa de energie în înăbușirea puciului. El a demisionat pe 22 martie 1920. Otto Gessler i-a succedat în funcție. Noske a fost ultimul social-democrat care a deținut această poziție în timpul Republicii de la Weimar. Noske a fost guvernatorul ("Oberpräsident") provinciei Hanovra începând din anul 1920. El a devenit mai conservator și l-a susținut pe Paul von Hindenburg în alegerile pentru funcția de președinte al Reichului în 1925 și 1932. Cu toate acestea, ca social-democrat, el a fost eliberat din
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
Germania. Ferdinand , cunoscut mai ales cu prenumele său mijlociu, s-a născut pe 22 februarie 1840, în Deutz (Germania), care face parte acum din orașul Köln. El era fiul unui subofițer prusac în Infanteria Prusacă, originar din orașul Ostrowo din provincia Posen, și s-a născut în cazarma militară. În tinerețe Bebel și-a făcut ucenicia la Leipzig în meseriile de dulgher și tâmplar. La fel ca majoritatea muncitorilor germani din acea vreme, el a călătorit mult în căutare de lucru
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]
-
zi de repaus în perioada interbelică 1 MAI. Adevărul de vineri, 30 aprilie 1920, publică pe pagina 4 o știre despre "Serbarea zilei de 1 Mai", în care se spune că mai mulți delegați ai partidului socialist vor pleca în provincie pentru a lua cuvântul de 1 mai. 1 MAI. Însă un subtitlu al materialului - "1 Mai zi «tolerată»" - relevă statutul acestei sărbători în respectiva perioadă. Acest lucru este cu atât mai evident cu cât în materialul respectiv este transmisă "Circulară
1 MAI. Cum a devenit Ziua Internațională a Muncii. Semnificația și cum era sărbătorit 1 Mai în România-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101179_a_102471]
-
de către autoritatea română. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbrăcat de haine, biciuit și obligat să parcurgă drumul până la locul execuției, cu bârnă orizontală a crucii în spate, legată de mâinile întinse. Sentința era pronunțată de către conducătorul provinciei într-un loc public, potrivit crestinortodox.ro. Din Scriptură aflăm că după ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spalandu-se pe mâini, rostește sentința. Mântuitorul Hristos este trimis spre locul răstignirii, purtandu-Si crucea. Ajuns la locul execuției, brațul orizontal al
SĂPTĂMÂNA PATIMILOR. Vinerea Mare. Ce nu este bine să faci în ziua înmormântării lui Iisus by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101187_a_102479]
-
(1862 sau 1866 - 29 martie 1925) a fost un om politic albanez, care a luptat pentru independența Albaniei, iar mai târziu pentru încorporarea provinciei Kosovo în Albania după Tratatul de la Londra din 1913. El a primit postum titlul de Erou al Albaniei. s-a născut în 1862 sau 1866. Cele mai multe dintre surse consideră 1862 ca fiind anul nașterii sale, în timp ce mai multe surse recente
Bajram Curri () [Corola-website/Science/336021_a_337350]
-
Seferi, s-au unit sub comanda lui Isa Boletini și s-au îndreptat către Üsküb (Skopje), capitala vilayetului Kosovo, unde au intrat fără a întâmpina nici o rezistență și au ocupat orașul. Deoarece revolta națională s-a răspândit pe întreg teritoriul provinciei Kosovo și în mare parte a nordului ei, au fost trimise trupe împotriva rebelilor, care s-a retras în munți, dar au continuat să protesteze împotriva guvernului, iar în întreaga regiune dintre Ipek și Mitrovica au jefuit depozitele militare, au
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
postul lor cel mai avansat, după care albanezii s-au retras. În perioada următoare au fost realizate atrocități împotriva populației albaneze, cel mai adesea de cetnici care fuseseră lăsați în urmă de către armata sârbă. Seferi a continuat lupta pentru eliberarea provinciei Kosovo în anii 1913-1915, după ocupația sârbă, și în 1916-1918 împotriva forțelor bulgare. Idriz Seferi a murit netulburat de nimeni în locuința sa, la 25 martie 1927. I s-a acordat post-mortem titlul de Erou al Kosovo de către autoritățile din
