KorAP: Find »[drukola/base=episcop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...787 788 789 ...793 >

19,809 matches

Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416

și profesorii catolici urmau să le aibă în vedere în analiza literară a marelui poet (Ibidem, p. 70). 476 Unul dintre aceste momente a fost participarea la jubileul organizat la Roma de către Bonifaciu al VIII lea. 477 Dănuț Doboș, "Colaborarea episcopului Anton Durcovivi la revista Jugendfreund (1921-1924)", în Pro Memoria, nr. 3, București, 2004, p. 105. 478 În acel moment, Anton Durcovici se afla "internat" la Galați, în calitate de "presupus inamic", după arestarea de către Siguranță (alături de alți preoți catolici), în ziua intrării

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Memoria, nr. 3, București, 2004, p. 105. 478 În acel moment, Anton Durcovici se afla "internat" la Galați, în calitate de "presupus inamic", după arestarea de către Siguranță (alături de alți preoți catolici), în ziua intrării României în război. 479 D. Doboș, A. Despinescu, Episcopul Anton Durcovici. O viață închinată lui Dumnezeu și Bisericii, Editura Sapietia, Iași, 2002, p. 44. 480 Unul dintre evenimentele prezentate a fost cel al execuției prelatului papal, monseniorul Constantin Budkiewicz în Rusia, de către bolșevici la 1 aprilie 1923, chiar în

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Catedralei Sf. Iosif din București, editor Dănuț Doboș Eugen Bartoș, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București, 2005, pp. 35-63 505 AARC București, Fond Netzhammer, cutia XIX, documentulul 3840. 506 Dănuț Doboș, "Administrația...", p. 43. 507 N. Netzhammer și Krista Zach, Raymund Netzhammer Episcop în România, vol I, Editura Academiei Române, București, 2005, p. 837. 508 Ibidem. 509 Ibidem. 510 R. Netzhammer a mers în audiență și la împăratul Franz Joseph, la Viena. 511 N. Netzhammer și Krista Zach, op. cit., p. 837. 512 Care au

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Arhiepiscopal. 514 N. Netzhammer și Krista Zach, op. cit., p. 837. 515 Ibidem, pp. 838-840. 516 Ibidem, p. 838. 517 Ibidem, p. 839. 518 Lista lucrărilor și studiilor a fost prezentată în finalul lucrării N. Netzhammer și Krista Zach, Raymund Netzhammer Episcop în România, vol I, Editura Academiei Române, București, 2005 . 519 N. Netzhammer și Krista Zach, op. cit., vol. I, p. 840. 520 Ibidem. 521 Ibidem, pp. 840-841. 522 Ibidem, vol. II, p. 1607. 523 La 29 mai 1921, cu ocazia procesiunii de

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
de Iași și rectorii Seminarului diecezan, Editura Sapienția, Iași, 2004, p. 29. 531 Ibidem. 532 Ibidem. 533 Ibidem. 534 Florin Müller, Dr. Anton Durcovici, ein Martyrer unserer Zeit, Satz und Druck: Salesianer Druckerei Opf. (Dorsdorf 1992), traducere M. Jäger, Viața episcopului de Iași Anton Durcovici martir, Presa Bună, Iași, 1993. 535 Eduard Ferent, Martirul iubirii lui Cristos, București, 2000. 536 Dănuț Doboș, " Noi documentule privitoare la Episcopul Martir Anton Durcovici", în Buletinul Istoric, nr. 3, Editura Presa Bună, Iași, 2000. 537

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
unserer Zeit, Satz und Druck: Salesianer Druckerei Opf. (Dorsdorf 1992), traducere M. Jäger, Viața episcopului de Iași Anton Durcovici martir, Presa Bună, Iași, 1993. 535 Eduard Ferent, Martirul iubirii lui Cristos, București, 2000. 536 Dănuț Doboș, " Noi documentule privitoare la Episcopul Martir Anton Durcovici", în Buletinul Istoric, nr. 3, Editura Presa Bună, Iași, 2000. 537 Dănuț Doboș și Eduard Lucaci, "Documentule inedite cu privire la Episcopul Anton Durcovici", în Pro Memoria, nr. 2/2003, București, pp. 233-249. 538 D. Doboș, A. Despinescu, Episcopul

