21,555 matches
-
tipa de la Biblioteca Județeană Pitești, de unde împrumutam cărțile, a refuzat să-mi dea ulti mul volum, pretextînd că nu era pentru mine, că eram prea mic. Am aflat după aceea că pe-acolo ar fi fost niscaiva scene tari. Nu bag mîna în foc, pentru că nici pînă acum n-am citit La Medeleni în între gime. Ce este sigur e că moare Olguța. Cu mama și cu tata la mare De cînd era mic de tot, mergea vară de vară cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vrut să le ceară coada, că tot vedea că nu le trebuie, dar i-a fost rușine. Se gîndea că ar fi putut s-o folosească la înot, așa cum văzuse la niște străini o labă de scafandru în care se băgau ambele picioare. Într-o altă zi - iarăși lume strînsă pe țărm. Era pe la prînz și el stătea împreună cu mama sa pe cearșaf (tatăl era pe dig). Din gură în gură, se auzise că era vorba de un înecat și toți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sala de sport a liceului unde învățam (vara se făceau în aer liber, în pădurea Trivale). Sensei ne era Valeca, unu’ cu centură neagră și nu știu cîți dani, care era consi derat nebun, pentru că fuseseră cazuri în care își băgase cursanții în spital. Principiul lui era simplu : dacă greșeai, o luai pe coajă. Antrenamentele erau foarte dure și mulți capotau. Era momentul cînd o luau pe coajă. O dată, eram în pădure și făceam deplasări în gardă cu om în spinare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
simțit pe pielea mea chestia asta. Plecînd din stomac, m-am trezit invadat de ceva care mi-a ajuns repede în creier și mi s-a pus ca un văl. Ca de pe un alt tărîm, am simțit cum Preotu’ își bagă capul între picioarele mele, să mă ia pe umeri și să continuie deplasarea în gardă. Deplasarea în gardă cu om în spinare. Am impresia că gemeam, că am auzit de undeva, de departe, vocea lui sensei : „Gura, c-o mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se pregătea puțin să nimerească bine, îi aplica o palmă pe o parte și, eventual, și cu dosul, pe cealaltă parte, și se mulțu mea doar cu atît. La ceilalți nu se întîmpla așa. Ceilalți se fereau, se ghemuiau, își băgau bărbia în piept - lucru care o supăra tare și o făcea să se dezlănțuie asupra lor și să-i tragă de urechi și de perciuni. Asta numai cînd făceau vreo poznă, bine înțeles, pentru că tovarășea nu-i bătea niciodată pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
față de Dănuț. De altfel, nimeni nu-i mai intra în voie. În afară de Cristi, bineînțeles, căruia îi permitea orice. De exem plu, cînd venea omul de la asigurări. Omul de la asigurări era un individ care intra în clasă și începea să vorbească. Băga capul pe ușă cînd nici nu te așteptai, apoi intra cu totul, cu servieta la subsuoară și cu un pardesiu larg. Avea și un basc cu un țum buruc foarte mare. Altfel, era simpatic și spunea povești drăguțe : „Vă pleacă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îi cumpără la un moment dat niște pantofi negri, fu surprinsă să constate că fiul ei se încălța în continuare tot cu cei vechi. Pe aceștia noi îi pusese de-o parte pentru ziua cea mare. Cristi nu se prea băga în activitățile pionierești, dar și el se mai dăduse pe brazdă și promitea să devină în curînd un elev model. Oricum, Cristi era foarte de folos în pauze, cînd trebuiau s-o apere amîndoi pe Serghei Luminița de Barbu cel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
remarcase și el pe Serghei Luminița și o necăjea în fiecare pauză. Venea la ea și o trăgea de cozi, îi punea piedică sau o scuipa și-apoi fugea. Oamenii lui stăteau deoparte și nu interveneau decît atunci cînd se băga vreun băiat s-o apere. Cînd Barbu nu era la școală, acționau pe cont propriu și o trăgeau și ei de cozi - așa, ca să vadă cum e. Dănuț și Cristi aveau mult de furcă cu ei și cu Barbu, și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
puneau mare bază pe Dănuț, rareori îl cooptau în jocurile lor, iar atunci cînd o făceau era doar pentru că aveau nevoie de oameni și nu mai găseau pe nimeni pe-afară. La fotbal, de exemplu, cînd se întîmpla să fie băgat în vreo echipă, era pus inevitabil în poartă - normal că nimeni nu-și dorea locul acela, toți voiau să dea goluri ! însă nici ca portar nu făcea mare scofală. Dănuț își dădea tot interesul, uneori chiar se julea la genunchi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
