20,025 matches
-
Frederic C. Williams, Tom Kilburn și Geoff Tootill și a rulat primul program la data de 21 iunie 1948. Nu s-a intenționat ca această mașină să fie un calculator practic, ci a fost proiectat ca mediu de test pentru tuburile Williams, o formă veche de memorie pentru calculatoare. A fost considerat „mic și primitiv” prin comparație cu alte mașini din acea perioadă, deși conținea toate elementele esențiale ale unui calculator modern. Imediat ce SSEM și-a demonstrat fezabilitatea, la universitate s-
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
Fizică de la TRE la 22 noiembrie 1946, care a venit însoțit de Frederic C. Williams și A. M. Uttley, tot de la TRE. Williams a condus un grup de dezvoltare TRE care lucra la mecanisme de stocare a datelor pe bază de tuburi catodice pentru aplicații radar, ca alternativă la liniile de întârziere. El deja acceptase să fie profesor la Universitatea Manchester, și majoritatea tehnicienilor săi de circuite erau în procesul de transfer la Departmentul de Energie Atomică. TRE a acceptat să trimită
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
În plus, deoarece datele erau stocate ca secvențe de unde acustice propagate printr-o coloană de mercur, temperatura dispozitivului trebuia controlată atent, întrucât viteza sunetului printr-un mediu variază cu temperatura. Williams văzuse un experiment la Bell Labs care demonstrase eficacitatea tuburilor catodice (CRT) ca alternativă la liniile de întârziere în eliminarea ecourilor statice din semnalele radar. Lucrând la TRE, cu puțin timp înainte de a trece la Universitatea Manchester în decembrie 1946, el dezvoltase o formă de memorie electronică denumită tub Williams
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
eficacitatea tuburilor catodice (CRT) ca alternativă la liniile de întârziere în eliminarea ecourilor statice din semnalele radar. Lucrând la TRE, cu puțin timp înainte de a trece la Universitatea Manchester în decembrie 1946, el dezvoltase o formă de memorie electronică denumită tub Williams, bazat pe un tub catodic obișnuit și care a devenit primul dispozitiv de stocare cu acces aleator. (SSEM) a fost proiectat pentru a demonstra că tubul Williams era un dispozitiv practic de stocare, prin verificarea faptului că datele reținute
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
alternativă la liniile de întârziere în eliminarea ecourilor statice din semnalele radar. Lucrând la TRE, cu puțin timp înainte de a trece la Universitatea Manchester în decembrie 1946, el dezvoltase o formă de memorie electronică denumită tub Williams, bazat pe un tub catodic obișnuit și care a devenit primul dispozitiv de stocare cu acces aleator. (SSEM) a fost proiectat pentru a demonstra că tubul Williams era un dispozitiv practic de stocare, prin verificarea faptului că datele reținute în acesta pot fi actualizate
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
Universitatea Manchester în decembrie 1946, el dezvoltase o formă de memorie electronică denumită tub Williams, bazat pe un tub catodic obișnuit și care a devenit primul dispozitiv de stocare cu acces aleator. (SSEM) a fost proiectat pentru a demonstra că tubul Williams era un dispozitiv practic de stocare, prin verificarea faptului că datele reținute în acesta pot fi actualizate continuu la viteza necesară pentru a fi utilizate într-un calculator. Pentru utilizarea într-un calculator numeric bazat pe sistemul de numerație
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
era un dispozitiv practic de stocare, prin verificarea faptului că datele reținute în acesta pot fi actualizate continuu la viteza necesară pentru a fi utilizate într-un calculator. Pentru utilizarea într-un calculator numeric bazat pe sistemul de numerație binar, tubul trebuia să poată stoca oricare din două stări la fiecare locație de memorie, corespunzătoare cifrelor binare 0 și 1. El exploata sarcina electrostatică pozitivă sau negativă generată de afișarea unei linii sau a unui punct în orice poziție a ecranului
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
trebuia să poată stoca oricare din două stări la fiecare locație de memorie, corespunzătoare cifrelor binare 0 și 1. El exploata sarcina electrostatică pozitivă sau negativă generată de afișarea unei linii sau a unui punct în orice poziție a ecranului tubului catodic, fenomen cunoscut sub numele de emisie secundară. O linie genera o sarcină pozitivă, iar un punct o sarcină negativă, iar oricare putea fi interceptată de o placă detectoare pusă în fața ecranului; o sarcină negativă reprezenta 0, iar o sarcină
