20,823 matches
-
politică și teritorială internă a dus la separarea statelor Venezuela și Quito (actualmente Ecuador) în 1830. La acea vreme așa-numitul "Departament Cundinamarca" a adoptat numele "Nueva Granada", nume pe care la păstrat până în 1856 când a devenit "Confederación Granadina" (Confederația Grenadina). În 1863 au fost create "Statele Unite ale Columbiei", uniune statală care a durat până în 1886, când țara a fost din nou redenumită "Republică Columbia". Divizunea internă rămânea puternică, ceea ce a alimentat războaie civile foarte sângeroase. Această a contribuit la
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]
-
n) imediat după disoluția Regatului gepizilor. Potrivit altei teorii, tarcanii din bazinul carpatic sunt rămășițele unui popor turcic medieval numit "bulaq" sau "bulak" respectiv ’tarka-lovú’ )uneori denumit și "ala yuntlu" atestat pe teritoriul Transilvaniei, trib în ultimă instanță parte a confederației pecenegilor. Uneori, tărcanii au fost asociați cu o ramură a secuilor medievali numită "koromza" sau "korozmin" (însemnând "horezmian", originar din Horezm), care s-au stabilit ulterior în scaunul secuiesc Sepsi.De altfel, există indicii că tarcanii sau "tărcăienii" din Tărcaia
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
rămas pe Valea Crișului Negru. Cea mai plauzibilă teorie le atribuie însă tărcanilor origine kavara. Ca nișă profesională, aceștia au fost inițial „tribul de fierari” kavari ("szakralis kovacsok") zis „tarcanii” (pe ungurește "a kovácsok Tárkány törzse"), care s-a alăturat confederației triburilor maghiare strămutate în Panonia. Nu întâmplător, există toponimul Pârâul Fierarului pe raza comunei Tărcaia Kavarii bihoreni, care erau detașamente de avangardă ale triburilor migratoare maghiare din perioada "honfoglalás"-ului sau chiar o castă militara din care se recruta aristocrația
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
Braziliei într-un meci din Cupa de Aur CONCACAF 2003 pe data de 13 iulie, meci pierdut de brazilieni cu 1-0 împotriva echipei naționale de fotbal a Mexicului. A făcut parte din echipa națională de fotbal a Braziliei în Cupa Confederațiilor FIFA, pe care a și câștigat-o. În Cupa Americii 2007, Robinho a fost ales cel mai bun jucător al turneului, dar și gheata de aur. Pe data de 28 iunie 2009, Robinho a fost ales în echipa națională de
Robinho () [Corola-website/Science/311469_a_312798]
-
câștigat-o. În Cupa Americii 2007, Robinho a fost ales cel mai bun jucător al turneului, dar și gheata de aur. Pe data de 28 iunie 2009, Robinho a fost ales în echipa națională de fotbal a Braziliei la Cupa Confederațiilor FIFA 2009, o competiție în care a jucat toate meciurile, câștigând turneul. Pe data de 28 iunie 2010, a marcat un gol împotriva echipei naționale de fotbal a Chile, ajutându-și echipa să ajungă în sferturile de finală a CM
Robinho () [Corola-website/Science/311469_a_312798]
-
2007. Din 2008 este membru al UARF. Fondează în 2005, împreună cu Szoby Cseh, Asociația Cascadorilor Români. În 2007 a fost președinte executiv la Sindicatul Profesioniștilor din Industria de Divertisment - ARTIS, devenind din martie 2008 președintele Federației Naționale "Alfa ART" din cadrul Confederației Naționale Sindicale "Cartel Alfa". În 2010 a demisionat din aceste funcții. ¤ "Vineri în jur de 11"(2006 Ro) scurt metraj ¤ "Secretul Mariei"(2006 Ro) serial tv - ep. 90 ¤ "Lacrimi de Iubire"(2005 Ro) serial tv - ep.29 ¤ "Imperium ÎI" (2005 Ger
Cristian Prisecaru () [Corola-website/Science/312378_a_313707]
-
austriacă, cu scopul de a se întoarce în Polonia și a se alătura unchiului său. Stanisław August Poniatowski l-a convins să conducă trupele poloneze din Ucraina care apoi au intrat în luptă cu forțe armate ruse în 1972. După confederația de la Targovica, a părăsit armata, urmat de către cei mai buni ofițeri. În 1794 s-a angajat ca soldat obișnuit într-o armată liberaționistă a lui Tadeusz Kościuszko în cursul primei insurecții națională poloneză și, după ultima împărțire din 1795, a
Józef Poniatowski () [Corola-website/Science/312433_a_313762]
-
1957), cu medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei” (1964), cu medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972). În 1996 primește Diploma de Onoare ANFDUR pentru merite de excepție, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” și Diploma de Onoare a Confederației Naționale a Femeilor din România. Tot în acel an, 1996, devine membru al Societății Române de Istoria Medicinii, iar în 29 martie 1997, Membru Emerit al Academiei de Științe Medicale. I s-a decernat Diploma de Onoare a A.N.F.D.