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
1993. 535 Eduard Ferent, Martirul iubirii lui Cristos, București, 2000. 536 Dănuț Doboș, " Noi documentule privitoare la Episcopul Martir Anton Durcovici", în Buletinul Istoric, nr. 3, Editura Presa Bună, Iași, 2000. 537 Dănuț Doboș și Eduard Lucaci, "Documentule inedite cu privire la Episcopul Anton Durcovici", în Pro Memoria, nr. 2/2003, București, pp. 233-249. 538 D. Doboș, A. Despinescu, Episcopul Anton Durcovici. O viață închinată lui Dumnezeu și Bisericii, Iași, 2002. 539 V. Dancă, " A. Durcovici și neotomismul în România", în Pro Memoria

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Episcopul Martir Anton Durcovici", în Buletinul Istoric, nr. 3, Editura Presa Bună, Iași, 2000. 537 Dănuț Doboș și Eduard Lucaci, "Documentule inedite cu privire la Episcopul Anton Durcovici", în Pro Memoria, nr. 2/2003, București, pp. 233-249. 538 D. Doboș, A. Despinescu, Episcopul Anton Durcovici. O viață închinată lui Dumnezeu și Bisericii, Iași, 2002. 539 V. Dancă, " A. Durcovici și neotomismul în România", în Pro Memoria, 3/2004, București, pp. 127-141, "Monseniorul Anton Durcovici. Pastorația intelectualilor din București între 1936 și 1940", în

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Măsura a fost luată în anul 1921 și a reprezentat unul dintre cele mai importante evenimente ale activității sale desfășurate la Iași. 552 Alois Moraru, op. cit., p. 23. 553 Ibidem, p. 25. 554 Ibidem, p. 23. 555 Dănuț Doboș, "Colaborarea Episcopului Anton Durcovici la Revista Jugendfreund (1921-1924)", în Pro Memoria, nr. 3/2004, București, p. 103. 556 Idem, "Contribuții la istoriografia românească Revista catolică, (1912-1916)", în Pro Memoria, nr. 3/204, București, 95. 557 Ibidem, p. 95. 558 Jugendfreund, nr. 3

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
9. 569 Idem, martie 1913, p. 33. 570 Idem, decembrie 1913, p. 179. 571 Idem, august 1913, p. 1. 572 Idem, iulie 1913, p. 128. 573 Idem, decembrie 1913, p. 191. 574 Emil Dumea, op. cit., p. 82. 575 N. I. Camilli episcop de Iași (1884-1894 și 1904-1915) și Raymund Netzhammer arhiepiscop de București (1905-1924) au încurajat apariția revistei. 576 Lumina creștinului, noiembrie 1914, p. 1. 577 AERC Iași, dosar 2/1938, f. 14. 578 Idem, ianuarie 1915, p. 28. 579 Ibidem. 580

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Preotul Iosif Tălmăcel", în Lumina creștinului, martie 2007, p. 11. 761 Ibidem. 762 A fost considerată o operă socială care a avut multiple efecte benefice pentru populația din mediul rural din Moldova, indiferent de religie sau etnie, lucru sesizat de episcopul Alexandru Theodor Cisar prin cuvintele "această carte este o lucrare culturală pentru binele obștesc" (Ibidem, p. 12). 763 Această lucrare cuprindea schemele după care s-au condus decenii de-a rândul cântările bisericești catolice din Moldova. 764 Autorul demonstra în

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Părinte" (Ibidem, f. 696). 813 Almanahul Presa Bună, Iași, 1931, p. 73. 814 Ibidem. 815 Ibidem. 816 Ibidem. 817 Ibidem. 818 ASV, Fondul Archivio della Nunziatura Apostolica in Romania 1920-1933, busta 19, fascicolo 59, f. 722. 819 Nunțiul a scris episcopilor: "Din data de 31 august până pe 4 septembrie 1930, va avea loc la Bruxelles Congresul internațional al jurnaliștilor catolici, pentru care același Sfânt Părinte și-a manifestat viul interes. Dată fiind necesitatea presei catolice de a se dezvolta continuu, cât

