20,703 matches
-
din acel an nu au mai evoluat în favoarea rușilor. Armata generalului Korsakov a fost învinsă de către André Masséna la Zürich. După ce austriecii și-au schimbat politica de alianțe, bătrânul feldmareșal rus a fost nevoit să se retragă prin pasurile montane elvețiene spre cursul superior al Rinului, reușind să-și conducă armatele slăbite, aproape fără cai sau artilerie, în tabăra de iarnă de la Vorarlberg. După traversarea Alpilor înzăpeziți, armata lui Suvorov era slăbită, dar nu pierduse nici o luptă. Traversarea Alpilor pe timp
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
generalisimului, la Sankt Petersburg a fost deschis Muzeul Suvorov. În afară de monumentul din Sankt Petersburg, au mai fost ridicate monumente închinate lui Suvorov în Oceakov, Sevastopol, Ismail, Tulcin, Kobrin, Ladoga, Herson, Timanovka, Simferopol, Kaliningrad, Koncianskoe, Dragosloveni, Valea Mărului și în Alpii Elvețieni. Pe 29 iulie 1942, Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a înființat Ordinul Suvorov, pentru victorii împotriva forțelor inamice superioare.
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
Boden" (Lacul Constanța) cu suprafața de 536.00 km² situat la granița cu Germania și Austria, pe teritoriul Elveției fiind numai 23.73 %, "Lacul Maggiore" cu 193 m altitudine (locul cel mai jos din Elveția) fiind 19.28 % pe teritoriu elvețian, restul în Italia. Se mai pot aminti lacurile Neuenburgersee (215.20 km²), Vierwaldstättersee (113.72 km²) și Zürichsee (88.17 km²). Două fluvii mari europene au izvorul în Elveția și anume Rinul și Ronul.Ambele fluvii izvoresc din Masivul Gotthard
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
an, un grup de 150 de elvețieni din Cantonul Uri, aflați în serviciul papei Iulius al II-lea, au defilat pentru prima oară prin Roma, intrând prin sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen. Un acord ce prevedea recrutarea de mercenari elvețieni pentru acest serviciu fusese încheiat încă din anul 1479 între confederația elvețiană și Papa Sixt al IV-lea. Garda Elvețiană a fost angajată în principal pentru serviciul de pază al papei, participând însă și la numeroase lupte. Dintre acestea merită
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
serviciul papei Iulius al II-lea, au defilat pentru prima oară prin Roma, intrând prin sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen. Un acord ce prevedea recrutarea de mercenari elvețieni pentru acest serviciu fusese încheiat încă din anul 1479 între confederația elvețiană și Papa Sixt al IV-lea. Garda Elvețiană a fost angajată în principal pentru serviciul de pază al papei, participând însă și la numeroase lupte. Dintre acestea merită amintită, în primul rând, confruntarea armată din 6 mai 1527 din timpul
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
pentru prima oară prin Roma, intrând prin sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen. Un acord ce prevedea recrutarea de mercenari elvețieni pentru acest serviciu fusese încheiat încă din anul 1479 între confederația elvețiană și Papa Sixt al IV-lea. Garda Elvețiană a fost angajată în principal pentru serviciul de pază al papei, participând însă și la numeroase lupte. Dintre acestea merită amintită, în primul rând, confruntarea armată din 6 mai 1527 din timpul jefuirii Romei (așa numitul „Sacco di Roma”, 1527
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
pază al papei, participând însă și la numeroase lupte. Dintre acestea merită amintită, în primul rând, confruntarea armată din 6 mai 1527 din timpul jefuirii Romei (așa numitul „Sacco di Roma”, 1527) de către trupele contestatarului duce de Bourbon, sacrificiul Gărzilor Elvețiene permițând papei Clement al VII-lea să-și salveze viața. Din 189 elvețieni au scăpat atunci cu viață numai 42, mai precis cei care, în ultimul moment, l-au însoțit pe pontif în fuga sa de-a lungul Pasajului Borgo
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
a lungul Pasajului Borgo (Borgo, cartier al Romei), pasaj ce leagă Vaticanul de Castelul Sant'Angelo. O lună mai târziu, pe 5 iunie, Clement al VII-lea s-a predat. După cucerirea Romei de către trupele Regatului Italiei în 1870, gărzile elvețiene au fost însărcinate doar cu protecția personală a Papei. În 1914, Papa Pius al X-lea a stabilit numărul de soldați care alcătuiesc acest corp special la 100, plus 6 ofițeri (inclusiv comandantul gărzii). În prezent, Garda Elvețiană se ocupă
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