Sofia Ionescu-Ogrezeanu () [Corola-website/Science/312462_a_313791]
-
reușit cu trei mai multe în 2008-2009. Cele 28 de goluri în ligă plus alte 3 în alte competiții au dus la un total de 101 goluri în 180 de meciuri oficiale în tricoul Valenciei. După surprinzătoarea eliminare din Cupa Confederațiilor cu naționala Spaniei, Villa s-a întors din vacanță la 27 iulie, în vreme ce mass-media speculau transferurile sale la cluburi de top, cum ar fi Real Madrid, Barcelona, Liverpool, Chelsea, sau Manchester United. Villa a redus aceste zvonuri la tăcere, anunțându
David Villa () [Corola-website/Science/312786_a_314115]
-
este foarte bun. Nu mi-am imaginat vreodată că voi reuși să-l stabilesc. Sunt foarte mândru de mine și sper să o țin tot așa.” Pe 1 iunie 2009, Vicente del Bosque l-a convocat pe Villa la Cupa Confederațiilor FIFA 2009. înainte de această competiție a marcat al doilea hat-trick într-un meci cu naționala Azerbaijanului, la aproape un an de la hat-trickul reușit în fața Rusiei la Euro 2008. A debutat la Cupa Confederațiilor cu un gol, ultimul din cele cinci
David Villa () [Corola-website/Science/312786_a_314115]
-
l-a convocat pe Villa la Cupa Confederațiilor FIFA 2009. înainte de această competiție a marcat al doilea hat-trick într-un meci cu naționala Azerbaijanului, la aproape un an de la hat-trickul reușit în fața Rusiei la Euro 2008. A debutat la Cupa Confederațiilor cu un gol, ultimul din cele cinci marcate în poarta Noii Zeelande, iar în următorul meci a marcat un gol decisiv în fața unui Irak defensiv. A ratat un penalty în meciul cu Africa de Sud, dar în același minut s-a revanșat
David Villa () [Corola-website/Science/312786_a_314115]
-
niciun gol, dar la Cupa Mondială din 2006 a înscris de trei ori. Torres este autorul golului victoriei în finala câștigată de Spania cu 1-0 în fața Germaniei în finala Campionatului European din 2008. După aceasta el a participat la Cupa Confederațiilor din 2009 unde a marcat cel mai rapid hat-trick din istoria competiției și din istoria Nationalei Spaniei, după doar 17 minute, iar la Cupa Mondială din 2010 nu a marcat deoarece revenea după o accidentare. La Campionatul European din 2012
Fernando Torres () [Corola-website/Science/312834_a_314163]
-
în care a fost afectat de accidentări, el a pierdut o serie de meciuri de calificare, dar a reușit să marcheze împotriva selecționatei Chile înlocuindu-l în a doua repriză pe Villa. A fost numit în echipa Spaniei pentru Cupa Confederațiilor FIFA 2009 care are loc în iunie. El a marcat al doilea hat-trick al Spaniei după 17 minute într-un meci din Cupa Confederațiilor împotriva Noii Zeelande pe 14 iunie, devenind astfel cel mai rapid hat-trick din istorie echipei naționale
Fernando Torres () [Corola-website/Science/312834_a_314163]
-
înlocuindu-l în a doua repriză pe Villa. A fost numit în echipa Spaniei pentru Cupa Confederațiilor FIFA 2009 care are loc în iunie. El a marcat al doilea hat-trick al Spaniei după 17 minute într-un meci din Cupa Confederațiilor împotriva Noii Zeelande pe 14 iunie, devenind astfel cel mai rapid hat-trick din istorie echipei naționale de fotbal a Spaniei. A jucat pentru Spania în înfrângerea cu 2-0 cu Statele Unite în semifinală, precum și în finala mică, pe care Spania a
Fernando Torres () [Corola-website/Science/312834_a_314163]
-
a fost căsătorit cu Prințesa Alexandra a Danemarcei, fiica cea mare a lui Christian IX al Danemarcei, care a fost domnitor, de asemenea, duce al teritoriilor în litigiu: Schleswig și Holstein. La Versailles, la 18 ianuarie 1871, căpeteniile victoriose ale Confederației Germania de Nord au proclamat Imperiul German cu Regele Wilhelm I al Prusiei ca împărat german ereditar; Frederic și Victoria au devenit Prințul și Prințesa Moștenitoare cu titlul de Alteță Imperială și Regală (Kaiserliche und Königliche Hoheit). La moartea tatălui
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
Regal al Scoției. Există astăzi numeroase mici Grupuri de Cavaleri Templieri non-Masoni din Scoția, deși nu toate susțin că descind din Cavalerii Templieri din Scoția sau din Alexander Deuchar. Printre acestea se numără: Suveranul Ordin Militar al Templului din Ierusalim, Confederația Cavalerilor Templieri scoțieni, Anticul Ordin Militar scoțian al Cavalerilor Templieri și Militi Templi Scoția. Marele Cancelar al Militi Templi Scoția, Paul MacGowan, recent pensionat, afirmă în 2002 că "" Da, credem că Cavalerii Templieri care au luptat de partea lui Robert
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
i (pe turcește: "Berendi", pl. "Berendiler", ukraineană: Берендеї, Берендичі, "Berendeyi", "Berendychi", pe maghiară: "berendek", în poloneză "Berendejowie") au fost un trib turcic medieval, cel mai probabil de origine kîpceacă-oguză. Ei erau parte a confederației tribale a "căciulilor de caracul" sau "calpacelor negre" (pe turcește "karakalpak"). i erau seminomazi și au fost consemnați ca îndeplinind diferite roluri militare, cum a fost acela de "gărzi de frontieră" în solda prinților Rus' sau protoucraineni. Berindeii sunt menționați
