22,856 matches
-
spre est, culminând în Munții Godeanului, cu înălțimile lor de 1600-2200m, se ridică cu mult deasupra părții sudice a Munților Poiana Ruscă și a munților Semenic, Almăj, Locvei, Aninei și Dognecei, care au înălțimi cuprinse între 600-1400m.Acești munți sunt separate de culoarele depresionare Bistra și Timiș-Cerna. Spre vest se întind Dealurile Oraviței, Doclinului și Sacoș-Zagujeni, precum și o porțiune restrânsă a Câmpiei Timișului. Cea mai mică altitudine a județului se găsește în zona localității Drencova, fiind cca. 76m iar maximul se
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
în piesa compromisă îi oferă regelui din partea conducerii cooperativei de actori o cadă cu patru băieșițe pentru ca incidentul din seara precedentă să nu se mai repete (II, p. 384). Agamemnon refuză însă să se lase cumpărat, căci consideră că îi separă un conflict atât de grav, ireconciliabil și nu un mic și nesemnificativ incident (II, p. 384) : diferendul lor nu se poate rezolva nici prin înfometare, nici cu un facil „deus ex machina”, oricât de ornamentat (II, p 385). Actorul revine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cum respiră. Apartamentul din Ronda de San Antonio era la ultimul cat. Am descoperit că exista o ușă de acces spre terasa care dădea la scară. Terasele tuturor caselor din grupul respectiv alcătuiau un fel de rețea de curți interioare separate printr-un zid de cel mult un metru, unde vecinii veneau să-și Întindă rufele la uscat. Nu mi-a luat prea mult să găsesc o clădire de pe latura cealaltă a grupului, a cărei fațadă dădea către strada Joaquín Costa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o rezistență de neînfrânt”(Haxthausen, 1853, 127). Clivajul dintre cele două culturi este atât de mare, încât se ajunge rapid la o incapacitate de comunicare și de comprehensiune reciprocă între indivizii care le aparțin: „Clasele inteligente [sic!] sunt în Rusia separate de poporul propriu-zis printr-o prăpastie cu mult mai adâncă decât în restul Europei, unde pozițiile sociale se explică mai puțin prin diferențele intelectuale, cât prin felul de a trăi și proporțiile averii. În celelalte țări europene, poporul posedă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
învățare și comunicare.” (Williams, 1966, 19) În alți termeni, experiența nu este ceva care ne vine „împachetat” din istorie. Experiența este continuu structurată și restructurată. Experiența înseamnă și procesele actuale pe care le descifrăm și le „învățăm”. Nu pot fi separate două activități, două procese care sunt concomitente. O altă dimensiune a definirii comunicării este cea legată de infrastructura sa tehnică, instituțională, și, strâns legat de aceasta, problema modelelor de comunicare. Să-l ascultăm pe Williams: „Înțelegem prin comunicare instituțiile și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
să fie studiat comportamentul uman. Cunoașterea științifică trebuie să fie în totalitate obiectivă, să se bazeze pe observații concrete, pe date care pot fi verificate, iar baza cunoașterii trebuie să fie empirică, nu logică, abstractă. Funcția cercetătorului era de a separa faptele obiective și observabile de interpretările confuze și subiective ale oamenilor obișnuiți. Rezultatele științifice erau considerate valide numai în măsura în care corelațiile identificate permiteau predicțiile (Purcell, 1973, 10-22). Între 1913 și 1919, John Watson publică principalele lucrări care ancorează adânc cercetarea psihologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
anul II au primit ca temă de seminar să observe în detaliu comportamentul și experiențele membrilor familiei lor în relația cu televizorul. Coordonatorul mărturisește în Prefață că studenții au avut această sarcină pentru vacanță. Studenții fac parte din două generații separate la o distanță de un deceniu. De aceea, și viața publică cu împlinirile sau neajunsurile ei este atât de diferită. Ca să dăm numai un exemplu din agenda politică: 2004 este anul în care România a încheiat negocierea celor 31 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
superioare au fost singurele care s-au impregnat de moravuri și idei occidentale: fondul, masa poporului a rămas de nepătruns. Cum unii continuau să rămână ruși, în timp ce ceilalți deveneau germani sau francezi, Rusia s-a trezit împărțită în două popoare separate prin limbă și obiceiuri, incapabile a se înțelege. Marile orașe și locuințele nobiliare erau în mijlocul satelor precum niște colonii străine. Pentru marea parte a națiunii, graba cu care clasele conducătoare se repeziseră spre Occident a devenit chiar o cauză a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
