20,230 matches
-
mult sau mai puțin oficială, de toleranță. Statul are datoria atât în situații publice, cât și în cele private să asigure drepturile fiecărui cetățean, să-l protejeze contra violării drepturilor fundamentale. Dacă această protecție nu se realizează, statul poate fi acuzat de „consimțire”la actele de violență, care în acest caz țin de domeniul privat. în statul Kentucky (SUA), victimei i se explică faptul că statul este acuzatorul agresorului și că procurorul va lua decizia: „Victima poate să aleagă între a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Kentucky (SUA), victimei i se explică faptul că statul este acuzatorul agresorului și că procurorul va lua decizia: „Victima poate să aleagă între a continua relația cu agresorul sau nu, dar ea nu poate să aleagă dacă el poate fi acuzat sau nu”. în cazul violenței domestice, statul este implicat în mod indirect, prin tolerarea practicilor violente, și, în mod implicit, procedurile de anchetă și urmărire penală nu mai pot funcționa normal. Agresorul are o poziție „oficială” în raport cu victima, în măsura în care prin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sunt permise decât bărbatului; ele sunt deci rezultatul unor discriminări la care este supusă femeia. Raportul OMCT arată că: „Violența domestică este, înainte de toate, o violare a drepturilor omului. Mai mult, reluând argumentul sancțiunilor în cazuri de violență domestică, putem acuza statul pentru asumarea unei părți din responsabilitățile privind consecințele violenței domestice, deoarece aceasta se produce de fapt cu autorizarea și consimțământul său”. 1.7.2. Definirea violenței domestice Definițiile sunt necesare în primul rând cercetătorilor și profesioniștilor, pentru a putea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a-l sprijini, frânează dezvoltarea de comportamente violente în relația de cuplu, în ciuda disciplinării prin pedepsirea fizică a copilului. Adesea, chiar portretul partenerului agresiv este descris cu caracteristici ce se regăsesc la tipul atașamentului ambivalent: impredictibil, imatur și labil emoțional, acuzându-l pe celălalt pentru problemele apărute, gelos, suspicios, cu nevoie de a-l controla, de a-l domina și de a-l folosi pe celălalt, nesigur, cu personalitate inconstantă, incapabil de a-și controla impulsurile, exploziv (Mayseless, 1991). Tipul evitant
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
că societatea promovează violența în general și împotriva copilului în special (discriminare de gen, de etnie, socioeconomică etc.) în familie, școală, alte medii? Din cei 15 respondenți, 12 afirmă că societatea promovează, în general, violența. în majoritatea răspunsurilor mass-media este acuzată de a contribui la această situație de toleranță a societății față de violență. 10. Dacă răspunsul a fost da, ce credeți că s ar putea face pentru ameliorarea stării lucrurilor și cine ar trebui să se implice? Sunt recomandate: campanii și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sublinieze congruența răspunsurilor. Respondenții aleg răspunsurile, după cum urmează: da (29), nu (3); apare, din nou, un chestionar fără răspuns. Răspunsurile creionează servicii medicale grijulii, de calitate, cu o atenție crescută față de aspectul holistic al persoanei. 9. Pe lângă durere, ce mai acuză pacienții spitalizați? Răspunsurile sugerate și lăsate la alegerea respondenților sunt: simptomele (nici o alegere); condițiile igienico-sanitare (15); medicamentele (14); hrana (14); condițiile de cazare (12); atitudinea personalului (8). Frecvența crescută a plângerilor pacienților față de condițiile proprii spitalelor ne obligă să reflectăm
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
din perspectiva considerării durerii „doar în funcție de intensitate”. Răspunsurile arată că aprecierea durerii se face astfel: „aprecieri personale”(21), „aprecierile pacientului” (15), „scala vizual analogă”(6), în vreme ce două chestionare nu dau nici un răspuns. Așadar două treimi din răspunsuri afirmă că durerea, acuză subiectivă, este apreciată tot subiectiv de personalul medical. Subiectivitatea celui care este chinuit de durere este mai puțin importantă în ochii personalului medical sau altfel spus: „eu știu cât și cum te doare!”. 15. Considerați durerea un simptom important? Este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
întrebată despre sarcina cu cel de al doilea copil mama dezvăluie că nu îl dorise, că se simțea încă obosită după primul copil și mai ales că al doilea copil fusese dorit de tată, soțul ei, și de soacra ei. