21,072 matches
-
propriul muzeu încă din timpul vieții Picasso, Vasarély, Chagall de exemplu precum și la șefii politicii: în fiecare gest, discurs, ei își amintesc de cele ce vor fi gîndite de istoricii din viitor. Încă din timpul vieții ajung chiar să pregătească mormîntul, ceremonialul funebru, poza în care vor apărea. Faptul că acești oameni trăiesc gîndindu-se la memorie și necrolog ne arată puterea romanului de familie și rolul judecat de acesta în cariera lor. Prin strădania lor au încercat, cu succes, să facă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se miră Freud 547. Din punct de vedere istoric, cerințele unei asemenea prohibiții s-au dovedit întotdeauna aproape intolerabile. Documentele atestă, de mii de ani, răzvrătiri, reveniri spasmodice, dar repetate, la vechile libertăți. Marx trebuie să se fi întors în mormînt cînd oameni care-i rosteau toată ziua numele, nu numai că au făcut cale întoarsă de la acele libertăți, dar pe deasupra au reînnoit interdicția, schimbîndu-i gîndirea în opiu al popoarelor. Și nu pentru că ar fi vrut să evite, de acum înainte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
globalizări prost conduse și care nu-și reciclează tradițiile locale. O lectură mai cinică a acestor texte ar vedea în ele elogiul politicii comerciale mai inteligente promovate de Ekumen. Orice globalizare hard, care ar antrena o totală uniformizare, ar fi mormântul dinamicii comerciale. Este deci necesară păstrarea, pentru fiecare lume în parte, a unei producții locale, sprijinită pe o cultură tradițională, și deci întâlnirea cu o cultură globalizată soft poate continua să dinamizeze mașina universalismului. Cititorul își pune, evident, întrebări cu privire la
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
somat să aducă papagalul. Actorul a declarat că nu are cum pasărea decedase. Inspectorii au cerut o dovadă, ceva gen act de deces. Comedianul s-a enervat, pe bună dreptate, și i-a invitat la el acasă să le arate mormîntul. A săpat, a deshumat: dar nu era sigur, au zis "musafirii", că e acel papagal.... Bernd a făcut o criză de nervi și-a început să înjure în limba lui Goethe. Iată o situație fără ieșire. Cînd lucram la Teatrul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dimpreună cu aliații noștri pe care i-ați uimit cu vitejia voastră, cu dorul și hotărârea nestrămutată de a muri mai bine decât să lăsați dușmanul să treacă pe pământul ce ne-a mai rămas...Dimpreună cu voi depun pe mormântul eroilor ce au căzut În acestă năpraznică luptă florile recunoștinței unui popor...Să trăiți, ostași ai mei viteji, mândria și scutul fără seamăn al patriei.” Momentul 23 August 1944 a fost prezentat și comentat pe larg. După prezentarea unui fragment
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
în grădină, și chiar în ceasurile de rugăciune, în șoapte interminabile. Tommaso iese noaptea și se duce într-o colibă spre a se întâlni cu evreul Abraham și alte persoane ce fac uz de formule diavolești și cheamă morții din morminte. Dar cum reușește el să plece după asfințit? Cu ajutorul și ocrotirea spiritelor maligne. Înseamnă că are legături directe cu Satana? NU cred. Părintele duhovnic a spus să fim atenți cu Tommaso și să nu-i dăm ascultare, ar putea să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
omului implică o revoluție întru Hristos, în sensul redescoperirii Revelației în structura interioară, în accepția filocalică a sfintelor nevoințe ale desăvârșirii. Această revoluție spirituală s-ar putea circumscrie unei depășiri a dicotomiei antropologice dintre platonism care vedea trupul ca un mormânt al sufletului și esențialism care viza o reducție a corporalului la stadiul biologic, într-o manieră mai mult sau mai puțin explicită. Este vorba de o formă sui generis a trupului sfințit care poate intra într-o relație dialogică cu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
uzuale, precum Shalom! (pace, bunăstare) sau Shalom al Israel! (Pace peste Israel!), folosite rar, devin o aluzie evidentă la cauzele diasporei. Aceste cuvinte pot fi comparate cu Resquiescat in pace! (forma scurtă RIP, odihnească-se în pace), sculptat pe unele morminte creștine. Pentru o bună perioadă de tranziție iudeo-creștinii foloseau ambele limbi, în timp ce distanțarea față de limba iudaică începe odată cu persecuțiile anticreștine cauzate, în opinia celor mai mulți istorici, de evrei, ca o acțiune punitivă împotriva convertirilor iudaice la creștinism și a succesului dobândit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care aparțin aceste inscripții e departe de a fi rezolvată. Formulele cele mai frecvente Odihnească-se în pace! sau Aici zace... ar putea fi interpretate în același sens cu Domus aeterna - de pe inscripțiile funerare păgâne, sugerând un somn veșnic în mormânt, însă această