198,527 matches
-
Cold waves (titlu românesc: Război pe calea undelor) este un lungmetraj documentar despre secția română a postului "Radio Europa Liberă", despre propagandă și terorism în timpul Războiului Rece, "„o neasemuită poveste de dragoste și ură țesută în jurul a ceva ce nu poți vedea, atinge sau cântări: undele radio
Cold Waves () [Corola-website/Science/333391_a_334720]
-
poveste de dragoste și ură țesută în jurul a ceva ce nu poți vedea, atinge sau cântări: undele radio”" În anii '70-'80, Radio Europa Liberă era supapa de evacuare a nemulțumirilor și confidentul a milioane de români. Documentarul "Război pe calea undelor" vorbește despre postul de radio Europa Liberă, "„singurul care spunea adevărul într-o lume falsificată de propagandă”". Dacă pentru milioanele de ascultători Europa Liberă reprezenta vocea care le făcea auzite nemulțumirile, pentru regimul comunist postul de radio era un
Cold Waves () [Corola-website/Science/333391_a_334720]
-
de partid; români, germani, americani, francezi și de alte naționalități. "„Lumea s-a schimbat, alte războaie sunt la ordinea zilei. Dar dacă ascultăm cu atenție vocile trecutului, s-ar putea să înțelegem ce se petrece sub ochii noștri”". "Război pe calea undelor", România, 2007, film documentar, regizor: Alexandru Solomon, distribuit de Odeon Films . Din distribuție: Monica Lovinescu, Ioana Măgură-Bernard, Mary Georgescu, Șerban Orescu, Nestor Ratesh, Emil Hurezeanu, Neculai Constantin Munteanu și Andrei Voiculescu. Premiera filmului "Război pe calea undelor" a avut
Cold Waves () [Corola-website/Science/333391_a_334720]
-
noștri”". "Război pe calea undelor", România, 2007, film documentar, regizor: Alexandru Solomon, distribuit de Odeon Films . Din distribuție: Monica Lovinescu, Ioana Măgură-Bernard, Mary Georgescu, Șerban Orescu, Nestor Ratesh, Emil Hurezeanu, Neculai Constantin Munteanu și Andrei Voiculescu. Premiera filmului "Război pe calea undelor" a avut loc la 29 noiembrie 2007 în București. În cinematografe, din 30 noiembrie 2007. Filmul a fost difuzat și într-o miniserie de trei episoade a câte 52 de minute, în zilele de 6, 13 și 20 martie
Cold Waves () [Corola-website/Science/333391_a_334720]
-
un convoi format din cât mai multe vase de transport - era descoperit de un submarin, dar atacul nu era declanșat până nu se forma o „haită” suficient de puternică. Direcționarea submarinelor spre zona de atac putea fi hotărâtă prin două căi. Una era aceea bazată pe identificarea inamicului de către un submarin aflat în patrulare, sau de către un avion de recunoaștere. De cele mai multe ori însă, grupurile de submarine se concentrau pentru atac mai întâi pe „masa verde” a "Befehlshaber der Unterseeboote" (BdU
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
Podul Libertății (în ) este un pod rutier și feroviar care conectează centrul istoric al orașului Veneția (format dintr-un grup de insule) de țărmul continental. El reprezintă singura cale de acces pentru traficul rutier în Piazzale Roma și pe insula Tronchetto și pentru traficul feroviar în Gara Veneția - Santa Lucia Podul a fost construit în perioada 1931-1933 după proiectul inginerului Eugenio Miozzi și inaugurat de Benito Mussolini la 25
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
pe insula Tronchetto și pentru traficul feroviar în Gara Veneția - Santa Lucia Podul a fost construit în perioada 1931-1933 după proiectul inginerului Eugenio Miozzi și inaugurat de Benito Mussolini la 25 aprilie 1933 ca Ponte Littorio («Podul lictorului»), fiind singura cale de acces pentru vehiculele rutiere în centrul istoric al capitalei regiunii Veneto. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost redenumit "Ponte della Libertà" pentru a onora eliberarea de sub dictatura fascistă și de sub ocupația nazistă. Încă din 1846
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
Război Mondial a fost redenumit "Ponte della Libertà" pentru a onora eliberarea de sub dictatura fascistă și de sub ocupația nazistă. Încă din 1846, pe când Veneția era inclusă în Regatul Lombardia-Veneția, care a aparținut apoi Imperiului Habsburgic, a existat o linie de cale ferată care lega orașul de țărmul continental venețian. La 7 aprilie 1841 a fost semnat un contract preliminar cu antreprenorul Antonio Busetto, poreclit Petich, cu o garanție de 300.000 de lire sterline, și urma să fie onorat în patru
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
Mondial s-a luat decizia construirii și a unui pod rutier către Veneția. Proiectul elaborat în 1931 de inginerul Eugenio Miozzi, care l-a preluat pe cel al inginerului Vittorio Umberto Fantucci cu o serie de modificări adecvate, prevedea flancarea căii ferate cu câte două benzi rutiere. Podul a fost construit în perioada 1931-1933, fiind inaugurat la 25 aprilie 1933 cu numele de "Ponte Littorio" de principii de Piemont Umberto și Maria José în prezența lui Benito Mussolini. A fost redenumit
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
Laguna Venețiană este cel mai important supraviețuitor al unui sistem de lagune originare din estuarele care se întindeau în epoca romană de la Ravenna la Trieste. În secolul al VI-lea, Laguna a oferit siguranță poporului roman care se refugia din calea invadatorilor (mai ales huni). Mai târziu, ea a oferit condiții naturale pentru extinderea și dezvoltarea Republicii Venețiene și a imperiul său maritim. Ea constituie încă o bază pentru un port maritim, pentru Arsenalul Venețian și pentru pescuit, fiind de asemenea
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
Depresiunea Greci aflată la sud-est , fiind localizată geografic între "Dealul Orliga" (116 m, aflat spre vest) și "Vârful Sărărica" (152 m, aflat spre est) din "Culmea Pricopanului". Pasul leagă satul Jijila (N) de Măcin (N) Cea mai apropiată stație de cale ferată se află la Brăila. În apropiere se află pasurile Garvăn spre nord-nord-est, Teilor spre est-sud-est și Priopcea spre sud-est.