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
În antichitate, teritoriul actual al Muntenegrului era locuit de triburi ilire. În sec. al-II-lea î.Hr., teritoriul actual al Muntenegrului este cucerit de români și încorporat în provincia română Illyricum. Între sec. VI-VIII, aici sosesc triburi slave, ce se vor stabili aici și se vor amestecă cu populația locală. La sfârșitul sec. XII, regiunea a fost inclusă în Imperiul Sârb. În urmă înfrângerii sârbilor de către turci în
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Italiei ca să-i sugereze lui Mussolini să facă Muntenegrul independent de Iugoslavia. După primăvara anului 1942, majoritatea suprafeței regiunii Sangeac, care a fost inclusă în Muntenegru, nu era în realitate controlată de guvern. Zona Golfului Kotor (Cattaro) a fost anexată provinciei dalmate a Italiei până în Septembrie 1943. După ce au plecat italienii, Muntenegru a rămas sub controlul trupelor germane, cu un război de gherilă teribil care a făcut ravagii în această zonă. În decembrie 1944 trupele germane au îndepărtat Partizanii iugoslavi a
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
500 î.Hr. - 1 d.Hr.), populațiile native au început migrația spre sud, deși primii danezi au ajuns în Danemarca de astăzi în perioada dintre epoca preromană și epoca germanică a fierului, adică în epoca romană a fierului (1-400 d.Hr.). Provinciile romane au menținut rute comerciale și relații cu triburile native ale Danemarcei, monezi romane găsindu-se pe teritoriul actual al țării. Există dovezi ale unei puternici influențe culturale celtice, printre care descoperirea cazanului de la Gundestrup. Istoricii consideră că, înainte de sosirea
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
începea să apună. În 1643, trupe suedeze au invadat Iutlanda, iar în 1644 au invadat și Skåne. Prin Tratatul de la Brømsebro din 1645, Danemarca a renunțat la Halland, Gotland, la ce îi mai rămăsese din Estonia, și la mai multe provincii din Norvegia. In 1657, regele Frederick al III-lea a declarat război Suediei, si armata sa a început marșul spre Bremen-Verden. Aceasta a dus la o înfrângere importantă a danezilor, iar armatele lui Carol al X-lea al Suediei au
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
urme adânci asupra identității naționale daneze. În urma acestor evenimente, Danemarca s-a întors la politica ei tradițională de neutralitate, rămânând neutră și pe durata primului război mondial. În urma înfrângerii Germaniei, Danemarcei i s-a oferit de către puterile de la Versailles returnarea provinciilor Schleswig-Holstein. Temându-de de atitudinea revanșardă germană, Danemarca a refuzat Holstein și a insistat asupra organizării unui plebiscit în ceea ce privește returnarea provinciei Schleswig. În 1920, în urma plebiscitului, Schleswigul de nord a reintrat în componența Danemarcei. În ciuda continuei neutralități, Danemarca a fost invadată
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
neutră și pe durata primului război mondial. În urma înfrângerii Germaniei, Danemarcei i s-a oferit de către puterile de la Versailles returnarea provinciilor Schleswig-Holstein. Temându-de de atitudinea revanșardă germană, Danemarca a refuzat Holstein și a insistat asupra organizării unui plebiscit în ceea ce privește returnarea provinciei Schleswig. În 1920, în urma plebiscitului, Schleswigul de nord a reintrat în componența Danemarcei. În ciuda continuei neutralități, Danemarca a fost invadată de Germania ("Operațiunea Weserübung)," pe 9 aprilie, 1940. Deși i s-a acordat inițial autonomie (până în 1943 din cauza unei foarte
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
poetului și scriitorului georgian Luka Razikașvili (în ), remarcabil patriot georgian și scriitor de mare calibru al literaturii georgiene. „” înseamnă, literal, „fiu al pșavilor” în georgiană. Vaja Pșavela s-a născut în familia unui clerici din micul sat Chargali, situat în provincia muntoasă Pshavi din estul Georgiei. A absolvit cursurile Seminarului Pedagogic din Gori în 1882, unde a devenit un apropiat al activiștilor populiști georgieni (termenul rus "narodniki"). El a intrat apoi ca student fără bursă la Facultatea de Drept a Universității
