19,905 matches
-
redactor (1995) și realizator (din 1996) la Societatea Română de Radiodifuziune. A debutat ca publicist în revista "Amfiteatru" (nr. 4, 1975), colaborând cu articole, studii, eseuri și recenzii în revistele "Viața studențească", "Luceafărul", "România literară", "Viața Românească", "Ramuri", "Steaua", "Tribuna", "Orizont", "Ateneu" etc. A scris cronici literare în revistele "Amfiteatru" (1975-1979) și "Luceafărul" (1979-1986) și cronici muzicale în revista "România literară" (1983-1989). Este autorul pieselor de teatru "Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit" (în colaborare cu Pușa Roth, jucată în stagiunea
Costin Tuchilă () [Corola-website/Science/336990_a_338319]
-
metaforei este alterată însă în anii '50-'60, sub imperativul comenzii politice, într-un patetism convențional. Volumele de versuri ostășești "Reportaj liric" (1963) și "Poeme în marș" (1969) conțin declarații de dragoste în versuri adresate „patriei socialiste” și Partidului Comunist. Orizontul liric se limpezește odată cu trecerea timpului, iar scriitorul își manifestă sentimentele patriotice și elogiază trecutul țării în volumele "Ctitorie în albastru" (1972) și "Voievod de stea" (1973). Proza lui Dragoș Vicol evocă anii de război și transformările social-politice petrecute în
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
poezie, sub auspiciile lui Geo Dumitrescu. Debutul editorial are loc în 1976, cu volumul de versuri "Sălaș în inima" (Ed. Eminescu). Colaborează cu poezie, proza și articole de opinie la revistele: România literară, "Luceafărul," "Ramuri," "Vatra", "Viața Românească", "Steaua", "Transilvania", "Orizont," "Familia", "Phoenix", "Apostrof", "Convorbiri literare", "Tribuna", "Calende", "Amfiteatru", "Indiană Review" (SUA)", The Poetry Miscellany" (SUA) și la alte publicații din străinătate în limbile maghiară, germană, greacă și franceză. Este autorul mai multor volume de poezie: Este autorul următoarelor volume de
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
modă) de Baldassare Longhena, care a studiat cu arhitectul Vincenzo Scamozzi. Construcția a început în 1631. Cele mai multe obiecte de artă aflate în biserică se referă la Moartea Neagră. Cupola bazilicii "Santa Maria della Salute" a fost o completare importantă pe orizontul Veneției și a devenit în curând o emblematica pentru oraș, inspirându-i pe artiști precum Canaletto, J. M. W. Turner, John Singer Sargent și Francesco Guardi. Începând din vara anului 1630, un val de ciumă s-a năpustit asupra orașului
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
Avraam și Isaac" și "Cain și Abel", precum și opt tondi ale celor opt doctori ai Bisericii și ale evangheliștilor, toate în sacristia mare, iar "Cincizecimea" în naos. Cupola bazilicii "Santa Maria della Salute" a fost o completare importantă a linia orizontului venețian și în curând a devenit emblematica pentru oraș, inspirându-i pe pictorii Canaletto, J. M. W. Turner, John Singer Sargent și Francesco Guardi, iar poetul Laza Kostić a scris un poem cu același titlu. Biserică a avut o mare
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
a noii căutări, a noii etape, pentru ca într-un alt poem, poetul să aibă intuiția concretă a morții. Nici prezența iubitei nu schimbă peisajul: «Afară se aud doar lunile căzând de-a dura din cer». Ea intră «aproape prăbușită» în orizontul minuțios pregătit al poemului. Strigătul ei și senzația poetului cu «mâna prinsă în capcană» adâncește zbuciumul, declanșează neliniștea, perpetuează insomniile. Cu toate acestea el se simte atras în vârtejul altor «mistere care liniștesc». Unul din ele e și chemarea stranie
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
în 1991. Este invitat la festivaluri și concursuri în grai bănățean din Banatul sârbesc, cu care are o colaborare permanentă. Pe versurile lui Ionel Iacob-Bencei, Mircea Aurel Ciugudean a compus „Valsul Timișoarei”. În timp colaborează cu diferite publicații, printre care "Orizont", "Urzica", "Perpetuum comic", "Renașterea bănățeană", "Tăt Banatu-i fruncea," ”"Merci, Pardon, Scuzați"”, "Redeșteptarea", "Epigrama", "AG pe rime", "Viața Buzăului" etc. De-a lungul carierei i-au fost conferite peste 100 de distincții și premii, printre care: Marius Munteanu, Mircea Șerbănescu, Eugen
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
observat felul în care pictorul a scos în evidență anatomia mîinilor, care strâng nervos și cu putere medalia. În spatele tânărului se deschide un peisaj minunat, de inspirație flamanda. Acesta reprezintă o apă curgătoare, cu maluri crestate, care se pierde dincolo de orizont printre dealurile gri-albăstrui.
