21,085 matches
-
în Imperiul Roman de Răsărit, iar din secolul al VI-lea, prin succesoarea sa nomisma, până în secolul al XI-lea. Monedele romane sunt unul dintre martorii vieții economice antice cel mai bine cunoscut, în cvasitotalitatea manifestărilor sale. Studiul fabricării monedelor romane datează de multe secole. Fiind obiecte a căror difuzare a fost abundentă și care sunt imputrescibile, monedele romane sunt descoperite în mod întâmplător de mult timp. Începând cu secolul al XVIII-lea, colecționarii erudiți au constituit cabinete de medalii, numite
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
XI-lea. Monedele romane sunt unul dintre martorii vieții economice antice cel mai bine cunoscut, în cvasitotalitatea manifestărilor sale. Studiul fabricării monedelor romane datează de multe secole. Fiind obiecte a căror difuzare a fost abundentă și care sunt imputrescibile, monedele romane sunt descoperite în mod întâmplător de mult timp. Începând cu secolul al XVIII-lea, colecționarii erudiți au constituit cabinete de medalii, numite așa de la denumirea care li se dădea monedelor antice, în care ei își acumulau și clasau achizițiile. La
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
început, de « blocuri » de bronz sau de aramă numite "aes rude" sau "aes infectum", apoi, la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. de lingouri de bronz care reprezentau, pe una dintre fețe echivalentul lor în capete de vite. Sub Republica Romană, în anul 290 î.Hr., apare prima oficină de fabricare a monedelor, pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (În : literal, în română, "„Iunona care sfătuiește, care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili pentru confecționarea monedelor erau trei
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
trei magistrați, numiți "Tresviri monetales". De-a lungul timpului, atelierul din Roma își va schimba locația, în numeroase rânduri. Spre anul 280 î.Hr., erau emise discuri de bronz sau de aramă denumite "aes grave" (în : „greu”), care cântăreau o livră romană (cca 324 g) și valorau 1 as. Dubla față a lui Ianus este reprezentată pe "avers" (fața monedei). Submultipli normalizați au fost emiși pentru folosirea curentă, "semis" (1/2), "triens" (1/3), "quadrans" (1/4), "sextans" (1/6), "uncia" (1
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
mai multe sute de reversuri diferite pentru un singur împărat, printre care unele sunt de o importanță istorică deosebită. Împărătesele și copiii familiei imperiale sunt reprezentați, uneori. * "Cistiphoros / Cistofor" de argint era în circulație în Asia Mică. Valora 3 denari romani sau 4 drahme grecești; pe monedă, era gravată caseta cu odoarele lui Bacchus. Este cunoscut că în primul secol d.Hr., cu un "as" se putea cumpăra o jumătate de kilogram de pâine sau un galon de vin ieftin. De-
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
Domițian promovează o nouă reformă monetară, diminuează aureus-ul lui Aurelian, care trece de la 1/50 la 1/60 dintr-o livră de aur, și creează noi monede: "argenteus" sau "denarul de argint" cu greutatea de 1/96 dintr-o livră romană, de aceeași calitate cu vechiul denar emis sub Nero, precum și trei monede de bronz, dintre care un "bronz mare" având un slab procentaj de argint, follis-ul sau "nummus"-ul. Unitatea de cont rămâne denarul curent, în pofida deprecierii sale. Aceste parități
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
va mai fi emis decât pentru ocazii deosebite și în cantități foarte mici. Constantin I, pe la anul 311, operează o devalorizare a monedei de aur, aureus-ul, creând o nouă monedă, solidus-ul, bătut cu greutatea de 1/72 din livra romană din aur pur (adică în jur de 4,5 g), față de 1/60 din livra romană, cât cântărea precedenta monedă, aureus-ul. Denumirea monedei, "solidus" (: ), provine din schimbarea categoriei morfologice a adjectivului "solidus", în substantiv. Această denumire constituia un adevărat program
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
