21,085 matches
-
se știe foarte puțin, doar că el a sponsorizat și construirea bazilicii Sfantul Apollinare din Classe , cam tot în acea perioadă.Costurile finale au fost undeva pe la 26.000 bani de aur. Biserica are un plan octogonal.Clădirea combină elemente romane : domul, forma cadrului ușilor , și turnuri în trepte cu elemente bizantine : absida poligonală, capiteluri și cărămizi înguste.Biserica este renumită pentru abundența de mozaicuri bizantine, cele mai mari și bine păstrate din afara Constantinopolului. Biserica are o importanță deosebită în arta
Bazilica San Vitale () [Corola-website/Science/316363_a_317692]
-
sub dominația gotică.Absida este flancată de două capele : "prothesis" și "diaconicon" caracteristice arhitecturii bizantine. La baza absidei, pe pereții laterali, sunt două panouri de mozaic celebre, executate în 548. În partea dreaptă este un mozaic reprezentându-l pe Împăratul roman, Iustinian I,cu veșminte violet și o aură aurie,stând lângă funcționarii de la curte, Episcopul Maximian, gărzi palatine și diaconi.Aura din jurul capului îi oferă același aspect ca cel al lui Hristos în cupola absidei.Iustinian se află în mijloc
Bazilica San Vitale () [Corola-website/Science/316363_a_317692]
-
multe concerte în primul său turneu, INNA en Concert, în țări precum Franța, Spania, Germania, Turcia, Liban și România, dar și alte state europene. A concertat în nouă orașe din Franța, două din Spania și pentru prima dată la Arenele Romane din București. În iunie 2011 a susținut concerte în Marea Britanie. Din 4 până pe 14 iulie, Inna s-a întors în Franța pentru promovarea albumului „Club Rocker”, care a fost lansat pe data de 17 mai 2011. în cadrul concertului de la Arenele
Inna () [Corola-website/Science/316334_a_317663]
-
din București. În iunie 2011 a susținut concerte în Marea Britanie. Din 4 până pe 14 iulie, Inna s-a întors în Franța pentru promovarea albumului „Club Rocker”, care a fost lansat pe data de 17 mai 2011. în cadrul concertului de la Arenele Romane din București, în care artista a fost cap de afiș, având în deschidere alte trupe celebre din Romania precum Akcent și artiști ca Alex Velea. În timpul concertului Inna a cântat pentru prima data live piesa omonima albumului „I am the
Inna () [Corola-website/Science/316334_a_317663]
-
intervină în certurile pentru tronul bizantin, ca să-l susțină pe Isaac. După două săptămâni, în palatul dogelui din Veneția, se întruneau baronii pentru a afla răspunsul. În numele tatălui său, Alexios se angaja, ca de îndată ce uzurpatorul avea să fie înlăturat, Imperiul roman de Răsărit să recunoască autoritatea Romei, iar cele două biserici să redevină una singură; cruciaților să li se dea, ca despăgubire pentru osteneala lor, 200 000 de mărci de argint, plus hrana necesară întregii armata, pentru a-și reface forțele
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
(în unele surse Armenius, numit și Hermann) (aprox. 16 î.Hr. — aprox. 21 d.Hr.) a fost conducătorul tribului german al cheruscilor, care le-a adus romanilor în anul 9 d.Hr. una dintre cele mai mari înfrângeri în Bătălia de la Teutoburger Wald. Istoricul roman Tacitus îl numește pe „Eliberatorul Germaniei”. Arminius a devenit în timp un erou și un simbol în mitologia germană, fiind redenumit modern
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
fost ostatec la Roma, perioadă în care a căpătat o aleasă educație militară, învățând limba latină și arta războiului roman. Începând cu anul 4 d.Hr. devine căpetenia trupelor cherusce auxiliare și, pentru faptele sale de arme, obține ulterior cetățenia romană în ordinul ecvestru. În jurul anilor 7-8 d.Hr., Arminius s-a întors în patrie, unde peste un an a condus o răscoală împotriva romanilor. În bătălia din pădurea Teutoburger (germ. Teutoburger Wald), utilizând strategia ambuscadei, triburile germanice conduse de Arminius
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
d.Hr. devine căpetenia trupelor cherusce auxiliare și, pentru faptele sale de arme, obține ulterior cetățenia romană în ordinul ecvestru. În jurul anilor 7-8 d.Hr., Arminius s-a întors în patrie, unde peste un an a condus o răscoală împotriva romanilor. În bătălia din pădurea Teutoburger (germ. Teutoburger Wald), utilizând strategia ambuscadei, triburile germanice conduse de Arminius (cherusci, marsi, chatti, bructeri, chauci și sicambri) au nimicit trei legiuni romane (Legiunile XVII, XVIII și XIX), 6 cohorte și 3 diviziuni de călăreți
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
