197,391 matches
-
noile condiții, au fost Horia Sima, Alexandru Cantacuzino și Vasile Cristescu. Conducerea interimară a fost asigurată de un așa-zis "Comandament de prigoana". Horia Sima, fiind un lider din provincie, era absolut necunoscut autorităților. De-abia în 1939 apare în evidențele Siguranței, fiind dat în consemn general la frontieră. Alexandru Cantacuzino va fi arestat ulterior, iar Vasile Cristescu va muri împușcat de un agent al poliției, astfel că Horia Sima se va impune ca lider absolut alMișcării Legionare, reușind să o
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
arhaice, precum "une grand-mère" „o bunica” sau "ce n’est pas grand-chose" „nu e mare lucru”, deoarece în franceză veche "grand" avea doar această formă la singular. Altă excepție este cazul numelui predicativ într-una din construcțiile de scoatere în evidență din limba vorbită. Astfel construcția fără scoatere în evidență "Cette invitation est très gentille" „Invitația aceasta e foarte amabila” devine "C’est très gentil, cette invitation" „E foarte amabila invitația asta”. De regulă, gradele de comparație se formează astfel: Adjectivul
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
est pas grand-chose" „nu e mare lucru”, deoarece în franceză veche "grand" avea doar această formă la singular. Altă excepție este cazul numelui predicativ într-una din construcțiile de scoatere în evidență din limba vorbită. Astfel construcția fără scoatere în evidență "Cette invitation est très gentille" „Invitația aceasta e foarte amabila” devine "C’est très gentil, cette invitation" „E foarte amabila invitația asta”. De regulă, gradele de comparație se formează astfel: Adjectivul "bon, -ne" „bun, -a” are și forme excepționale: comparativul
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
altele nu: "elle", "nous", "vous", "elles". Dintre acestea, "vous" este folosit că pronume de politețe corespunzător și lui „dumneavoastră”, și lui „dumneata”. Pronumele disjuncte sunt aproape totdeauna detașate de verb și în general se folosesc cu scop de scoatere în evidență. În unele construcții de scoatere în evidență, partea de propoziție este exprimată prin pronume de două ori, cu forma să disjuncta și cu cea conjuncta. În cazul subiectului scos în evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
acestea, "vous" este folosit că pronume de politețe corespunzător și lui „dumneavoastră”, și lui „dumneata”. Pronumele disjuncte sunt aproape totdeauna detașate de verb și în general se folosesc cu scop de scoatere în evidență. În unele construcții de scoatere în evidență, partea de propoziție este exprimată prin pronume de două ori, cu forma să disjuncta și cu cea conjuncta. În cazul subiectului scos în evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
în general se folosesc cu scop de scoatere în evidență. În unele construcții de scoatere în evidență, partea de propoziție este exprimată prin pronume de două ori, cu forma să disjuncta și cu cea conjuncta. În cazul subiectului scos în evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului: Eux, ils ne voyagent pas" sau Eux ne voyagent pas" „Ei nu călătoresc”. Și înaintea formei pozitive a imperativului se poate întâlni pronumele disjunct
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului: Eux, ils ne voyagent pas" sau Eux ne voyagent pas" „Ei nu călătoresc”. Și înaintea formei pozitive a imperativului se poate întâlni pronumele disjunct, tot cu scop de scoatere în evidență, dar detașat printr-o scurtă pauză în vorbire (cu virgulă în scris): "Țoi, reste ici !" „Tu rămâi aici!” Pronumele care exprimă altfel de complemente decât cel indirect de atribuire poate fi numai cu prepoziție și disjunct, dar nu totdeauna este
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
printr-o scurtă pauză în vorbire (cu virgulă în scris): "Țoi, reste ici !" „Tu rămâi aici!” Pronumele care exprimă altfel de complemente decât cel indirect de atribuire poate fi numai cu prepoziție și disjunct, dar nu totdeauna este scos în evidență. Pronumele cu prepoziție se pot referi numai la persoane, eventual la animale. După conjuncții se folosesc tot formele disjuncte: "Ce n’est pas moi qui ai cassé la vitre mais lui „Nu eu am spart geamul, ci el”, "Ils șont
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
a părților de propoziție între gramaticile celor două limbi. În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topica, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul de tema și de remă al diferitelor părți ale propoziției și prin care se scoate în evidență una sau alta dintre ele. Privitor la propoziția interogativa, specific pentru franceză este ca o anume întrebare totală sau parțială poate avea de cele mai multe ori nu o singură construcție, ci două, trei sau patru. Pentru propoziția negativă este caracteristic faptul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
