21,485 matches
-
Își tot făceau de lucru cu bulgării de grindină, care ridicându-i de jos, care privindu-i În lumină, care gustându-i sau chiar Înghițindu-i. Până la urmă, tânguitori și speriați, se puseră să joace din nou călătoria lui Krog - rămasă lor de hăt, cine știe de când, căci pe atunci nu prea aveam habar să mă gândesc la timp, darămite să-i spun În vreun fel pe care să-l pricep. Simțeam doar că mintea Îmi era bântuită de un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tot așa până se va strânge toată mâna de oameni care va fi scăpat de urgie - cum o să se Înțeleagă Între ei? Așa a fost când Tatăl ne-a scos din Ceața Adâncă, iar Tatăl i-a scăpat pe cei rămași pentru că le-a dat aceeași vorbă, tuturor, ca să se Înțeleagă și ca să lucreze unii cu alții fără să se mai lupte. Nu așa a fost? Nu? Așa fusese. Cred că așa fusese. Nici nu mai știam dacă așa auzisem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a șters de pe față semnul de mirare, a trecut urgent la bănuieli. Așa e românul nostru, bănuitor din fire, deși de multe ori nu pricepe pe de-a-ntregul care este obiectul îndoielilor, produse parcă anume spre stresul sărmanului lor neuron rămas nu se știe cum, stingher. Gândesc ei: „cum adică fost, ce vrea să zică dromaderul ăsta de Mititelu cu asta?" „și dacă a fost și s-a lăsat după 44 de ani bătuți pe muchie, timp în care a scos
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Mizi acum treizeci de ani, apoi le luaseră în îngrijire pe cele două bătrâne refugiate în apartamentul de la doi. Ziceau că, la cât de chițibușare și aprige sunt surorile, sigur pe una dintre ele o s-o lovească damblaua. Pe cea rămasă o s-o scoată ei din tranșee cumva. Între timp, părinții lui madam Istrate se curățaseră si nici ea nu se ținea prea bine. Neamul Istrate cărase la etajul doi atâtea pastile, vinete, roșii, curmale și antricoate, încât plătiseră îndoit valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
femeie, încât efectul pastilelor e diminuat. Ca să nu mai vorbesc de lipsa ta de interes pentru grosolanele distracții bărbătești și de blestemata înclinație pentru tot felul de cosmetice și parfumuri. - Și lui Leo îi plăceau parfumurile, murmură Sabina-Cosmin. Pe ușa rămasă deschisă se buluciră cei doi infirmieri vânjoși, care rataseră intercepția nepoftitului. - Unde-i, Șefu’? Că noi nu-l văzurăm! Doctorul le făcu semn cu dosul palmei să dispară. - Cea mai mare victorie - jalnică victorie - au fost injecțiile intravenoase cu nicotină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
litere de aur greșit: Ana Sas (nu SzAsZ). La repartiție Îl târasem cu mine și pe fratele meu - soț și iubit tânăr aflat În luna de miere (sau otravă?) cu tânăra soțioară Carmen - veniți la mine pentru 2 zile și rămași (mă bucur de fapt) aici și până azi (În acest moment cred că mănâncă o friptură bună la restaurantul Cazino - unde eu, de fapt, de data asta lipsesc pentru cauze și motive bine Întemeiate: voiam să mă spăl și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se Încheie cu punct, ci o pată neagră o continuă după aceleași reguli tipografice și ortografice care au guvernat și virgulele. Despre logica faptului că numărul 1 de pe desen ar indica tocmai „Sfânta Mănăstire“ zidită la 1300, distrusă „prin anii...“, „rămasă pustie“ după ce fusese distrusă și Însă nerefăcută până la sfârșitul propoziției - În propoziție cineva abia a Început refacerea ei - nu se poate conchide decât că este o logică viciată de retorică; cel care citește trebuie Înduioșat și abia astfel convins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îi invitase apoi În casă pentru a le arăta cum lucrează bătrâna la războiul de țesut. Moșul stătea de obicei pe prispă și-i privea zâmbind pe străini. Din când În când spunea: „Poftiți, poftiți! și făcea semne Încurajatoare celor rămași mai În urmă. Unii Îi ofereau țigări sau chewing-gum, dar el refuza politicos și categoric, privind pe deasupra capului celui care-l „trata cu bunătăți““ și nedezlipindu-și zâmbetul de pe buze. Numai când veneau să-l fotografieze nu refuza. Își aranja cămeșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la strungă de „băiet“. Găsește cel puțin trei locuri În care plasarea ei ar Întregi plastic imaginea acelui perete. Cere bătrânului un ștergar și se duce din nou la fântână să se spele pe mâini și pe față cu apa rămasă În găleata de lemn de pe ghizd. Ceața s-a ridicat inexplicabil de rapid, dar soarele deja a apus dincolo de creasta pietroasă a muntelui. Dealul din spatele mânăstirii pare ceva mai Întunecat acum, iar pe drumul ce-l Înconjură, pentru a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