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
iar oricare putea fi interceptată de o placă detectoare pusă în fața ecranului; o sarcină negativă reprezenta 0, iar o sarcină pozitivă 1. Sarcina se disipa în aproximativ 0,2 secunde, dar putea fi reîmprospătată automat din datele culese de detector. Tubul Williams se baza inițial pe CV1131, un tub catodic de disponibil pe piață, dar în SSEM s-a utilizat un tub mai mic, CV1097, de . În urma numirii sale la catedra de inginerie electrică a Universității Manchester, Williams și-a recrutat
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
detectoare pusă în fața ecranului; o sarcină negativă reprezenta 0, iar o sarcină pozitivă 1. Sarcina se disipa în aproximativ 0,2 secunde, dar putea fi reîmprospătată automat din datele culese de detector. Tubul Williams se baza inițial pe CV1131, un tub catodic de disponibil pe piață, dar în SSEM s-a utilizat un tub mai mic, CV1097, de . În urma numirii sale la catedra de inginerie electrică a Universității Manchester, Williams și-a recrutat colegul de la TRE, Tom Kilburn. Până în toamna lui
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
1. Sarcina se disipa în aproximativ 0,2 secunde, dar putea fi reîmprospătată automat din datele culese de detector. Tubul Williams se baza inițial pe CV1131, un tub catodic de disponibil pe piață, dar în SSEM s-a utilizat un tub mai mic, CV1097, de . În urma numirii sale la catedra de inginerie electrică a Universității Manchester, Williams și-a recrutat colegul de la TRE, Tom Kilburn. Până în toamna lui 1947, cei doi au mărit capacitatea de stocare a unui tub Williams de la
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
utilizat un tub mai mic, CV1097, de . În urma numirii sale la catedra de inginerie electrică a Universității Manchester, Williams și-a recrutat colegul de la TRE, Tom Kilburn. Până în toamna lui 1947, cei doi au mărit capacitatea de stocare a unui tub Williams de la un bit la 2048 de biți aranjați într-un tablou de 64 pe 32, și au demonstrat că un astfel de tub poate stoca acești biți timp de patru ore. Inginerul Geoff Tootill de la TRE s-a alăturat
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
TRE, Tom Kilburn. Până în toamna lui 1947, cei doi au mărit capacitatea de stocare a unui tub Williams de la un bit la 2048 de biți aranjați într-un tablou de 64 pe 32, și au demonstrat că un astfel de tub poate stoca acești biți timp de patru ore. Inginerul Geoff Tootill de la TRE s-a alăturat temporar echipei în septembrie 1947, și a rămas până în aprilie 1949. Max Newman fusese numit la catedra de matematici pure a Universității Manchester în
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
ieftine de la armată pentru construcția acestuia, piese printre care s-au numărat și carcasele metalice ale GPO de la Bletchley. Până în iunie 1948, SSEM fusese construit și funcționa. El avea lungime, înălțime, și cântărea aproximativ o tonă. Mașina conținea 550 de tuburi—300 diode și 250 pentode—și avea un consum de . Unitatea aritmetică a fost construită cu pentode EF50, folosite pe scară largă în timpul războiului. SSEM folosea un tub Williams pentru a obține un spațiu de memorie cu acces aleator de
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
avea lungime, înălțime, și cântărea aproximativ o tonă. Mașina conținea 550 de tuburi—300 diode și 250 pentode—și avea un consum de . Unitatea aritmetică a fost construită cu pentode EF50, folosite pe scară largă în timpul războiului. SSEM folosea un tub Williams pentru a obține un spațiu de memorie cu acces aleator de 32 de cuvinte de 32 de biți, un al doilea pentru un registru acumulator pe 32 de biți, în care se stocau temporar rezultatele intermediare ale unui calcul
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
de biți, un al doilea pentru un registru acumulator pe 32 de biți, în care se stocau temporar rezultatele intermediare ale unui calcul, și un al treilea pentru a stoca instrucțiunea curentă împreună cu adresa sa de memorie. Un al patrulea tub catodic, lipsit de electronica de stocare a datelor pe care o aveau celelalte trei, era utilizat ca dispozitiv de ieșire, capabil să afișeze șablonul de biți al oricărui tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