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
prin perspectiva filozofică... Un fenomen science fiction uluitor." Tamara I. Hladik scria că povestea "creează un univers pe care romanele mai slabe îl folosesc ca pretext pentru continuări. Toate elementele sale bogate se află în echilibru și sunt plauzibile - fără confederațiile cârpite, limbile inventate, obiceiurile născocite și istoriile fără sens care reprezintă semnul distinctiv al atâtor romane mai slabe." Singurul punct slab, spunea ea, este finalul, în care Paul "devine distant și oarecum plicticos", ca efect al statutului său similar unui
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
a fost un stat ce a existat între 1806 și 1813. A fost format din 16 state germane de către Napoleon, după ce acesta a învins armatele reunite ale Austriei și Rusiei în Bătălia de la Austerlitz. Tratatul de la Pressburg a consfințit crearea Confederației Rinului. Membrii confederației erau prinți germani ("Fürsten") din Sfântul Imperiu Roman, cărora li s-au adăugat mai târziu alți 19, statul conținând peste 15 milioane locuitori și oferind un avantaj strategic Imperiului Francez pe frontul de est. La 12 iulie
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
stat ce a existat între 1806 și 1813. A fost format din 16 state germane de către Napoleon, după ce acesta a învins armatele reunite ale Austriei și Rusiei în Bătălia de la Austerlitz. Tratatul de la Pressburg a consfințit crearea Confederației Rinului. Membrii confederației erau prinți germani ("Fürsten") din Sfântul Imperiu Roman, cărora li s-au adăugat mai târziu alți 19, statul conținând peste 15 milioane locuitori și oferind un avantaj strategic Imperiului Francez pe frontul de est. La 12 iulie 1806 16 state
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
cărora li s-au adăugat mai târziu alți 19, statul conținând peste 15 milioane locuitori și oferind un avantaj strategic Imperiului Francez pe frontul de est. La 12 iulie 1806 16 state de pe teritoriul actual al Germaniei au semnat Tratatul Confederației Rinului ("Rheinbundakte"), trecând de la Sfântul Imperiu Roman la o confederație ce unea peste 20 de state germane. Napoleon era protectorul acestei alianțe. La 6 august, după un ultimatum venit din partea lui Napoleon, Francisc al II-lea a renunțat la titlul
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
conținând peste 15 milioane locuitori și oferind un avantaj strategic Imperiului Francez pe frontul de est. La 12 iulie 1806 16 state de pe teritoriul actual al Germaniei au semnat Tratatul Confederației Rinului ("Rheinbundakte"), trecând de la Sfântul Imperiu Roman la o confederație ce unea peste 20 de state germane. Napoleon era protectorul acestei alianțe. La 6 august, după un ultimatum venit din partea lui Napoleon, Francisc al II-lea a renunțat la titlul de împărat și a declarat Sfântul Imperiu Roman dizolvat. În
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
acestei alianțe. La 6 august, după un ultimatum venit din partea lui Napoleon, Francisc al II-lea a renunțat la titlul de împărat și a declarat Sfântul Imperiu Roman dizolvat. În anii următori, alte 23 de state germane au aderat la confederație, dinastia habsburgică a lui Francis urmând să conducă rămășițele imperiului sub numele de Austria. Numai Austria, Prusia, Holsteinul danez și Pomerania suedeză au rămas în afara confederației, fără a se lua în calcul malul vestic al Rinului, și Principalitatea Erfurtului, anexate
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
Imperiu Roman dizolvat. În anii următori, alte 23 de state germane au aderat la confederație, dinastia habsburgică a lui Francis urmând să conducă rămășițele imperiului sub numele de Austria. Numai Austria, Prusia, Holsteinul danez și Pomerania suedeză au rămas în afara confederației, fără a se lua în calcul malul vestic al Rinului, și Principalitatea Erfurtului, anexate de Imperiul Francez. Conform tratatului, confederația urma să fie condusă de corpuri constituționale comune, dar statele individuale (în special cele mari) doreau suveranitate absolută. În locul unei
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
urmând să conducă rămășițele imperiului sub numele de Austria. Numai Austria, Prusia, Holsteinul danez și Pomerania suedeză au rămas în afara confederației, fără a se lua în calcul malul vestic al Rinului, și Principalitatea Erfurtului, anexate de Imperiul Francez. Conform tratatului, confederația urma să fie condusă de corpuri constituționale comune, dar statele individuale (în special cele mari) doreau suveranitate absolută. În locul unei conduceri monarhice, precum Sfântul Imperiu Roman, cea mai înaltă poziție în cadrul confederației era ocupată de Karl Theodor von Dalberg, fostul
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]