Portret de bărbat cu medalie () [Corola-website/Science/331071_a_332400]
-
a realizat un număr de opere monumentale, tapiserii, mozaicuri, ceramici, consacrându-se îndeosebi picturii. Laureat al "Premiului „Frederic și Cecilia Cuțescu-Storck”", Ion Nicodim s-a instalat la Roma, în 1965, la Accademia di Romania, unde i s-au deschis noi orizonturi. Prima sa expoziție personală la galeria "Il Bilico", îl așează alături de artiști deja renumiți, ca Sam Francis, Jean Fautrier, Julius Bissier și Joan Miró. În 1968, crezând în scurta tentativă de deschidere spre Occident a regimului comunist român, artistul revine
Ion Nicodim () [Corola-website/Science/331116_a_332445]
-
Chr. descoperită și cercetată la Târgșoru Vechi, se află situate la est și sud-est de incinta Curții Domnești, însumând până în prezent un număr de 470 de morminte. Din cercetările întreprinse în această necropolă a putut fi observată existența a două orizonturi funerare: primul este reprezentat de necropola sarmatică, al doilea fiind reprezentat de necropola birituală de tip Cerneahov, datată în secolele al III-lea- al IV-lea d. Chr., cel mai mare ansamblu funerar cercetat până în prezent pe teritoriul Munteniei. Târgul medieval
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
daimon). Referindu-se la subiectul cărții și la modul în care a fost scrisă, criticul mai spune că este vorba de o confesiune de sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe acuratețea concretă a peripețiilor și pe interpretarea lor în orizontul unui destin. El mai precizează că Ionuț Caragea își retrăiește scriptural biografia, nu doar și-o reamintește, în sensul că plonjonul în amintire e atît de adînc și de ”imediat” încît pasajele reamintite par de-a dreptul retrăite. Al. Cistelecan
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
Doina Sălăjan, Ionel Crișanu, Mircea Mureș sau doar cu inițialele, ori nesemnate. A îndeplinit funcția de lector și vicepreședinte la S.R.S.C. filiala Sibiu, funcția de președinte a Sindicatului de artiști, ziariști și scriitori din Sibiu( 1948-1949), președinte al Cenaclului literar „Orizonturi Noi” în aceeași perioadă. La 8 septembrie 1950 a fost dat afară din toate funcțiile, acuzat, cercetat și arestat că ar fi desfășurat activitate legionară. A fost achitat și repus în drepturi. Între anii 1954-1958 a fost lector la diferite
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
din aceste plimbări singuratice făcute în acel Octomvrie dezolat al celui mai imemorial an al său, miezul nopții trecuse de mult fără să bage de seamă, și cadranele stelelor începuseră să-și vorbească despre dimineață, când văzu urcându-se la orizontul răsăritean planeta Venus, steaua cu corn a speranței și a dragostei, și intrând în constelația Leului. Trecu vizuina Leului / Cu dragoste în luminoșii ei ochi. Numai o clipă binecuvântată, sperând împotriva speranței, o salută în numele unei fericiri care ar mai
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Printre alte activități artistice scrie și 4 cărți dintre care 2 povestiri despre pescuit, „Artiști și alții cu undița” ed. Albatros 1970, „Pe malurile Bâtlanului” ed. Eminescu 1974, un manuscris al unui roman biografic „Mangusta și eu” și manuscrisul „Dincolo de orizont”. "„Copil fiind, am auzit vorbindu-se de zeul celor ce știu să glumească și să rîdă; cine îl întîlnește va fi fericit tot restul vieții. Se cuvine să-l cauți vesel, bucurîndu-te de fiecare clipă ce o trăiești; cei cu
Corado Negreanu () [Corola-website/Science/334366_a_335695]
-