întors în patrie, unde peste un an a condus o răscoală împotriva romanilor. În bătălia din pădurea Teutoburger (germ. Teutoburger Wald), utilizând strategia ambuscadei, triburile germanice conduse de Arminius (cherusci, marsi, chatti, bructeri, chauci și sicambri) au nimicit trei legiuni romane (Legiunile XVII, XVIII și XIX), 6 cohorte și 3 diviziuni de călăreți și au oprit expansiunea romană pe teritoriile germanice, spre râul Elba. În această luptă, armata romană a fost condusă de Publius Quinctilius Varus. Bătălia s-a încheiat cu
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
Teutoburger (germ. Teutoburger Wald), utilizând strategia ambuscadei, triburile germanice conduse de Arminius (cherusci, marsi, chatti, bructeri, chauci și sicambri) au nimicit trei legiuni romane (Legiunile XVII, XVIII și XIX), 6 cohorte și 3 diviziuni de călăreți și au oprit expansiunea romană pe teritoriile germanice, spre râul Elba. În această luptă, armata romană a fost condusă de Publius Quinctilius Varus. Bătălia s-a încheiat cu o înfrângere decisivă a romanilor, nimicirea a trei legiuni romane și oprirea expansiunii romane pe teritoriile germanice
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
Arminius (cherusci, marsi, chatti, bructeri, chauci și sicambri) au nimicit trei legiuni romane (Legiunile XVII, XVIII și XIX), 6 cohorte și 3 diviziuni de călăreți și au oprit expansiunea romană pe teritoriile germanice, spre râul Elba. În această luptă, armata romană a fost condusă de Publius Quinctilius Varus. Bătălia s-a încheiat cu o înfrângere decisivă a romanilor, nimicirea a trei legiuni romane și oprirea expansiunii romane pe teritoriile germanice, spre râul Elba. Așteptându-se la noi conflicte cu Roma, Arminius
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
XIX), 6 cohorte și 3 diviziuni de călăreți și au oprit expansiunea romană pe teritoriile germanice, spre râul Elba. În această luptă, armata romană a fost condusă de Publius Quinctilius Varus. Bătălia s-a încheiat cu o înfrângere decisivă a romanilor, nimicirea a trei legiuni romane și oprirea expansiunii romane pe teritoriile germanice, spre râul Elba. Așteptându-se la noi conflicte cu Roma, Arminius a încercat să încheie o uniune cu regele tribului marcomanilor Marobod. Însă Marobod a refuzat propunerea lui
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
diviziuni de călăreți și au oprit expansiunea romană pe teritoriile germanice, spre râul Elba. În această luptă, armata romană a fost condusă de Publius Quinctilius Varus. Bătălia s-a încheiat cu o înfrângere decisivă a romanilor, nimicirea a trei legiuni romane și oprirea expansiunii romane pe teritoriile germanice, spre râul Elba. Așteptându-se la noi conflicte cu Roma, Arminius a încercat să încheie o uniune cu regele tribului marcomanilor Marobod. Însă Marobod a refuzat propunerea lui Arminius. În anii 14-15 d.
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
au oprit expansiunea romană pe teritoriile germanice, spre râul Elba. În această luptă, armata romană a fost condusă de Publius Quinctilius Varus. Bătălia s-a încheiat cu o înfrângere decisivă a romanilor, nimicirea a trei legiuni romane și oprirea expansiunii romane pe teritoriile germanice, spre râul Elba. Așteptându-se la noi conflicte cu Roma, Arminius a încercat să încheie o uniune cu regele tribului marcomanilor Marobod. Însă Marobod a refuzat propunerea lui Arminius. În anii 14-15 d.Hr. Arminius a condus
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
uniune cu regele tribului marcomanilor Marobod. Însă Marobod a refuzat propunerea lui Arminius. În anii 14-15 d.Hr. Arminius a condus o coaliție a triburilor germane împotriva expedițiilor represive de sub conducerea lui Germanicus. Potrivit lui Tacitus, cel mai mare succes al romanilor în acestă companie, după cât se pare, a fost capturarea soției lui Arminius, Tusnelda (lat. Thusnelda). În anul 17 d.Hr. Arminius a condus cu succes o campanie împotriva lui Marobod, care a fost nevoit să fugă în Boemia (Tacitus, "Anale
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
Ravenna. Pasajul din lucrarea lui Tacitus care relatează viața acestuia nu s-a păstrat însă. Cel mai probabil, spre anul 47, el nu mai era deja în viață. Istoricul antic Tacitus îl descrie astfel pe Arminius, cel care a provocat romanilor una din cele mai grele înfrângeri din istoria lor: Filmul documentar "Kampf um Germanien - Die Schlacht im Teutoburger Wald" (Disputa pentru Germania - Bătălia de la Teutoburger Wald), realizat de Christian Twente pentru ZDF în 2009, transmis pe ARTE în martie 2009
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