1870, gărzile elvețiene au fost însărcinate doar cu protecția personală a Papei. În 1914, Papa Pius al X-lea a stabilit numărul de soldați care alcătuiesc acest corp special la 100, plus 6 ofițeri (inclusiv comandantul gărzii). În prezent, Garda Elvețiană se ocupă de siguranța papei și a Statului Vatican, supraveghind apartamentele palatului papal și menținând ordinea pe timpul ceremoniilor religioase. Apartenența la Garda Elvețiană cere: Uniforma oficială a Gărzii Elvețiene, în stilul epocii Renascentiste, asociază culorile albastru, roșu și portocaliu. Se
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
soldați care alcătuiesc acest corp special la 100, plus 6 ofițeri (inclusiv comandantul gărzii). În prezent, Garda Elvețiană se ocupă de siguranța papei și a Statului Vatican, supraveghind apartamentele palatului papal și menținând ordinea pe timpul ceremoniilor religioase. Apartenența la Garda Elvețiană cere: Uniforma oficială a Gărzii Elvețiene, în stilul epocii Renascentiste, asociază culorile albastru, roșu și portocaliu. Se spune că această uniformă ar fi fost creată după un desen-proiect al lui Michelangelo; bineînțeles, această origine este legendară, știindu-se precis că
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
la 100, plus 6 ofițeri (inclusiv comandantul gărzii). În prezent, Garda Elvețiană se ocupă de siguranța papei și a Statului Vatican, supraveghind apartamentele palatului papal și menținând ordinea pe timpul ceremoniilor religioase. Apartenența la Garda Elvețiană cere: Uniforma oficială a Gărzii Elvețiene, în stilul epocii Renascentiste, asociază culorile albastru, roșu și portocaliu. Se spune că această uniformă ar fi fost creată după un desen-proiect al lui Michelangelo; bineînțeles, această origine este legendară, știindu-se precis că actuala uniformă a fost concepută de
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
bluză de culoare albastră precum și dintr-o beretă de culoare neagră (cum se poate vedea în imaginea alăturată). "Acriter et fideliter" - în limba latină „curajos și fidel” (sau „cu bărbăție și fidelitate”). Pe data de 4 mai 1998, comandandantul Gărzii Elvețiene, colonelul Alois Estermann, soția sa Gladys Meza Romero și vice-caporalul Cédric Tornay au fost găsiți morți în apartamentul colonelului. Ancheta oficială a Vaticanului a stabilit că Cédric Tornay era responsabil de moartea colonelului și a soției sale, Tornay fiind nemulțumit
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
lui Tornay și de către avocații francezi Jacques Vergès și Luc Brossolet a contestat concluziile la care au ajuns autoritățile papale. Zece ore înaintea descoperirii corpului fără viață, colonelul Estermann fusese numit de Ioan Paul al II-lea comandant al Gărzii Elvețiene. „"Este o onoare"”, declarase Estermann ziarului elvețian "Le Matin". „"Este o mare responsabilitate" - continua ofițerul în interviul său - "dar în spatele acestei alegeri, văd voința lui Dumnezeu, care mă va ajuta".” Esterman făcea parte din Garda Elvețiană din anul 1980 și
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
Vergès și Luc Brossolet a contestat concluziile la care au ajuns autoritățile papale. Zece ore înaintea descoperirii corpului fără viață, colonelul Estermann fusese numit de Ioan Paul al II-lea comandant al Gărzii Elvețiene. „"Este o onoare"”, declarase Estermann ziarului elvețian "Le Matin". „"Este o mare responsabilitate" - continua ofițerul în interviul său - "dar în spatele acestei alegeri, văd voința lui Dumnezeu, care mă va ajuta".” Esterman făcea parte din Garda Elvețiană din anul 1980 și se făcuse remarcat în 1981 când, cu
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
-lea comandant al Gărzii Elvețiene. „"Este o onoare"”, declarase Estermann ziarului elvețian "Le Matin". „"Este o mare responsabilitate" - continua ofițerul în interviul său - "dar în spatele acestei alegeri, văd voința lui Dumnezeu, care mă va ajuta".” Esterman făcea parte din Garda Elvețiană din anul 1980 și se făcuse remarcat în 1981 când, cu ocazia atentatului împotriva Papei, se urcase pe autovehicolul în care se afla Papa pentru a-l proteja pe acesta cu corpul său. Acest incident a determinat modificarea regulamentului Gărzii
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
din anul 1980 și se făcuse remarcat în 1981 când, cu ocazia atentatului împotriva Papei, se urcase pe autovehicolul în care se afla Papa pentru a-l proteja pe acesta cu corpul său. Acest incident a determinat modificarea regulamentului Gărzii Elvețiene, fiind schimbate procedurile de evaluare a recruților, de formare și promovare în funcție, fiind inițiate, de asemenea, noi campanii de recrutare.