concepție se opune speranței iudaico-creștine într-o viață viitoare. Dacă ținem seama de toate indicațiile literare sau epigrafice, referitoare la credința diasporei iudaice, descoperim trăsăturile fundamentale ale fariseismului. Anterior anului 70 p.Chr. (distrugerea Ierusalimului și a templului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fost constrâns să-și abandoneze patria nerăzbunată, a murit din cauza continuelor vomitări de sânge. Fratele său, Valens, învins în război de goți în Tracia, a murit în același loc și în aceleași condiții, și a fost înmormântat în același mormânt. Grațian, trădat de armata sa și respins pe durata fugii sale de diferite orașe, a fost de batjocura dușmanilor și pereții tăi, Lugdunume, arată amprentele mâinii sale însângerate. Valentinian, tinerel și aproape copil, după fugă, după exiluri, redobândind Imperiul după
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în apropiere de unul din martiri, acesta își dădea sufletul, de aceea a luat pe umeri rămășițele lui pământești, le-a înfășurat într-un veșmânt splendid și de mare preț, transportându-le și îngropându-le cu mare pompă într-un mormânt cuviincios. 3. Persecuțiile anticreștine din epoca Tetrarhiei În timpul domniei lui Dioclețian (284-305), înainte de izbucnirea persecuției, alți doi soldați creștini, Maximilianus și Marcellus, au pătimit martiriul în Africa, spunând că anumite obligații militare erau contrare conștiinței lor. Episodul, foarte semnificativ, ne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
l-a trecut ajungând pe celălalt mal. Cu pas emoționat a intrat în întăritura publică și a mers până la râul Iares unde, fiind capturat de persecutorii săi și cu mâinile legate la spate a fost condus acolo unde se venerează mormântul sfântului. Aici, lovit de o furie dezlănțuită, a căzut ucis. Câțiva creștini buni și unii soldații din prezidiul orașului l-au înmormântat nu departe de Rodan. Minunile sale, așa cum se cer prin rugăciuni, așa se și experimentează prin beneficii frecvente
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din Antiohia, voind să-i onoreze ca luptători ai adevărului, i-au depus într-un monument splendid venerați anual cu multă solemnitate pe atunci. Sfântul Ioan Crisostom (354-407) invita creștinii constantinopolitani la o evlavie deosebită față de aceștia, spunând: Să atingem mormântul lor; să îmbrățișăm cu credință relicvele lor pentru a primi vreo binecuvântare. Așa cum soldații după ce arată rănile primite îi vorbesc împăratului cu mai multă încredere; purtându-și în mâini capetele decapitate, vor putea să-și exprime rugămințile cu toată încrederea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgână din perioada domniei lui Iulian, propagarea creștinismului în armată a revenit rapid prin împărații Valens și Valentinian. Barbarii, care de-acum reprezentau ca foederati cea mai mare parte a trupelor, dacă nu erau creștini, deveneau curând (cazul vizigoților). În mormântul Concordiei, cu caracter prevalent militar și databil între secolele IV-V, documentele epigrafice ne vorbesc în cea mai mare parte despre o prezență covârșitoare de soldați creștini de origine orientală. Creștinarea armatei este un aspect al creștinării Imperiului, acțiune aproape
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
simultan, cu două grupe de elevi, de a II-a și de a III-a. (foto) Vizitele culturale - În cimitirul Pere Lachaise și În cartierul Marais - ne-au demostrat o nouă perspectivă asupra interculturalității. Am văzut, În cimitirul Pere Lachaise, mormintele lui George Enescu și Marcel Proust, Jim Morrison și Elvira Popescu, Delacroix și Edith Piaf. De cealaltă parte, În cartierul Marais, am remarcat suprapunerea unor secole de cultură, dar și a unor culturi diferite, una dintre arterele sale fiind, după cum
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Nicu CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93098]
-
neagră având forma unei fețe umane, pe care, în alb, stă inscripționat numele Selena. Deasupra pietrei, găsesc doi îngeri, unul având un crucifix roșu legat la gât, celălalt ținând în mână o garoafă albă. Impresionant este mesquite-ul tânăr plantat în spatele mormântului interpretei: "Pe fiecare suprafață a acestui copăcel, pe fiecare ramură, stăteau sculptate și înscrise mesaje către Selena [...]. Această parte vie a locului său de odihnă devenise locul unde se manifesta durerea fanilor artistei"23. La întoarcerea în oraș, González și
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