fac parte din acest sport. Cuvântul spadă este împrumutat din italianul "spada", având la origine latinul "spatha". Denumirea spadei medievale și moderne are la origine cuvântul latin "spatha", prin care se desemnează arma, folosită de cavalerie pentru lovit, din epoca romană și perioada migrației popoarelor, mai lungă decât gladiusul, cu lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri. Acest termen are ca bază etimologică cuvântul antic grecesc "spáthe", care a fost preluat în limba latină sub înțelesul de „obiect lung și plat
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
răspândită de celți în secolele IV-III î.Hr. Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des termenul de sabie (armă cu un singur tăiș) și pentru a indica spada (dar și termenul de spadă pentru sabie). În armata romană, după războaiele punice, a fost introdusă spada scurtă după model celto-iberic, denumită "gladius". Scopul principal al acestei arme era împungerea, metodă eficientă în atacul în care soldații erau strâns grupați. Folosirea "gladius"ului prin tăiere verticală, orizontală sau oblică, prin
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
zidul de piatră ajunge și la 2 m. Are un șanț defensiv pe latura nordică și 26 de fortificații, la distanțe de 1-4 km. În partea de nord a Dobrogei a existat un zid de apărare de piatră construit de romani (probabil de Traian) pe lângă brațul sudic al Dunării (Sf. Gheorghe) plecând din apropierea orașului Tulcea de astăzi (Aegyssus) până aproape de vechea cetate Halmyris. Urmele zidului au fost identificate în fotografii aeriene făcute în al doilea război mondial, Pe teritoriul Republicii Moldova se
Valul lui Traian () [Corola-website/Science/316469_a_317798]
-
de Obcina Feredeului, acest sat a îndeplinit rolul de localitate de vamă între Principatul Moldovei și Principatul Transilvaniei. Aici erau vămuite mărfurile care veneau dinspre Ardeal sau plecau într-acolo. În vatra veche a satului s-au descoperit două monede romane, ceea ce atestă faptul că zona era locuită în primele secole ale mileniului I și că localnicii făceau schimburi comerciale probabil cu daco-romanii din provincia Dacia sau cu garnizoanele romane din sud. Astfel, se poate afirma că localitatea este mai veche
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
acolo. În vatra veche a satului s-au descoperit două monede romane, ceea ce atestă faptul că zona era locuită în primele secole ale mileniului I și că localnicii făceau schimburi comerciale probabil cu daco-romanii din provincia Dacia sau cu garnizoanele romane din sud. Astfel, se poate afirma că localitatea este mai veche decât prima sa atestare documentară. Inițial, localitatea se numea Vama Moldoviței și apare într-un privilegiu comercial din 6 octombrie 1408 în care se stabilește ca toți negustorii care
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
împotriva hunilor. Theodoric a acceptat această coaliție probabil pentru că recunoștea pericolul pe care îl reprezentau hunii pentru teritoriul său. El i s-a alăturat lui Aëtius cu întreaga sa armată, și cu fiii lui, Thorismund și Theodoric. Armata vizigoților și romanilor au salvat apoi civitas Aurelianorum și l-au obligat pe Attila să se retragă (în iunie 451). Apoi, Aëtius și Theodoric i-au urmărit pe huni și au luptat contra lor în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice (lângă Châlons și Troyes
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
Troyes, în preajma lui septembrie 451). Visigoții au fost prezenți sub comanda lui Theodoric în flancul drept, dar o forță mai mică a fost prezentă și pe flancul stâng, sub comanda lui Thorismund. Forțele lui Theodoric au contribuit decisiv la victoria romanilor, dar el a murit în luptă. Iordanes consemnează două variante diferite ale morții lui: conform uneia, Theodoric a fost aruncat de pe cal și călcat de acesta cu copitele; conform celeilalte, Theodoric a fost ucis de sulița ostrogotului Andag, tatăl lui
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
Moneda romană este, dintre toate monedele antice, cea care a cunoscut cea mai îndelungată și mai mare expansiune geografică, devenind, pentru mai multe secole, moneda comună a lumii occidentale și mediteraneene. După începuturi fruste bazate pe bronz, imitând greutatea și metoda de
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
aur și fără paritate fixă față de celelalte monede care se devalorizau. Solidus-ul cunoaște, în continuare, o excepțională stabilitate în Imperiul Roman de Răsărit, iar din secolul al VI-lea, prin succesoarea sa nomisma, până în secolul al XI-lea. Monedele romane sunt unul dintre martorii vieții economice antice cel mai bine cunoscut, în cvasitotalitatea manifestărilor sale. Studiul fabricării monedelor romane datează de multe secole. Fiind obiecte a căror difuzare a fost abundentă și care sunt imputrescibile, monedele romane sunt descoperite în
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]