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
acestea se numără: “Prevenirea traficului de ființe umane”, finanțat de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului; Tinerii de azi viitorul de mîine” - fundația Monsanto în cadrul proiectului “Promovarea ideilor tinerilor”; “Centrul de zi pentru copiii dezavantajați”, finanțat de Direcția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare. Datorită poziției sale geografice , caracteristicilor reliefului precum și influenței maselor ciclonice atlantice și siberiene, clima satului are un caracter temperat-continental pronunțat, intengrîndu-se în mod organic, ansamblului condițiilor naturale al Podișului Moldovei. Radiația solară globală, cu valori termice
Petrești, Ungheni () [Corola-website/Science/305835_a_307164]
-
inoxidabil. Unele aliaje de yterbiu au fost folosite chiar și în stomatologie. De asemenea, se mai utilizează sub formă de ioni în active laser media. Prețul este de $875 (Dolari S.U.A.) pentru 1 kg. Yterbiul a fost descoperit de către chimistul elvețian Jean Charles Galissard de Marignac în anul 1878. Marignac a găsit un component nou în pământul cunoscut atunci sub denumirea de erbia și astfel l-a denumit ytterbia (mai apoi Ytterby]], orașul elvețian unde chimistul a descoperit noul component al
Yterbiu () [Corola-website/Science/305267_a_306596]
-
kg. Yterbiul a fost descoperit de către chimistul elvețian Jean Charles Galissard de Marignac în anul 1878. Marignac a găsit un component nou în pământul cunoscut atunci sub denumirea de erbia și astfel l-a denumit ytterbia (mai apoi Ytterby]], orașul elvețian unde chimistul a descoperit noul component al pământului erbia). El a bănuit că ytterbia era un compus al noului element pe care l-a denumit ytterbium. În 1907, chimistul francez Georges Urbain, a separat în două componentele yterbiului lui Marignac
Yterbiu () [Corola-website/Science/305267_a_306596]
-
europene: "Le Monde", "Le Figaro". Desenele sale au fost reproduse în revista "Graphis" una dintre cele mai importante publicații de artă grafică și design, care i-a dedicat două numere. După cum spunea Phil Beard: " Revista "Graphis" a fost o publicție elvețiană de mare influență, fondată de Walter Herdeg, o vitrină a celor mai bune afișe, coperte și ilustrații, începând cu primul său număr din anul 1944." Între 1981 si 1982, a fost profesor la Institutul Pratt din New York, unde a predat
Eugen Mihăescu () [Corola-website/Science/305348_a_306677]
-
de la Geneva. Totodată, Dumitru Croitor a reprezentat Republica Moldova în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Dumitru Croitor este numit prin cumul la 6 februarie 2003 în funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Confederația Elvețiană, prin cumul, cu reședința la Geneva. La data de 26 decembrie 2005, prin decret al președintelui Vladimir Voronin, Dumitru Croitor este rechemat în țară din funcția de Ambasador, Reprezentant Permanent al Republicii Moldova pe lângă Oficiul O.N.U. la Geneva și
Dumitru Croitor () [Corola-website/Science/305379_a_306708]
-
2005, prin decret al președintelui Vladimir Voronin, Dumitru Croitor este rechemat în țară din funcția de Ambasador, Reprezentant Permanent al Republicii Moldova pe lângă Oficiul O.N.U. la Geneva și din cea de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Confederația Elvețiană.
Dumitru Croitor () [Corola-website/Science/305379_a_306708]
-
precedat Parisul, a fost descoperit în mod independent în 1907 de către chimistul francez Georges Urbain, geologul autriac Baron Carl Auer von Welsbach și chmistul american Charles James. Au descoperit elementul ca fiind o impuritate în mineralul ytterbia, despre care chimistul elvețian Jean Charles Galissard de Marignac credea că nu conține decât yterbiu. Oamenii de știință implicați au propus diferite nume pentru acest element: Urbain a ales "neoyterbiu" și "luteciu", în timp ce Welsbach a ales "aldebaraniu" și "cassiopeiu". Ambii oameni de știință se
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Boisbaudran. Boisbaudran a izolat oxidul și/sau hidroxidul de samariu în Paris în 1879 din mineralul numit samarskit ((Y,Ce,U,Fe)(Nb,Ta,Ti)O) și a identificat un nou element în acesta cu ajutorul liniilor de absorbție optică. Chimistul elvețian Marc Delafontaine a anunțat descoperirea unui nou element, "decipiu" (din latinescul "decipiens" ce înseamnă "înșelător, inducător în eroare") în 1878, dar mai târziu, între 1880 și 1881 a demonstrat că așa-zisul nou element era un amestec de elemente, dintre
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
Actul de mediere a fost un document semnat de Napoleon Bonaparte în ziua de 19 februarie 1803, consfințind abolirea Republicii elvețiene, care a existat de la invadarea Vechii Confederații a Elveției în perioada sa târzie, cunoscută sub numele de Ancien Régime, de către trupele franceze în anul 1798. După retragerea trupelor franceze în iulie 1802, Republica elvețiană a colapsat, situație cunoscută în istoria
Actul de mediere, Elveția () [Corola-website/Science/303436_a_304765]