Scriitorilor din Republica Moldova. A fost poet liric și a compus texte pentru peste 100 de cântece, conlucrând cu compozitori ca Eugen Doga, Ion Aldea Teodorovici, Mihai Dolgan ș.a. Piesele sale au fost și mai sunt cântate de formațiile Noroc și Orizont, și de interpreții: Ion Suruceanu, Sofia Rotaru, Nadejda Cepraga, Anastasia Lazariuc, Nina Crulicovschi, Frații Bivol, Olga Ciolacu, Alexandru Lozanciuc, Radu Dolgan, Ana Barbu, Larisa Arsenie, Nicolae Cibotaru ș.a. Mai multe cântece după textele lui Simion Ghimpu au devenit șlagăre. Printre
Simion Ghimpu () [Corola-website/Science/335076_a_336405]
-
la București, Călărași și Odorhei. A urmat Facultatea de Litere și Drept la București și Cernăuți. A debutat în revista "Ritmul vremii". A colaborat la "Falanga", "Universul literar", "Gândirea", "Vremea", "Convorbiri literare", "Clipa", "Universul", "Dimineața", "Cultura poporului", "Țara noastră", "Ecoul", "Orizonturi". A condus revista "Pan" și a fost, între 1926 și 1930, secretar al cenaclului literar de pe lângă Institutul de literatură și bibliografie condus de Mihail Dragomirescu. A fost corector la "Chemarea" și "Facla"și secretar de redacție la "Ilustrațiunea română". A
George Acsinteanu () [Corola-website/Science/335176_a_336505]
-
Bobby la școală. Directorul solicită numele de familie lui Bobby și crede că este Amar. Amar afirmă că nu este adevărat și îl declară a fi Kailash Bobby, fiul lui Kailash Nath Kaushal. Filmul se încheie cu toți trei privind orizontul.
O floare și doi grădinari () [Corola-website/Science/335277_a_336606]
-
fost purtate de vânt, ne întâmpinând obstacole în vegetație naturală joasă și preria arată, parcurgând sub formă de nori negri, distanțe lungi, până la Oceanul Atlantic. În anul 1934, aproximativ 40 milioane de hectare de pământ parțial sau complet și-a pierdut orizontul de humus, ca urmare a eroziunii eoliene. Ziua de 14 aprilie 1935 a fost numită Duminica Neagră din cauza norilor de praf întunecați care au acoperit lumina soarelui. În iarna anului 1934-1935 în New England zăpada a căzut sub formă de
Dust Bowl () [Corola-website/Science/331621_a_332950]
-
Sorescu, în Gazeta literară, nr. 30, 1962; M. Iorgu1escu, în România literară, nr. 4, 1971; Dana Dumitriu, în România literară, nr. 13, 1976; Elena Tacciu, în Steaua, nr. 5, 1980; Doina Uricariu, în Luceafărul, nr. 23, 1980; C. Ungureanu, în Orizont, nr. 29, 1980; F. Neagu, în Flacăra, nr. 48, 1983; A. Popescu, în Steaua, nr. 6, 1983; F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985; Roxana Sorescu, în România literară, nr. 31, 1985; Mircea Popa, în Tribuna, nr. 17, 1986
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
capul de pod de la Donauwörth ar oferii noi comunicații cu statele prietenoase din Germania prin Nördlingen și Nürnberg și își vor asigura un loc bun de trecere pentru aprovizionare când aliații se vor afla în sudul râului. Înnălțimile Schellenbergului dominau orizontul la nord-est de Donauwörth. Cu un flanc protejat de dealul cu pădurea Boschberg, deasă și impenetrabilă și la sud și vest protejată de râul Wörnitz și mlaștini, Schellenberg oferea o poziție privilegiată pentru orice apărător. Cu toate acestea vârful de
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
Kosach L. conservate) ajuta la înțelegerea lucrarea Lesei " Un trandafir albastru" (1896). Forțat de necesarea unui tratament Leșia călătorește în Germania, Austro-Ungaria, Italia, Egipt, expunerea repetată a regiunii Caucazului, Odesa, Crimeea au îmbogățit experiență ei și a contribuit la extinderea orizontului scriitoarei. La începutul lunii martie 1907 Leșia Ucrainka s-a mutat de la Kolodiazhne la Kiev. La sfârșitul lunii martie a călătorit în Crimeea cu Clementuil Cvitca, ocazie cu care, în special, a vizitat Sevastopolul, Yalta și Alupka.