recunosc, neagă sau tac, mă refer tot la istorici, săvârșesc o impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Plutind ca o mireasmă din cer până la noi, Ne-mbărbătează pieptul, ne mângâie pe frunți, Și dorurile sfinte le împlinesc prin voi. (Autorul) Sufletele lor au plecat la Cer, lăsând aici, pe pământ, trupurile lor, țărână sfântă. În inimile celor rămași, amintirea lor aduce o stare tulburătoare, de neliniște. Ei sunt prezenți, dar și lipsa lor o simțim la tot pasul, în toate încercările de adânci genune, căci au lăsat aici, pe câmpul de luptă, un gol de nerecuperat. Dar imaginea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cea nemuritoare, moartea întru Hristos pentru Cruce și Neam. Călăii noștri, ucigându-ne, au crezut că odată cu moartea noastră va dispărea și duhul legionar, dar jertfa noastră înseamnă continuitate și după moartea pământească. Morții noștri, pe lângă fapte, mai lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
repetă ca o completare la vol. I„Răstigniri ascunse”) Aștern aceste rânduri ținând în suflet morții cu care împreună am pătimit, azi flori în cer, parfumuri nestinse. Amarul acelor zile negre mai biciuie și astăzi și mușcă din trupurile celor rămași, drumeți încercați. Sunt transferat iarăși la Iași, cetatea Moldovei, cetatea marilor înfăptuiri, Marea Unire, iar din 1919 începutul mișcărilor naționale studențești care se vor extinde, rând pe rând, în toate centrele studențești din țară. Am fost îmbarcat din Pitești via
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe cei obligați să facă lumină, să facă cunoscute patimile și vrednicia faptelor credincioșilor și a slujitorilor Bisericii lui Hristos. Prin tăcerea lor, Părintele Nil Dorobanțu rămâne condamnat a nu-și putea rosti cuvintele mărețelor sale fapte prin gura celor rămași. Dar Dumnezeu împarte harul cu cei vrednici, nu cu trândavii și ascunșii. PRINOS Părintelui Nicolae Grebenea fost secretar a Mișcării Legionare a județului Bacău în perioada 9 septembrie 1940 21 ianuarie 1941; la împlinirea unui secol de viață, 25 octombrie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri, gemete din adâncuri. Șiroaie de sânge și horcăiri de moarte, iubiri jertfite s-au stins acolo în nopți plumburii, luminând cerul celor rămași, care nu au părăsit câmpul de luptă, nu i-a înfricoșat chinul, nici moartea. Nu și-au trădat convingerile și nu i-a părăsit nădejdea mântuirii. Să nu-i uităm! În fața greșelilor, nu trebuie să-ți ascunzi fruntea, e nevoie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cuceriri pământești. Câte crime înfiorătoare, câte răni fără leac au adus Patriei și Neamului, ucigându-i pe legionari și veșnic osândindu-i, politicienii de ieri, carliștii, antonescienii apoi comuniștii, fiare cu ochi întunecați de ură, azi o lume moartă, nedorită, rămasă undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în sânge și crime. Credința, numai credința, ea ne dezvăluie ceea ce este dincolo de om, ne ferește aici pe pământ de iluzii și năluciri seducătoare, înveșmântate dramatic cu funebre dantele care ne învăluie viața
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și sub comunism când proprietatea era considerată furt. Dacă românul a pierdut și va pierde în continuare din memoria sa distrugerile de ieri, neamul nostru se va distruge lent. Asistăm la un exod de valori, care înseamnă ruină pentru cei rămași. Revenind iarăși la vânzarea și înstrăinarea pământului românesc, bătrânii spuneau că pământul e viață și diadema frunții gospodarului și temeiul existenței sale. Să nu uităm că, din pământ și munca pământului am trăit și clădit secole, ceea ce avem azi spre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