stoca instrucțiunea curentă împreună cu adresa sa de memorie. Un al patrulea tub catodic, lipsit de electronica de stocare a datelor pe care o aveau celelalte trei, era utilizat ca dispozitiv de ieșire, capabil să afișeze șablonul de biți al oricărui tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de biți putea conține fie date, fie o instrucțiune. Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul de 24 biți
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
Instrumentul este din bambus, are 17 tuburi de bambus de lungimi diferite, cu găuri, fiecare tub fiind fixat la bază într-un fel de rezervor de lemn lăcuit în care se suflă. Două tuburi nu sunt folosite actualmente (sunt mute), dar se pare că în perioada Heian
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
Instrumentul este din bambus, are 17 tuburi de bambus de lungimi diferite, cu găuri, fiecare tub fiind fixat la bază într-un fel de rezervor de lemn lăcuit în care se suflă. Două tuburi nu sunt folosite actualmente (sunt mute), dar se pare că în perioada Heian au fost folosite. Legendele chinezești spun că sunetul instrumentului
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
Instrumentul este din bambus, are 17 tuburi de bambus de lungimi diferite, cu găuri, fiecare tub fiind fixat la bază într-un fel de rezervor de lemn lăcuit în care se suflă. Două tuburi nu sunt folosite actualmente (sunt mute), dar se pare că în perioada Heian au fost folosite. Legendele chinezești spun că sunetul instrumentului "sheng" ar imita cântatul păsării Phoenix, și de aceea se pare că cele două tuburi nefolosite mai sunt
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
se suflă. Două tuburi nu sunt folosite actualmente (sunt mute), dar se pare că în perioada Heian au fost folosite. Legendele chinezești spun că sunetul instrumentului "sheng" ar imita cântatul păsării Phoenix, și de aceea se pare că cele două tuburi nefolosite mai sunt încă lăsate să fie acolo, din motive estetice, formând două aripi deschise simetric. Instrumentul este folosit mai ales în muzica de la Curtea imperială, gagaku. Predecesorul instrumentului este instrumentul chinezesc "sheng" (scris uneori "cheng"), dar acela este ceva
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
mare. Pentru a menține un sunet continuu, se folosește atât aer exalat cât și inhalat în/din rezervorul de la baza instrumentului. Acoperind găurile, lamele metalice suprapuse din interior încep să vibreze. Aceste lame sunt oarecum asemănătoare cu lamele muzicuței. Acordarea tuburilor individuale se face cu un strop de ceară pe lama vibratoare și tăieturi variabile pe partea din dos a tubului. Tuburile sunt aproape simetrice, nu sunt puse în ordine cromatică, pentru a nu strica balansul estetic al instrumentului. O problemă
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
instrumentului. Acoperind găurile, lamele metalice suprapuse din interior încep să vibreze. Aceste lame sunt oarecum asemănătoare cu lamele muzicuței. Acordarea tuburilor individuale se face cu un strop de ceară pe lama vibratoare și tăieturi variabile pe partea din dos a tubului. Tuburile sunt aproape simetrice, nu sunt puse în ordine cromatică, pentru a nu strica balansul estetic al instrumentului. O problemă importantă este evitarea umidității pe lame, de la suflat. Lamele umede nu dau un sunet curat. De aceea, în pauze, instrumentul
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
Acoperind găurile, lamele metalice suprapuse din interior încep să vibreze. Aceste lame sunt oarecum asemănătoare cu lamele muzicuței. Acordarea tuburilor individuale se face cu un strop de ceară pe lama vibratoare și tăieturi variabile pe partea din dos a tubului. Tuburile sunt aproape simetrice, nu sunt puse în ordine cromatică, pentru a nu strica balansul estetic al instrumentului. O problemă importantă este evitarea umidității pe lame, de la suflat. Lamele umede nu dau un sunet curat. De aceea, în pauze, instrumentul este
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
lui William P. Malm, "acordurlie" din muzica gagaku sunt folosite ca să "înghețe" melodia, pentru a o distanța de ascultător. Mayumi Miyata a fost prima care a folosit acest instrument în muzica contemporană. Miyata folosește instrumente construite special, unde cele două tuburi mute ale instrumentului tradițional sunt înlocuite cu tuburi care scot sunete care nu există la instrumentul tradițional. Alți interpreți contemporani sunt Hideki Tōgi, Hideaki Bunno, Tamami Tono, Hiromi Yoshida , Kō Ishikawa (toți din Japonia), Randy Raine-Reusch și Sarah Peebles (ambii
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]