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
și de anchetarea membrilor proeminenți ai opoziției, care au instigat tulburările și au produs distrugeri ale proprietății cetățenilor, precum și o interdicție de facto cu privire la orice alte proteste antiguvernamentale. În calitate de președinte, Kocharyan a continuat să negocieze o soluționare pașnică a statutului provinciei Nagorno-Karabah cu președintele azer Ilham Aliyev. Discuțiile dintre Aliyev și Kocharyan au avut loc în septembrie 2004, la Astana, Kazahstan, în cadrul întâlnirii șefilor de stat din Comunitatea Statelor Independente (CSI). Potrivit surselor, una dintre sugestii a fost retragerea forțelor armene
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
Ilham Aliyev. Discuțiile dintre Aliyev și Kocharyan au avut loc în septembrie 2004, la Astana, Kazahstan, în cadrul întâlnirii șefilor de stat din Comunitatea Statelor Independente (CSI). Potrivit surselor, una dintre sugestii a fost retragerea forțelor armene din teritoriile azere adiacente provinciei Nagorno-Karabah, precum și desfășurarea unor referendumuri (plebiscite) în Nagorno-Karabah și în Azerbaidjan cu privire la viitorul statut al regiunii. În perioada 10-11 februarie 2006 Kocharyan și Aliyev s-a întâlnit la Rambouillet, Franța, pentru a discuta principiile fundamentale de soluționare a conflictului, inclusiv
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
viitorul statut al regiunii. În perioada 10-11 februarie 2006 Kocharyan și Aliyev s-a întâlnit la Rambouillet, Franța, pentru a discuta principiile fundamentale de soluționare a conflictului, inclusiv retragerea trupelor, formarea unor trupe internaționale de menținere a păcii și statutul provinciei Nagorno-Karabah. În timpul zilelor și săptămâni lor ce au precedat discuțiile din Franța, copreședinții Grupului OSCE de la Minsk au exprimat un optimism prudent că se poate ajunge la un acord. Președintele francez Jacques Chirac s-a întâlnit separat cu cei doi
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
un acord. Președintele francez Jacques Chirac s-a întâlnit separat cu cei doi lideri și și-a exprimat speranța că discuțiile vor fi fructuoase. Contrar optimismul inițial, discuțiile de la Rambouillet nu au dus la nici un acord, iar problemele-cheie precum statutul provinciei Nagorno-Karabah și retragerea trupelor armene din Kalbajar sunt încă controversate. Următoarea rundă de negocieri a avut loc în martie 2006, în Washington, D.C. Președintele rus Vladimir Putin a făcut presiuni asupra ambelor părți pentru a soluționa litigiul. Tot în 2006
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
Cetatea a fost stăpânită succesiv de populații diferite precum mezii, ahemenizii, armenii, parții, romanii, persanii sasanizi, bizantinii, arabii, selgiucizii, safavizii, afșarizii, otomanii și rușii. Cetatea antică este situată la vest de orașul Van și la est de lacul Van, în provincia Van din Turcia. Părțile de jos ale pereților cetății Van au fost construite de bazalt fără mortar, în timp ce restul a fost construit din chirpici. Astfel de cetăți au fost folosite pentru control regional, mai degrabă decât ca un mijloc de
Cetatea Van () [Corola-website/Science/336063_a_337392]
-
adoptat modul de viață rus. Rusia a fost, de asemenea, o cale a armenilor către Europa. Ea a preluat controlul asupra unei mari părți a armenilor și a devenit principala apărătoare a armenilor din Imperiul Otoman. Majoritatea armenilor locuiau în provinciile de la granița Rusiei. Prin Tratatul de la Adrianopol, Akhalkalak și Akhaltsikhe au fost cedate către Rusia. Acest lucru a determinat un val de emigrare, iar 25.000 de armeni otomani s-au mutat în Armenia Rusă. Armenii au început să se
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]