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
necesar, ce se va trimete la Vatican; tot Sfinția Sa va trebui să cutreiere centrele de Presă din Eparhiile latine pentru a afla istoricul recerut de tipicul trimis de Vatican" (AARC București, dosar 134/1934-1936, f. 318. 858 Iată cei scria episcopul de Iași celui de București în privința susținerii financiare a pregătirii expoziției: "Îndată ce voiu avea în scris consimțământul Excelenței Voastre pentru delegarea Monseniorului Dr. A. Gabor, voiu aviza pe Venerabilii Confrați Sufragani de persoana aleasă pentru Provincia latină și le voiu

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
124. 882 Ibidem, f. 125. 883 Ibidem, f. 125. 884 Corespondența purtată de mons. Anton Gabor și arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar între anii 1925-1936, arăta că Cisar a rămas implicat în unele probleme ale diecezei de Iași, unde a fost episcop între 1921 și 1924. Atât ca episcop de Iași, cât și ca arhiepscop de București, acesta s-a implicat în multe poiecte culturale și a încercat să susțină presa catolică și să o dezvolte (Dănuț Doboș, "Arhiepiscopul Alex. Th. Cisar

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
f. 125. 884 Corespondența purtată de mons. Anton Gabor și arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar între anii 1925-1936, arăta că Cisar a rămas implicat în unele probleme ale diecezei de Iași, unde a fost episcop între 1921 și 1924. Atât ca episcop de Iași, cât și ca arhiepscop de București, acesta s-a implicat în multe poiecte culturale și a încercat să susțină presa catolică și să o dezvolte (Dănuț Doboș, "Arhiepiscopul Alex. Th. Cisar. Un mare binefăcător al institutului Presa Bună

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
prin telegrama mea nr. 436 de a mulțumi Nunțiului pentru Intervențiunea Papei la Budapesta și atitudinea presei catolice și pentru ajutorul trimis refugiaților, anunțat prin telegrama mea nr. 443" (Ibidem, volumul 21/1940, f. 88). 956 Iată ce a afirmat episcopul de București legat de momentul înființării ziarului Albina (la 18 ianuarie 1924): "Mie Mons. Marmaggio îmi cerea două camere din casa noastră parohială din Baratzia pentru redacția ziarului, spunând că totul depinde acum de mine; deoarece credea că nu se

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
985 DJAN Iași, Fond Inspectoratul Industrial al Regiunii a III a Iași, dosar 378, f. 6. 986 Ibidem, f. 2. 987 AARC București, dosar 115/1927-1928, f. 160. 988 Ibidem, f. 178. 989 Ibidem, dosar 118/1928-1929, f. 100. 990 Episcopul Mihai Robu a afirmat: Datorită strădaniei lăudabile a mons. dr. Anton Gabor, actualmente paroh de Gherăești, județul Roman, cu aprobarea și binecuvântarea noastră, din contribuțiile benevole ale multor persoane, care și-au dat bine seama de marea însemnătate a scrierilor

Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372

sociale, categoriile de vârstă și profesionale. Dintre călugării mireni, dintre clerici și medici, unii au ajuns sfinți. Tot mai multe nume ajung de referință intrând în Istoria Creștinismului și Istoria Medicinei: preotul medic Zenobius din Sidon „îngrijitorul de trup“ al episcopului Vasile al Anciorei, era considerat „savant în arta medicală“; episcopul Theodor din Laodiceea poseda „știința de a tămădui trupul“. Unii medici sfinți sunt imortalizați pe icoane cu instrumentele medicale în mână și lumina dragostei creștine pe față. înfăptuirile lor i

Istoria medicinei by Cristina Ionescu (2002) [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
clerici și medici, unii au ajuns sfinți. Tot mai multe nume ajung de referință intrând în Istoria Creștinismului și Istoria Medicinei: preotul medic Zenobius din Sidon „îngrijitorul de trup“ al episcopului Vasile al Anciorei, era considerat „savant în arta medicală“; episcopul Theodor din Laodiceea poseda „știința de a tămădui trupul“. Unii medici sfinți sunt imortalizați pe icoane cu instrumentele medicale în mână și lumina dragostei creștine pe față. înfăptuirile lor i au făcut pe păgâni să vină la creștinism, căci în

Istoria medicinei by Cristina Ionescu (2002) [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
inițiativa lui Grigore cel Mare, și tot în anul 603 se edifică un altul la Roma. Împăratul Constantin cel Mare, cu ocazia Sinodului de la Niceea, din anul 325 a instituționalizat acțiunile de caritate în așa numitele VASILIADE așezate sub patronajul episcopilor. în sensul lor sunt înscrise multe fapte în Viețile Sfinților. Sf. Theodosie a ridicat o casă de sănătate pentru călugări și alta pentru mireni. în secolul al V-lea Sf. Ioan Hrisostovu ridică mânăstiri, biserici, și pe lângă ele, spitale, farmacii

Istoria medicinei by Cristina Ionescu (2002) [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
de Spinello Aretino. Sf. Benedict încuraja călugării să aibă grijă de bolnavi, dar a interzis studiul medicinei deoarece credea că vindecările sunt posibile doar prin intervenție divină. Primii germani creștinați au fost vizigoții de la marginea Imperiului Roman. Wulfila (310 - 383), episcopul lor, primise educație creștină în Bizanț. Acesta a creat un nou alfabet după modelul scrierilor runice și latină, prin care a tradus germanilor în limba lor Noul Testament (Göttische Bibel). După acest manuscris vor face copii ostrogoții, dintre care Codex Argentus

Istoria medicinei by Cristina Ionescu (2002) [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
de leproși, ciumați, alienați, care, desigur nu au apărut simultan. Medicina de asistență caritabilă și experiența medicală empirică s-au dublat pe parcurs, deși, în secolul XII unele Concilii interziceau călugărilor să practice medicina, făcând loc medicilor laici și cărților. Episcopul Isidor din Cartagina, funcționând în Sevilla spaniolă, în cele 8 volume ale Etimologiilor sau Originilor ca și în Despre natura lucrurilor scrise în latină, înscrie texte medicale din înaintașii cunoscuți, cum face și Benedict Crispus episcop de Milano în Comentariul

Istoria medicinei by Cristina Ionescu (2002) [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
medicilor laici și cărților. Episcopul Isidor din Cartagina, funcționând în Sevilla spaniolă, în cele 8 volume ale Etimologiilor sau Originilor ca și în Despre natura lucrurilor scrise în latină, înscrie texte medicale din înaintașii cunoscuți, cum face și Benedict Crispus episcop de Milano în Comentariul medical, inspirându-se din Pliniu cel Bătrân și Dioscorides. La Monte Cassino, călugărul Berthier scrie două cărți de terapeutică și altele de comentarii filosofice. Sub numele de Physica, apar în Evul Mediu Occidental texte medicale. Așa

Istoria medicinei by Cristina Ionescu (2002) [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
ea manifestând un anume liberalism hippocratic. Prin poziție în sudul Franței, aproape de țărmul mediteranean, aici s-au oprit învățați și doritori de învățătură de toate neamurile: hispano-arabo-evrei, central- europeni etc., dar și salernieni. Această universitate a fost înființată de un episcop și a avut mai multe patronaje: al Papei, Regilor cunoscând mai multe situații conflictuale, inclusiv cu universitatea din Paris. Când a fost oficial inaugurată (17 aprilie 1220) ea avea o vechime mai mare decât o arată diferența cifrelor căci pe la

Istoria medicinei by Cristina Ionescu (2002) [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
modelul european bizantin. Facultatea de fizică era de fapt de medicină. Ea a început cu pregătirea discipolilor la domiciliul profesorilor și când a avut local, a funcționat cu 12 medici, număr care a crescut în timp. Aceștia erau numiți de episcop. Pe la 1500 i s-a adăugat Colegiul Regal. Studiile se făceau în săli, practica în spital și erau finalizate cu examen și diplomă de bacalaureat în medicină. Hippocrat și Galen constituiau fondul teoretic al pregătirii medicale. Acestuia i se adăuga

Istoria medicinei by Cristina Ionescu (2002) [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]