anul 311, operează o devalorizare a monedei de aur, aureus-ul, creând o nouă monedă, solidus-ul, bătut cu greutatea de 1/72 din livra romană din aur pur (adică în jur de 4,5 g), față de 1/60 din livra romană, cât cântărea precedenta monedă, aureus-ul. Denumirea monedei, "solidus" (: ), provine din schimbarea categoriei morfologice a adjectivului "solidus", în substantiv. Această denumire constituia un adevărat program politic față de devalorizările monetare repetate din generațiile precedente. Constantin I a reușit să mențină stabilitatea acestei
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
-ul a continuat să circule câtva timp la franci, iar numele său s-a menținut și a devenit, în limba franceză, prin evoluție fonetică, sol, iar apoi sou. Vizigoții au emis monede vizigote, imitând solidus-ul și tremissis. Pe monedele romane apar abrevieri. De notat că "V" latin se transcrie fonetic [u]. Iată câteva abrevieri folosite: Un exemplu îl aflăm pe moneda din dreapta, emisă sub Domițian: IMP DOMIT AVG GERM S C (IMPerator DOMITianus AVGustus GERManicus Senatus Consulto, adică, „General victorios
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
emisă] prin decret al Senatului”) Alt exemplu: TI CLAVD CAESAR AVG P M TR P VI IMP XI (Tiberius Claudius Caesar Augustus, Mare Pontif, pentru a șasea oară întărit cu puterea de tribun, salutat victorios pentru a unsprezecea oară). Cifrele romane apar pe monedele imperiale în indicațiile de titulatură purtată în mai multe rânduri, ca titlul de imperator (exemplu: IMP XII), de putere tribuniciară (exemplu: TR PP II) sau de consul (exemplu: COS II). Printre aceste notații, formele aditive IIII și
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
aditive IIII și VIIII sunt cele folosite în mod curent (Vezi, de exemplu, reversul sesterțului de alături, cu indicația COS IIII și nu "COS IV", privitor la al patrulea consulat al lui Antoninus Pius). Aceasta este notația originară a cifrelor romane, formele sustractive, de tipul IV, IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe monedele romane. Cifre apar și în secolul al IV-lea, pe reversurile monedelor bătute pentru aniversarea domniei. Și acolo se găsesc notații aditive pentru cifre: o
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
alături, cu indicația COS IIII și nu "COS IV", privitor la al patrulea consulat al lui Antoninus Pius). Aceasta este notația originară a cifrelor romane, formele sustractive, de tipul IV, IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe monedele romane. Cifre apar și în secolul al IV-lea, pe reversurile monedelor bătute pentru aniversarea domniei. Și acolo se găsesc notații aditive pentru cifre: o monedă emisă la 30 de ani de domnie a lui Constanțiu al II-lea poartă inscripția
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
pentru aniversarea domniei. Și acolo se găsesc notații aditive pentru cifre: o monedă emisă la 30 de ani de domnie a lui Constanțiu al II-lea poartă inscripția VOT XXX MULTIS XXXX. Începând cu secolul al III-lea, atelierele monetare romane se multiplică, iar monedele poartă marca de origine a atelierului de emisiune. În general, fiecare atelier marca "reversul" pieselor din producția sa cu abrevierea denumirii sale. Dacă erau mai multe oficine în atelier, acestea erau precizate printr-o literă de
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
Caii și vitele sunt paralizați din cauza frigului. Bărbatii par salbătici și hidoși. Natura e amorțită de gheață. Alobrogi care trăiesc în munți par avea vieți grele. Cu toată siguranța, Titus-Livius consideră Alobrogii ca un exemplu de popor barbar. Înainte de cucerirea romană (Secolele ale III-ea și II-ea î. Hr.): Acest popor s-a stabilit în secolul a III-lea î.Hr. în Galia. Perioada romană (După secolul al II-ea î. Hr.): În 121 î.Hr., generalul roman Fabius Maximus cucerește țara Alobrogilor. Romanii construiesc mai multe
Alobrogi () [Corola-website/Science/322406_a_323735]
-
munți par avea vieți grele. Cu toată siguranța, Titus-Livius consideră Alobrogii ca un exemplu de popor barbar. Înainte de cucerirea romană (Secolele ale III-ea și II-ea î. Hr.): Acest popor s-a stabilit în secolul a III-lea î.Hr. în Galia. Perioada romană (După secolul al II-ea î. Hr.): În 121 î.Hr., generalul roman Fabius Maximus cucerește țara Alobrogilor. Romanii construiesc mai multe orașe ca Vienna (Vienne, Isère).