proprietății private era sustenabil sau nu. După ce în acest paragraf am analizat nivelul constituțional și cel al alegerii colective, voi trece în cele ce urmează la analiza celui operațional. 2.3.3. Nivelul operațional Discuția asupra nivelului operațional va fi separată pe tipuri de sisteme de resurse, analiza conținând elemente specifice tuturor celor trei niveluri pe măsură ce se întrepătrund în reglementarea exploatării unui sistem sau a altuia. 2.3.3.1. Terenurile cu destinație agricolă și de pășunat Aflăm de la Stahl (1998
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
răceala extatică a binelui. Dualismul lor transpune în lumea valorilor un altul mai adînc: nevinovăție și cunoaștere. Ceea ce deosebește remușcarea de deznădejde, de ură sau de groază este o înduioșare, un patetic al incurabilului. Sânt atâți oameni pe care îi separă de moarte doar nostalgia ei! În aceasta, moartea își creează din viață o oglindă pentru a se putea admira. Poezia nu-i decât instrumentul unui funebru narcisism. Atât animalele, cât și plantele sânt triste, dar ele n-au descoperit tristețea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oferă la toate colțurile ca o lecție decisivă și o sentință fără apel? Neastâmpărul copiilor în brațele bunicilor să nu fie oroarea instinctivă de Timp? Cine n-a simțit în sărutul unui bătrân inutilitatea infinită a timpului? De oameni mă separă toți oamenii. De-aș alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi spune că nu-mi voi ieși niciodată în cale? Pe ce maidan al universului mă voi fi rătăcit? Mă duc să mă caut acolo unde se aude
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și toate alcătuiesc apoteoza necesității care este boala. Niciodată nu știi ce vei face, ce se va întîmpla, ce dezastre pândesc în umbrele lăuntrice, nici în ce măsură vei iubi, nici în ce măsură vei urî, pradă climatului isteric al nesiguranțelor. Boala care ne separă de natură ne leagă de ea mai rău decât mormântul. Nuanțele cerului ne obligă la modificări echivalente în suflet, gradele de umiditate la dispoziții corespunzătoare, anotimpurile la o periodicitate blestemată. Astfel, traducem moral întreagă natura. La distanță infinită de ea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nimic. Plictiseala e prizonieratul în timpul inexpresiv, emancipat de viață, ce-o evacuează chiar, spre a-și crea o sinistră autonomie. Și atunci ce mai rămîne? Vidul omului și vidul vremii. Împerecherea a două neanturi generează plictiseala - doliu temporal al conștiinței separate de viață. Ai vrea să trăiești și nu poți "trăi" decât în timp; ai vrea o baie de imediat și nu poți decât să te usuci în aerul purificat de ființă al unei deveniri abstracte. Ce e de făcut împotriva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ghetsimani - mi-l apropie mai mult decât toate dovezile de iubire care i-au asigurat un credit cvasietern printre muritori. Cu cât te deosebești de oameni, cu atât ai mai puțin loc în lume pentru ca accesul la divin să te separe de singurătate. Ultimul cerșetor e un proprietar față de rătăcirea pământească a lui Isus. Oamenii l-au răstignit chiar pentru a-i găsi un loc și lui, pentru a-l lega cumva de spațiu. Decât, ei n-au observat că pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Conștiința? A nu mai fi la nivelul firii. Pe când în extaz punctele universului sânt inseparabile de centrul iradierii noastre - în groază, ele se află la o distanță egală de noi, fără ca unul singur să ne rămână indiferent. Nimic nu ne separă de lume, deși ea ni-i ostilă. Extazul și groaza - atât de diferite - ne angajează în mod egal în ea. De aceea, uluit în alternanța lor, ajungi să nu mai descifrezi care-i eul și care-i lumea. În amândouă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce spune. Aceasta se învață de la poeți și de la voluptățile și durerile ce le încerci trăind. Vidul lăuntric e ca o muzică fără sunete, un cântec fără glas. Nesonora lui tălăzuire se interpune tainic între noi și lume și ne separă de viață în mijlocul viețuirii și de moarte în mijlocul muririi. Spre ce suferindă înălțare se îndreaptă duhul ființării? De ce ne doare orice apropiere și de ce se-nsuflețește respirația pentru tot ce-i depărtat? Unde-s brațe crude de muiere să-ți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu, dispune de prestigiul infinitului, ea nu reușește, precum nici El, să împiedice chinul sațietății sau să îndulcească povara excesului și exasperarea intimității prelungi. De n-am fi plicitisiți de infinit, ar mai exista oare viață? Ce vitalitate secretă ne separă de absolut? Doar sângele meu mai pătează paloarea lui Dumnezeu... (Îmi vei ierta Tu stropii întristării și ai nebuniei?) Sânt dureri de care nu m-ar putea consola decât dispariția cerului. În nopți infinite, timpul se urcă în oase și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