sta după numeral: "trențe seulement" „numai treizeci”, "trențe heures seulement" „numai treizeci de ore”. În limba franceză, în propoziția afirmativa canonica, adică în aceea în care sunt trei părți de propoziție, predicatul constând dintr-un singur cuvânt, nefiind scoasă în evidență niciuna din părțile de propoziție, dar din punct de vedere prozodic toate trei fiind accentuate, topica este subiect + predicat + complement: "Pierre mange une pomme" „Pierre mănâncă un măr”, "Pierre téléphone à să mère" „Pierre îi dă telefon mamei sale”. Într-
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
procedeu prin care o parte de propoziție devine tema este trecerea predicatului la diateza pasivă: "Pierre accuse Paul" „Pierre îl acuză pe Paul” → "Paul est accusé par Pierre" „Paul este acuzat de Pierre”. În limba vorbită este posibilă scoaterea în evidență a unei părți a propoziției numai prin accentuare mai puternică, ce implică și creșterea înălțimii vocalei accentuate: Scoaterea în evidență sesizabila și în scris are loc prin construcții cu cuvinte suplimentare. Una dintre construcțiile de scoatere în evidență este "c
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
acuză pe Paul” → "Paul est accusé par Pierre" „Paul este acuzat de Pierre”. În limba vorbită este posibilă scoaterea în evidență a unei părți a propoziției numai prin accentuare mai puternică, ce implică și creșterea înălțimii vocalei accentuate: Scoaterea în evidență sesizabila și în scris are loc prin construcții cu cuvinte suplimentare. Una dintre construcțiile de scoatere în evidență este "c’est" + parte de propoziție (inclusiv grup de cuvinte) de scos în evidență + pronumele relativ "qui/que". Aceasta constituie totodată și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
scoaterea în evidență a unei părți a propoziției numai prin accentuare mai puternică, ce implică și creșterea înălțimii vocalei accentuate: Scoaterea în evidență sesizabila și în scris are loc prin construcții cu cuvinte suplimentare. Una dintre construcțiile de scoatere în evidență este "c’est" + parte de propoziție (inclusiv grup de cuvinte) de scos în evidență + pronumele relativ "qui/que". Aceasta constituie totodată și atribuirea rolului de remă. Construcția cu "qui" scoate totdeauna în evidență subiectul. De alfel, în franceză, acesta nu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
implică și creșterea înălțimii vocalei accentuate: Scoaterea în evidență sesizabila și în scris are loc prin construcții cu cuvinte suplimentare. Una dintre construcțiile de scoatere în evidență este "c’est" + parte de propoziție (inclusiv grup de cuvinte) de scos în evidență + pronumele relativ "qui/que". Aceasta constituie totodată și atribuirea rolului de remă. Construcția cu "qui" scoate totdeauna în evidență subiectul. De alfel, în franceză, acesta nu poate fi scos în evindență în vorbire prin simpla accentuare mai puternică: "C’est
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
suplimentare. Una dintre construcțiile de scoatere în evidență este "c’est" + parte de propoziție (inclusiv grup de cuvinte) de scos în evidență + pronumele relativ "qui/que". Aceasta constituie totodată și atribuirea rolului de remă. Construcția cu "qui" scoate totdeauna în evidență subiectul. De alfel, în franceză, acesta nu poate fi scos în evindență în vorbire prin simpla accentuare mai puternică: "C’est cette découverte qui allait révolutionner la physique moderne" „Această descoperire (este cea care) urma să revoluționeze fizică modernă”. Dacă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
general, verbul "être" din primul element al construcției rămâne la timpul prezent și dacă predicatul este la alt timp: "C’est votre frère qui avait raison" „Fratele dv. (este cel care) avea dreptate”. Dacă predicatul este nominal, la scoaterea în evidență a subiectului, "qui" este facultativ: "C’est Paris qui est la capitale de la France" sau "C’est Paris la capitale de la France" „Parisul este capitala Franței” (nu alt oraș). Topica celei de-a doua formulări se poate schimba, păstrându-se
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