asculta „muzică bună“, adică : Jethro Tull, Pynk Floyd, Santana, Van der Graaf Generator, Deep Purple, Robert Fripp, Emerson, Lake & Palmer, Led Zeppelin, Rush, Black Sabbath, Jimi Hendrix etc. etc. Din cînd în cînd, fără să zică ce pune, Biță mai băga și cîte un Phoenix - gest de maximă disidență - și atunci toți știam ce înseamnă „lasă, lasă, lasă, lasă, las-o dracului de casă“ sau „domnule în negru, ca un car funebru“ (adică emigrarea și Ceaușescu). Odată, în timpul unei astfel de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fapt o femeie de serviciu și te așe zai să-l dai pe gît la o măsuță). Dar, de fapt, Cuicul nu conta - principalul era că puteai fuma și aveai oca zia să discuți cu ceilalți. Coboram la „bar“ cînd băga Biță vreo formație mai nasoală, gen Nazareth sau Electric Light Orchestra, și aveam timp să stăm acolo vreo 45 de minute, cît ținea muzica. Ei bine, cînd am cunoscut-o pe Ioana, am stat, desigur, mai mult de 45 de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
oare, expresii mai fericite ? „Să o pătrund“ sună și mai ridicol (mă și văd cu degetul la tîmplă, pătrunzînd adevărurile lumii acesteia). Limbajul științific gen „penisul meu i-a penetrat vaginul“ mi se pare mai vulgar chiar decît „mi-am băgat pula în ea“. Iar „mi-am băgat pula în ea“ nu are nici o legătură cu situația în care eram atunci, cu ceea ce gîndeam la vremea aceea. Asta e : limba română are, cel puțin în privința termenilor legați de sex, lacune serioase
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sună și mai ridicol (mă și văd cu degetul la tîmplă, pătrunzînd adevărurile lumii acesteia). Limbajul științific gen „penisul meu i-a penetrat vaginul“ mi se pare mai vulgar chiar decît „mi-am băgat pula în ea“. Iar „mi-am băgat pula în ea“ nu are nici o legătură cu situația în care eram atunci, cu ceea ce gîndeam la vremea aceea. Asta e : limba română are, cel puțin în privința termenilor legați de sex, lacune serioase./ Dar să revenim. Eram la momentul imediat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
înainte, în așteptarea marii chestii, declanșasem o adevărată cursă a înarmărilor în privința „mijloacelor contraceptive“. Aveam o pas tilă maro, pe care o cumpărasem cu bani grei de la un coleg ; e adevărat, nu știam dacă se ia pe gură sau se bagă direct acolo, dar, la o adică, îmi ziceam că o să i-o dau tipei s-o ia cu puțină apă și o să aștept ceva mai mult - o dată intrată în sînge, cu siguranță că tot la fofoloancă avea să ajungă ! Mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Diham și am invitat-o și pe ea. La cabană ne-am cazat eu cu Preotu’, iar ea în cameră cu o colegă de-a noastră de clasă, una Izabel, pe care amicul meu o pipăia prin pauze și îi băga mîna în chiloți cînd ne dădeau filme educative în laboratorul de chimie. Firește că imediat după ce ne-am instalat în camere am facut rocada. Eu cu Ioana, Preotu’ cu Izabel. Venise momentul cel mare. Aveam să fiu bărbat o noapte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
teatru al lui Sartre. Infernul, cică, sînt ceilalți. Așa o fi, dacă zice domnul Sartre. Numai că, pentru mine, infernul stătea în cumințenia și nevinovăția puței mele. Ea pre ferase să fie cuminte, la locul ei, și să nu se bage în cîrd cu oamenii mari, care fac prostii. Tot cuminte a preferat să stea și după ce am ieșit din boală, cînd i-am făcut o vizită Ioanei la București (ai mei nu mi-au refuzat favoarea să mă lase să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și l-a sprijinit de marginea căzii. Dar îi cădea și de-acolo... „Hă, i s-a urcat la cap !“ - a început să rîdă tatăl. Apoi a devenit serios dintr-odată și i-a zis băiatului : „Gata cu joaca !“. A băgat mîna în cadă, a tras dopul, iar după aceea a scos gîsca din apă. Era tare bleagă, săraca. Dănuț îi privea gîtul acela lung și se întreba pe unde avea să-l taie - mai înspre cap, la mijloc sau înspre