știu ce inimă. Ceea ce face păcatul superior virtuții este un plus de suferință și de singurătate, pe care nu-l întîlnim în "conștiința împăcată" și nici în "fapta bună". În sine, el e un act de individualizare, prin care te separi de ceva: de un om, de oameni sau de tot. A fi singur e o stare difuză de păcătuire. Din ea izvorăște nevoia de Dumnezeu, din frica de sine însuși. Virtuțile nu servesc cerul. După ce-ai gustat înșelăciunile vieții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viață. De aceea cheltuiește el atâta vitalitate în dorința de a muri. Irealitatea vieții nicăieri nu e mai tulburătoare ca în deznădejdile fericirii. De aici, nespusul dureros al dragostei. Întreaga poezie a vocilor lăuntrice se reduce la imposibilitatea de-a separa dorul de viață de dorul de moarte. Speranțele sânt cuiburi fragede de sfârșituri. A trăi și a muri: două semne pentru aceeași închipuire. Toate lacrimile neplânse mi s-au vărsat în sânge. Și eu nu m-am născut pentru atâtea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suporta momentele finale. Ei vor să-și uite, în momentul capital, de moarte. De ce nu au un eroism infinit, de ce nu încuie ușa ca să suporte senzațiile acelea nebune cu o luciditate și o teamă dincolo de orice limită? Sîntem atât de separați de toate! Și tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai adâncă și mai organică este moartea din singurătate, când însăși lumina este un principiu de moarte. În astfel de momente ești separat de viață, de iubire, de zâmbete
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dincolo de orice limită? Sîntem atât de separați de toate! Și tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai adâncă și mai organică este moartea din singurătate, când însăși lumina este un principiu de moarte. În astfel de momente ești separat de viață, de iubire, de zâmbete, de prieteni și chiar de moarte. Și te întrebi, paradoxal, dacă mai există altceva decât neantul lumii și al tău. A NU MAI PUTEA TRĂI Sânt experiențe cărora nu le mai poți supraviețui. După
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iluzie de viață va îngheța. Și în acest sentiment de sfârșeală se va revela sensul adevărat al agoniei, care nu este luptă din fantezie sau pasiune gratuită, ci zbaterea vieții în ghearele morții, cu puține probabilități pentru viață. Nu poți separa gândul agoniei de cel al sfârșelii și al morții. Agonia ca luptă? Dar luptă cu cine și pentru ce? Este absolut falsă interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbucium cu finalitatea în el însuși. În
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
el este o întoarcere înspre neant, iar nu o înflorire în existență. Senzația de gol și de dilatare înspre nimic, care nu lipsește în melancolie, își află o rădăcină mai adâncă într-o oboseală, prezentă în toate stările negative. Oboseala separă pe om de lume și de lucruri. Ritmul intens al vieții slăbește, iar pulsațiile organice și activitatea internă își pierd din acea încordare care diferențiază viața în lume, care o stabilește ca un moment imanent al existenței. Oboseala este primul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai mare întuneric. Aș renunța oricând la toate problemele din lumea aceasta, care nu duc la nimic, pentru o naivitate dulce și inconștientă. Spiritul sfâșie, nu înalță. În entuziasm, ca și în grație sau în magie, spiritul nu s-a separat de viață, nu reprezintă un element de antinomie în lume. Aici există secretul fericirii, în indiviziunea inițială, care menține o unitate inseparabilă, o convergență organică. A fi entuziast înseamnă a fi incapabil de orice dualism. Și orice dualism este o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendințe de imbecilizare prin muncă. Să muncești pentru ca să trăiești, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organică, încît el n-o separă de existența sa proprie, pe când omul își dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă ființei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendințele lui de a iubi răul, când acesta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]