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
imaginilor sonore recreate”. (Felicia Stancovici la Filarmonica “Banatul” din Timișoara, Medalion Haydn) . “Cvintetul cu pian Cezar Frank a fost culminația concertului. Acest adevărat concert pentru pian și cvartet de coarde a reetalat valoarea pianisticii Feliciei Stancovici, capabilă, prin tehnică și orizont muzical, de parcurgerea unor lucrări de anvergură și în același timp de încadrarea într-un context cameral”. . “Remarcabilă clasa pianisticii Feliciei Stancovici, la care interiorizarea a tot ceea ce face, are o susținută acoperire logic-muzicală. Frazarea curge într-o cadență ordonată
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
joi, în localul clujean Pub Zone, seri de folk. În spațiul puțin fastuos, dar primitor, de aici, au cântat de atunci „nume sonore din breaslă”: Dinu Olărașu, Adrian Ivanițchi, Tatiana Stepa, Florin Chilian, Vali Moldovan, Octavian Bud, Emilian Onciu, grupul Orizont 77 (format din Magda Puskas, Vali Moldovan și Ghiță Danciu), Vasile Mardare, Dan Vâna sau Hans Knall. Au mai participat la spectacolele de joi și invitați locali, precum câțiva din cenaclul „Altfel”, Florin Toloargă, Gabi Forfota, Ramona Ocnean, Ioan Onișor
Emeric Imre () [Corola-website/Science/335737_a_337066]
-
de proze scurte intitulat „Femeia lui Ghidirmic”, apărut la Editură Ramuri din Craiova în anul 1994 cu sprijinul unei burse de finanțare a Fundației Soros pentru o Societate Deschisă. A colaborat cu poezie, proza, reportaje, eseuri, la revistele de cultură: Orizont, Forum Studențesc, (Timișoara) Viața Studențeasca, Observator Cultural, (București), Echinox (Cluj), Mozaicul, Ramuri, Scrisul Românesc, Convorbiri Literare (Iași), Familia (Oradea), SpectActor (revista a teatrului Național din Craiova), Autograf, (Craiova), Argeș, Cafeneaua Literară , Calende (Pitești), Conta (Piatră Neamț), etc. De asemenea, a
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
Convorbiri Literare (Iași), Familia (Oradea), SpectActor (revista a teatrului Național din Craiova), Autograf, (Craiova), Argeș, Cafeneaua Literară , Calende (Pitești), Conta (Piatră Neamț), etc. De asemenea, a fost colaborator al unor revistelor de cultură în format electronic: Prăvălia culturală , Omniscop , Egophobia , Orizonturi Culturale Româno Italiene, ș.a. Deși a fost o prezență culturală activă în mediile timișorene între anii 1984-1989, edituri precum Facla (Timișoara) sau Scrisul Românesc (Craiova) i-au refuzat la vremea respectivă ofertele editoriale. Debutul editorial s-a petrecut abia în
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]