Pasul Sărărica () [Corola-website/Science/333423_a_334752]
-
"SC METABET CF SA : 1915 - 2015." În anul 1898 s-au înființat în cadrul Companiei de Căi Ferate din România Atelierele Mobile de Poduri. În anul 1915 a fost înființat în Pitești "Atelierul de Poduri CFR Pitești" ca urmare a comasării echipelor de montaj de poduri de pe Valea Oltului, sub conducerea inginerului Chivu Nicolae. Astfel, a luat
Metabet () [Corola-website/Science/334539_a_335868]
-
În anul 1915 a fost înființat în Pitești "Atelierul de Poduri CFR Pitești" ca urmare a comasării echipelor de montaj de poduri de pe Valea Oltului, sub conducerea inginerului Chivu Nicolae. Astfel, a luat ființă singura întreprindere proprie a Companiei de Căi Ferate din România specializată în uzinarea și montajul podurilor de cale ferată, sub denumirea "Atelierele Centrale de Poduri". Printre lucrările cele mai importante realizate de-a lungul anilor se regăsesc: - Consolidarea Podului Grant din București în anul 1929 - Construirea Peroanelor
Metabet () [Corola-website/Science/334539_a_335868]
-
CFR Pitești" ca urmare a comasării echipelor de montaj de poduri de pe Valea Oltului, sub conducerea inginerului Chivu Nicolae. Astfel, a luat ființă singura întreprindere proprie a Companiei de Căi Ferate din România specializată în uzinarea și montajul podurilor de cale ferată, sub denumirea "Atelierele Centrale de Poduri". Printre lucrările cele mai importante realizate de-a lungul anilor se regăsesc: - Consolidarea Podului Grant din București în anul 1929 - Construirea Peroanelor Gării de Nord din București în anul 1929; - Consolidarea Podurilor Dunărene - în anii
Metabet () [Corola-website/Science/334539_a_335868]
-
aliate pentru reluarea înaintării rapide. În etapa de pregătire a Operațiunii "Regina", a fost organizată o ofensivă preliminară în pădurea Hürtgen, scopul principal fiind eliminare oricăror tentative de contraatac al forțelor germane cantonate în pădure. Obiectivele principal era asigurarea unei căi de înaintare sigure spre importantul nod rutier de la Düren și cucerirea unor poziții favorabile de plecare pentru efectivele aliate ale Operațiunii Regina. Divizia a 9-a de infanterie era implicată în luptele din pădure încă din septembrie, iar aliații se
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
a fost amânată pe 10 noiembrie, dar, datorită condițiilor meteo nefavorabile, a fost amânată din nou pentru 16 noiembrie. Ofensiva terestră trebuia să înceapă imediat după finalizarea raidurilor aeriene, ceea ce nu le-ar fi lăsat germanilor timp pentru refacerea fortificațiilor, căilor de aprovizionare și de comunicații. Planul germanilor era total diferit. Wehrmacht pierduse inițiativa strategică și planificase recucerirea acesteia printr-o contraofensivă în vest sub numele de cod "Wacht am Rhein". Primul proiect al planului fusese finalizat în mare secret încă
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
tehnică de luptă au fost foarte grele - 49 din cele 69 de tancuri din dotare au fost distruse. Înaintarea Diviziei I a continuat să fie înceată. Germanii ocupau poziții defensive favorabile, plasate pe înălțimi, de unde supravegheau în mod eficient toate căile de deplasare ale trupelor aliate. Tactica germană era să lupte în zonele puternic împădurite, unde focul artileriei americane și bombardamentele de aviație erau ineficiente. Americanii au fost atrași în lupte sângeroase de tranșee. Americanii au fost obligați să lupte din
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
tancurilor americane, care să acționeze în sprijinul infanteriei. Ca urmare, după o serie de contraatacuri hotărâte ale germanilor la Schafberg, unitățile americane care ocupau orașul Strass au fost încercuite, iar aprovizionarea lor nu s-a mai putut face decât pe calea aerului. Schafberg a fost recucerit de americani pe 12 decembrie, iar tancurile au ajuns în sfârșit la Gey și Strass, balanța victoriei înclinând definitiv în favoarea aliaților. Aceste reușite au fost obținute cu pierderi grele, aproximativ 1.000 de oameni ai
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