Alobrogi () [Corola-website/Science/322406_a_323735]
-
prezintă un caz similar care a avut loc tot la Capernaum, dar precizează că era vorba de fiul unui funcționar regal pe care Iisus l-a vindecat fără să se menționeze dacă Iisus l-a văzut. În conformitate cu evangheliile, un sutaș roman l-a rugat pe Iisus să-i vindece un slujitor bolnav, care era pe moarte. Iisus s-a oferit să meargă la casa sutașului pentru a realiza vindecarea, dar sutașul a spus că nu este vrednic pentru a-l primi
Vindecarea slugii sutașului () [Corola-website/Science/322416_a_323745]
-
a fost o legiune romană creată de împăratul Vespasian în anul 70, din rămășițele Legiunii a III-a Macedonica. Legiunea a fost activă în Moesia Superior în prima jumătate a secolului al IV-lea. Simbolul legiunii era un leu. În timpul răscoalei batavilor, Legiunea a III
Legiunea a IV-a Flavia Felix () [Corola-website/Science/322465_a_323794]
-
producea cupru de convertizor, acid sulfuric, pulbere de aluminiu, sulfat de cupru, sulfat de fier și sulfat de magneziu. Prelucrarea cuprului a fost efectuată la Zlatna din 1747, însă cuprul a fost extras din munții din jurul orașului încă de pe vremea romanilor. Topitoria de la Zlatna a fost inaugurată în anul 1747. În centrul pirometalurgic principal, în topitoria de la Zlatna, dotată inițial cu 6 cuptoare pentru topirea minereurilor cuproase și plumboase bogate în aur și argint, au început ulterior să fie prelucrate și
Ampelum Zlatna () [Corola-website/Science/322473_a_323802]
-
precedent, "Lumea Inelară", "" folosește și ideea elaborată în romanul din 1973 al lui Niven "Protector", pentru a explica destinul Teelei Brown. "Inginerii Lumii Inelare" a fost nominalizată în 1981 atât pentru premiul Hugo, cât și pentru premiul Locus la categoria roman.
Inginerii Lumii Inelare () [Corola-website/Science/322538_a_323867]
-
Vechimea populării acestei regiuni montane este dovedită de urmele omului paleolitic (fosile umane și unelte descoperite în Peștera Cioclovina) și eneolitic (așezarea de pe Vârful Țâfla). Însă, cele mai multe dovezi ale existenței oamenilor în arealele înalte ale platformei aparțin perioadelor preromană și romană. Această situație se datorează atât poziției geografice în ansamblul regional carpatic, cât și caracteristicilor locale ale reliefului: multitudinea culmilor prelungi, a platourilor și a formațiunilor calcaroase. În acest context nu pot fi omise condițiile climatice favorabile, manifestate prin efecte de
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
găsit zaruri și 60 de piese. Cel mai apropiat strămoș de actualul joc de table a fost găsit în orașul iranian Jiroft unde s-a descoperit o masă de joc cu trei rânduri a câte 12 puncte, identică cu jocul roman „duodecim scripta”. În Roma antică se juca un joc intitulat "Ludus duodecim scriptorum" („Jocul celor 12 linii” sau „Jocul celor 12 semne”) care avea loc tot pe o tablă cu trei rânduri a câte 12 puncte, iar piesele erau mutate
Table () [Corola-website/Science/316852_a_318181]
-
(în greacă: Ήλύσιον Πέδιον, "Elysion Pedion"; în latină: "Elysium") este un tărâm paradisiac, de la capătul de apus al lumii, dincolo de fluviul Oceanus (Homer) în care ajungeau după moarte, după mitologia greacă și romană, eroii (din Epoca de aur) și oamenii virtuoși ("enaretoi"). Ea a fost uneori asimilată cu Insulele celor fericiți - Μακάρων Νήσοι, "Makaron Nesoi" (Hesiod "Munci și zile", p.166), în latină: Fortunatae Insulae - sau, după Pindar, în "Odele olimpice", Insula celor
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
Castrul roman este amplasat la o altitudine de 1500 m pe "Platoul Jigorul Mare", de lângă satul Bănița, județul Hunedoara. Fiind un castru de marș, el a fost construit de romani în perioada războaielor daco-romane în vederea cuceririi capitalei dacice Sarmisegetuza Regia. Fortificația are
Castrul roman de la Jigorul Mare () [Corola-website/Science/316997_a_318326]
-
Castrul roman este amplasat la o altitudine de 1500 m pe "Platoul Jigorul Mare", de lângă satul Bănița, județul Hunedoara. Fiind un castru de marș, el a fost construit de romani în perioada războaielor daco-romane în vederea cuceririi capitalei dacice Sarmisegetuza Regia. Fortificația are formă rectangulară cu dimensiuni de 310 m, pe laturile de nord și sud, și 240 m, pe laturile de vest și est . Monumentul a fost înscris pe Lista
Castrul roman de la Jigorul Mare () [Corola-website/Science/316997_a_318326]
-
este denumirea modernă dată de către numismați unor monede mici, subțiri, din argint, emise în Imperiul Roman începând cu secolul al IV-lea. Emiterea ei a fost făcută pentru stabilizarea sistemului monetar roman. Denumirea monedei "siliqua" provine de la unitatea de măsură romană, cu același nume, "siliqua". Aceasta provine de la sintagma latină "siliqua Graeca", sau doar de la cuvântul "siliqua", cu sensul de sămânță de roșcovă ("Ceratonia siliqua"). Indica o greutate de 1/6 dintr-un "scropulus", adică vreo 0,19 grame. Iată explicația
Siliqua () [Corola-website/Science/316996_a_318325]