astfel de grito, pe care îl gândește, improvizând, ca preludiu al cunoscutei sale melodii Como la flor, dar și cu degetul în dreptul buzelor, în gestul care liniștește, îndeobște, copiii. Iată, un copil, o tânără minunată care ne învață, de dincolo de mormântul în care a ajuns prea de timpuriu, "câte ceva despre comunicare" (cum se exprimase Al González în Introducere) cu propria sa viață, cu propria sa expresivitate inovatoare. Pornind de la premisa lui Jose E. Limon, potrivit căreia "în timp ce (tineretul tejano adăugirea mea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care dorește cel mai puțin.” (Publilius Syrus) Puțin, cu liniște, este singura dietă. (Înțelepciunea populară ne arată, prin proverbe, că lăcomia strică nu numai „omenia”, ci și sănătatea: „Cine mănâncă până se Îmbolnăvește postește până se Însănătoșește”; „Cinele copioase umplu mormintele”; „Unde moare furnica, dacă nu În zahăr!”; „De mult orz crapă calul”; „Belșugul mâncărurilor oprește ascuțimea minții” etc.) „Cine dorește cel mai puțin, acela are nevoie de cel mai puțin.” (Publilius Syrus) Leacul oricărei dureri e răbdarea. (Nerăbdarea precipită lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a spera, de capacitatea celor doi de a-și oferi reciproc surpriza descoperirii unor noi trăiri sufletești. În absența unei astfel de capacități, obișnuința pune tot mai mult stăpânire pe relația erotică, rutinând-o.) „...automatismul, repetiția uniformă și monotonă, este mormântul sentimentului, al stării vii și fecunde. Prin repetiție se creează o crustă din care se retrage sentimentul și, o vreme, asemenea crustă golită de viață este luată drept expresie a unei ființe vii. Așa se retrage cu timpul sentimentul religios
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
logice, diferite ipoteze sau variante constructive.) Limbă amuțită, viață liniștită. (Așa cum privirea trebuie să Învețe să nu vadă câteodată unele lucruri, la fel și vorbirea trebuie să Învețe să nu spună Întotdeauna tot ceea ce omul gândește: „Deseori cuvântul a săpat mormântul”.) „Nu e Întotdeauna bine să spunem tot ce avem pe inimă, dar să căutăm să n-avem pe inimă decât ceea ce am putea spune.” (P. Janet) A te lega la cap fără să te doară. (Adică a-ți asuma un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
gloriei; eu nu am făcut altceva decât să o Întrevăd, cu mulți ani În urmă. Nu pot propune aici decât o opinie fără forță și aproape nedemnă de a fi scrisă. E doar un omagiu, o floare trecătoare pe un mormânt care va dăinui. Dacă nu Îi imputăm lui Valéry cinismul și dacă ținem În schimb cont de sinceritatea sa, trebuie să recunoaștem că cele câteva pagini despre Proust care urmează acestei introduceri nu sunt lipsite de adevăr, arătând astfel - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
-și verifice ipoteza și să dovedească Înțelegerea universală a piesei lui Shakespeare. Problemele Încep foarte curând În momentul În care Laura Bohannan, descriind Începutul piesei, Încearcă să le explice cum, Într-o noapte, trei bărbați care stau de gardă În fața mormântului unui stăpân, Îl văd dintr-odată pe stăpânul lor defunct apropiindu-se de ei. Un prim motiv de dezacord, căci pentru cei din tribul Tiv, forma văzută nu poate fi În nici un caz stăpânul dispărut dintre cei vii: „De ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Nu lipsește decât moartea,/ E-atâta fericire/ C-aproape că ți-e somn". (Dinspre țara din care venim). Nostalgia recompunerii vârstei tinereții devine oboseală, iar oboseala își găsește refugiul numai în interior, care poate fi uterul mamei: "Mamă, întâiul meu/ mormânt,/ Beznă fierbinte,/ Cu-atâta nerăbdare prostească părăsită,/ În timp ce fiecare bulgăre/ Al țărânei sale/ Se-mpotrivea plecării fără rost./ Îmi vei ierta vreodată învierea, Grăbita înviere ce mă rupea de tine/ Pentru ca, din lumină în lumină,/ Să mă apropie de-o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Substantive și pronume/ Ale unei limbi străine// Dintre frazele căruia,/ Moi și vechi, de catifea,/ Verbe fermentând ideea/ Să visez în limba mea.// Singura din limbi pe care/ O murmur în somn și-n gând,/ Răscolită declinare/ Între leagăn și mormânt". (Morfologia). Morfologia vieții de poet este scrisul, iar morfologia Anei Blandiana, mai mult decât atât, este freamătul. Permanentul freamăt între viață și moarte, între leagăn și mormânt, care poate fi anulat doar prin trasarea "unui cerc protector în jurul lucrurilor care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care/ O murmur în somn și-n gând,/ Răscolită declinare/ Între leagăn și mormânt". (Morfologia). Morfologia vieții de poet este scrisul, iar morfologia Anei Blandiana, mai mult decât atât, este freamătul. Permanentul freamăt între viață și moarte, între leagăn și mormânt, care poate fi anulat doar prin trasarea "unui cerc protector în jurul lucrurilor care contează, ca soluție împotriva durerii și a sufletului fiind promovată uitarea, îndepărtarea de trecut"137: "Orice urmă-i o rană,/ Nu-ntoarce capul/ Și nu zgândări cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]