unor colonii stratosferice plutitoare și pe terraformare. Colonizarea spațiului este un pas dincolo de explorarea spațiului și implică o prezență permanentă sau pe termen lung a oamenilor în medii din afara Pământului. Colonizarea spațiului este pusă pe tapet ca cea mai bună cale de asigurare a supraviețuirii umanității sau a oamenilor ca specie. Alte motive pentru colonizare includ interese economice, cercetare științifică întreprinsă de oameni la fața locului (spre deosebire de explorarea robotică a spațiului) sau simpla curiozitate. Venus este a doua cea mai mare
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
timp de un pe strada Aleksandrovsk (actualul bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt) și alte străzi centrale ale orașului au fost construite linii tramvaie trase de cai cu o lungime totală de 6 verste (6,4 km). Șinele pentru construirea căii ferate au fost turnate la o fabrică din Briansk, iar vagoanele au fost cumpărate de la Varșovia (7 vagoane fără capotă) și Odesa (7 vagoane cu capotă). Vagoane erau tractate pe șine de câte doi cai. În 1897, Duma a adoptat
Tramvaiul din Chișinău () [Corola-website/Science/334565_a_335894]
-
Gara de Nord din Chișinău esta una din cele trei autogări din municipiul Chișinău, situată în sectorul Rîșcani al capitalei pe strada Calea Moșilor, 2/1. Autogara deservește atât traficul intern de pasageri din Republica Moldova, cât și o serie de destinații internaționale (Ucraina, Rusia, România, Belarus, Polonia, Cehia, Letonia, etc.). În total sunt deservite 266 de rute. Către 1997, gara centrală din Chișinău
Gara de Nord (Chișinău) () [Corola-website/Science/334570_a_335899]
-
noiembrie aceluiași an (2001), arhitectul șef al orașului, Vladimir Modirca, a declarat presei că investitor va fi compania Ekstremum. Lotul pentru amplasarea viitoarei stații auto cu o suprafață de 2,17 hectare, a fost ales la intersecția străzilor Ismail și Calea Moșilor, lângă fabrica de tutun. Potrivit arhitectului-șef al orașului, a fost cea mai bună și rentabilă opțiune. Prima etapă a construcției stației auto a fost încheiată la 1 decembrie 2004. Prima platformă a autogării a fost dată în exploatare
Gara de Nord (Chișinău) () [Corola-website/Science/334570_a_335899]
-
citadelă, care data din secolul al XVI-lea, dar care fusese renovată, modificată și întărită de câteva ori de-a lungul timpului. Se pare că cel mai important obiectiv al orașului era din punctul de vedere al britanicilor triajul de cale ferată și cheurile portului ("Gare maritime"), care puteau fi folosite pentru reaprovizionare trupelor, trimiterea întăririlor sau evacuare militarilor. Orașul era înconjurat de fortificații. Fortificațiile originale erau formate din douăsprezece bastioane, legate între ele cu ziduri de apărare. În partea de
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
sau evacuare militarilor. Orașul era înconjurat de fortificații. Fortificațiile originale erau formate din douăsprezece bastioane, legate între ele cu ziduri de apărare. În partea de sud, două bastioane și zidurile de apărare au fost demolate pentru ca să permită montarea liniilor de cale ferată. Apărarea bastioanelor din nord erau asigurată de rezerviști din marină și voluntari francezi aflați sub comanda căpitanului de fregată Carlos de Lambertye La aproximativ 1,6 km de fortificațiile de mai sus se afla fortul Nieulay. Două forturi care
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
care din 30 iulie 2015 este Ministru al Justiției al Republicii Moldova în Guvernul Streleț. Anterior a fost viceministru al Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova în perioada iunie 2013 - aprilie 2015, și mai apoi director general al întreprinderii de stat „Calea Ferată din Moldova” în aprilie-iulie 2015. s-a născut pe 7 noiembrie 1980, în satul Sadaclia, raionul Basarabeasca, RSS Moldovenească, URSS. Între anii 1987-1996 a urmat școala medie de cultură generală comuna Chiperceni, raionul Orhei, iar în 1996-1998 a învățat
Vladimir Cebotari () [Corola-website/Science/334603_a_335932]