facultativ: "C’est Paris qui est la capitale de la France" sau "C’est Paris la capitale de la France" „Parisul este capitala Franței” (nu alt oraș). Topica celei de-a doua formulări se poate schimba, păstrându-se înțelesul de scoatere în evidență: "La capitale de la France, c’est Paris" „Capitala Franței este Parisul” (nu alt oraș). De menționat că, dacă "C’est Paris" este accentuat mai slab și urmat de o scurtă pauză (în scris virgulă), sensul propoziției este cu totul diferit
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
est Paris" este accentuat mai slab și urmat de o scurtă pauză (în scris virgulă), sensul propoziției este cu totul diferit, de prezentare: "C’est Paris, la capitale de la France" „Acesta e Parisul, capitala Franței”. Construcția cu "que" scoate în evidență cel mai adesea un complement: C’est cela même que l’auteur voulait démontrer „Tocmai această voia să demonstreze autorul”, C’est de lui que je ț’ai parlé" „Despre el ți-am vorbit”. Formă "ce șont" este posibilă numai
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
șont" este posibilă numai în cazul complementului direct, dar este folosită numai în limba scrisă: C’est elles que nous attendions" sau Ce șont elles que nous attendions" „Pe ele le așteptăm”. Cu "c’est ... que" se poate scoate în evidență și numele predicativ: "C’est svelte et blonde que je l’imagine" „Zvelta și blondă mi-o imaginez”. Dacă verbul copulativ este "être", uneori este facultativ: "C’est un brave type qu’est Pierre" sau "C’est un brave type
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
mi-o imaginez”. Dacă verbul copulativ este "être", uneori este facultativ: "C’est un brave type qu’est Pierre" sau "C’est un brave type que Pierre" „E un tip de treabă Pierre”. Nu trebuie confundată construcția de scoatere în evidență cu "que" cu una scrisă la fel, dar în care "que" introduce o propoziție atributiva. În scris și fără un context corespunzător, de exemplu "C’est la cravate que je préfère" se poate interpreta în două feluri. Dacă "la cravate
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
una scrisă la fel, dar în care "que" introduce o propoziție atributiva. În scris și fără un context corespunzător, de exemplu "C’est la cravate que je préfère" se poate interpreta în două feluri. Dacă "la cravate" este scos în evidență, avem o propoziție cu sensul „Cravată o prefer” (față de altceva), dar dacă nu este scos în evidență, avem o frază cu sensul „Este cravată pe care o prefer” (față de altă cravată). Unei părți de propoziție nu numai i se poate
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
context corespunzător, de exemplu "C’est la cravate que je préfère" se poate interpreta în două feluri. Dacă "la cravate" este scos în evidență, avem o propoziție cu sensul „Cravată o prefer” (față de altceva), dar dacă nu este scos în evidență, avem o frază cu sensul „Este cravată pe care o prefer” (față de altă cravată). Unei părți de propoziție nu numai i se poate atribui rolul de tema, ci se poate și scoate în evidență prin acest procedeu. Subiectul exprimat prin
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
dar dacă nu este scos în evidență, avem o frază cu sensul „Este cravată pe care o prefer” (față de altă cravată). Unei părți de propoziție nu numai i se poate atribui rolul de tema, ci se poate și scoate în evidență prin acest procedeu. Subiectul exprimat prin substantiv poate fi scos în evindență reluându-l prin pronumele personal formă accentuată corespunzător: Leș vrais coupables, eux, buvaient des apéritifs au bistrot" „Adevărații vinovați beau aperitive la cârciuma” (în contrast cu nevinovații considerați vinovați). Pronumele
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
corespunzător: Leș vrais coupables, eux, buvaient des apéritifs au bistrot" „Adevărații vinovați beau aperitive la cârciuma” (în contrast cu nevinovații considerați vinovați). Pronumele poate fi și de forma neaccentuata: Mon père, îl parle peu" „Tatăl meu vorbește puțin” (față de altcineva). Scoaterea în evidență este mai puternică dacă substantivul este reluat cu ambele forme ale pronumelui: "Mon père, lui, îl parle peu". Și pronumele personal de persoana a treia poate fi scos în evidență cu acest procedeu (Lui, îl ne viendra pas" „El nu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
parle peu" „Tatăl meu vorbește puțin” (față de altcineva). Scoaterea în evidență este mai puternică dacă substantivul este reluat cu ambele forme ale pronumelui: "Mon père, lui, îl parle peu". Și pronumele personal de persoana a treia poate fi scos în evidență cu acest procedeu (Lui, îl ne viendra pas" „El nu va veni”), dar este scos în evidență și fără reluare cu forma neaccentuata: Lui ne viendra pas". În cazul unui pronume de altă persoană, pentru scoaterea în evidență reluarea este
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]