București. Prea puțin suplu, ca să mă pot adapta, și prea susceptibil, ca asta să nu mă coste. Mi-a rămas și azi ceva de țăran sub lustrul citadin și, probabil, în adâncul melancoliilor mele am păstrat aroma ploilor din Lisa, rămasă ca umezeala în copacii bătrâni crescuți în locuri ferite de soare. Cu toate acestea, de câte ori vreau să mă întorc la identitatea mea, mă încearcă sentimentul tulbure că nu sunt nicăieri întreg. Am copilărit între bărbați care băteau cu pumnul în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care putem dansa! Am muzică bună, în surdină și pereți izolați la orice descărcare fonică neașteptată... tocmai ce ne trebuie! Apartamentul este aproape... colea în Drumul Taberei la marginea și prin hârtoapele Bucureștilor; luăm un taxi, mai am niște bani rămași, ascunși de ochii vigilenți ai ospătarilor ! - Nu! - hotărăște Giulia, spre surprinderea mea, mergem la mine, stau lângă Cișmigiu, ne rămân astfel banii; mai luăm ceva... poate te văd săturat odată de alcool; ne și plimbăm puțin pe jos, luăm tot
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bune. Graham scoase caseta și reveni radioul. Era BRMB, cânta un vechi cântec al lui Huey Lewis. Nu era unul dintre preferatele lui. 28 aprilie 1989 — Văd că faci o mulțime de fotografii. Instantanee de vacanță pentru soția și copiii rămași acasă? Graham se răsuci așteptându-se să se afle-n fața unui jandarm în uniformă, dar se pomeni că i se adresase un bărbat brunet bondoc, cu un zâmbet suplu care-i dădea înfățișarea unui spiriduș binevoitor. Se prezentă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în nisip, apoi vorbele gravate pe soclul rămas intact, iar de jur împrejur pustiul fără capăt. E o lumină ca într-un tablou de Chirico și vântul bate necontenit. Și totuși Ozymandias a trăit și a fost odată, așa cum a trăit și a fost și sculptorul lui. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
masă manuscrisul unui tratat de versificație românească. Autorul, absolvent al Universității din Cernăuți, acum câștigându-și pâinea ca fochist la instalația de încălzire a unui bloc din București, mi-a apărut ca un personaj desprins dintr-o pagină de istorie rămasă necunoscută. Era un bătrân înalt, drept, sprijinit într-un baston de corn. Pe găvanul ochiului stâng avea un petec de cauciuc negru, fixat cu un șnur petrecut oblic peste cap. Când mi-a spus și numele: Gheorghe Buzdugan, l-am
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
noaptea ies tot felul de stafii și de ciudățenii ducă se pe apa sâmbetei. Un fior și un curent rece se resimțea când treceai pe drum prin fața casei, dar în casă?! Ioana Vară bună cu Agripina, fiică a lui Ciurtea, rămasă orfană de ambii părinți, a crescut pe lângă casa Agripinei. Fiind fată frumoasă, găsea întotdeauna de lucru, mai ales că era și harnică. Pe timpul verii oamenii din sat mergeau la muncă la Iași, unde mergea și Ioana alături de ei. Într-o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-n răgetul familiar, Începură să se Învârtă În cerc, Compie evitând gropile făcute de porci; avionul urui, săltând de-a lungul terenului dintre cele două focuri, și, după o ultimă smucitură, se Înălță, și el Îi privi pe toți cei rămași jos, fluturându-și mâinile, și tabăra de la poalele dealului care se aplatiza și câmpia tot mai lată, pâlcurile de copaci și tufele turtite și potecile de vânătoare alergând spre apele secate, Într-un loc văzu un ochi de apă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau patru perechi de porumbei. Și a trebuit să le lași? — Da. Din cauza artileriei. Căpitanul mi-a zis să plec, din cauza artileriei. — Și familie n-ai? l-am Întrebat, uitându-mă pe malul celălalt al fluviului, unde cele câteva căruțe rămase se grăbeau să coboare pe malul abrupt. — Nu, n-am, În afară de animalele pe care le-am menționat. Pisica n-o să pățească nimic, asta-i sigur. O pisică poa’ să-și poarte singură de grijă, dar la celelalte nici nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]