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dîrze, dar prelungite și distorsionate de unele muchii și tuburi care stricau ovalul perfect al măștii. Cu toate acestea, se putea vedea cum, în ciuda efortului, nici un mușchi de pe fețele lor nu se clintea. Targa cu John Wayne Bobbitt a fost băgată direct în sala de operație, unde lumea a început să se agite în jurul ei. Se pregăteau cîmpurile sterile, medicii își puneau mănușile de cauciuc și, în momentul acela, cineva a observat că lipsește penisul. Nu era vorba că nu se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a ne modela mintea și inima spre a deveni, la rândul nostru, buni educatori. În amintirile despre învățătorul său, Domnu’ Trandafir, Mihail Sadoveanu evocă marea bogăție sufletească a acestuia și disponibilitatea de a o dărui, cu generozitate, elevilor săi. Tu bagi de seamă că nu-ți vorbesc de gramatică și de aritmetică. Și nici nu-ți voi vorbi. Acestea se făceau bine; băieții învățau după puterile lor; dar sunt niște lucruri așa de neînsemnate când le pui față în față cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de mulți pretendenți, între care se duce o aprigă luptă. La acest nivel intervine și războiul orgoliilor, mai ales al soțiilor, care își dispută calitatea de primă doamnă. A fi director la o școală în mediul rural înseamnă să fii băgat în seamă de administrația și de liderii politici locali, să ți se adreseze toată lumea cu domn’ director, să te alegi cu ceva la numirea suplinitorilor care de cele mai multe ori se face în funcție de mărimea cotizației, să ai mai puține ore în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pregătirilor. Astfel, gătit ca un mire în fața altarului, fericitul îndrăgostit pleca în mare grabă, pe potecile cele mai scurte, ca să nu întârzie la mult visata întâlnire. Colegii urmau să ducă tratative cu pedagogul și cu șeful de meditație să nu bage de seamă ora nocturnă la care respectivul învoit se întorcea din oraș. Ca să se achite față de colegii care l-au ajutat să arate ca scos din cutie, cel în cauză era obligat să povestească, în amănunt filmul întâlnirii, fără înflorituri
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a urcat în tren și a intrat la noi un tânăr de vreo 20-22 de ani, subțirel și blond, s-a așezat pe bancheta din fața mea și a început să se uite la mine. Eu nu prea l-am băgat în seamă, căci reciteam pentru a nu știu a câta oară cartea „Aventuri în insula naivilor”. Eram nemulțumit de unele pasaje și îmi propuneam să mai schimb câte ceva la o ediție ulterioară. Pe de cealaltă parte citeam ce au scris
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
atmosfera asta cultă, parcă mă îmbibam și eu cu ideile D-lui Mașek. Aveam discuții foarte interesante despre cultură, artă, dar și despre politică, unde eu nu am fost niciodată suficient de tare, probabil de asta nici nu m-am băgat în politică, deoarece cred că nu am talent la așa ceva. După ce plecam de la asemenea întâlniri, simțeam în mine un optimism deosebit, și îmi propuneam tot felul de planuri, care mai de care mai grandioase o parte dintre aceste planuri
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cum am început să cioplesc, îndepărtând primele bucăți de coajă au și început a se opri unii trecători, privindu-mă mirați. Stăteam în spatele mesei pe care expusesem câteva lucrări aduse de acasă, așezat cu fundul pe trotuar ciopleam fără a băga de seamă pe cei ce se opreau din drumul lor admirându-mi mișcările. Imediat am și început să conturez primele trăsături ajutătoare pentru a realiza un cap de țăran. Odată ce bucata de trunchi ce începea ușor să ia forma pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu o dicție de invidiat, reușind să aștearnă pe moment liniștea în întreaga încăpere. Aplauzele nu s-au putut abține, felicitându-l pe cel care a putut să ne facă pentru un moment să tăcem. Pentru câteva clipe, fără să băgăm de seamă, sculptorul Gheorghe Durac dispăru din cameră întorcându-se însoțit de două sticle de 2l cu vin. Își făcuse cu greu loc pentru a ajunge în mijlocul camerei și cu vocea lui impunătoare anunțase că dacă vinul de Pitești e
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]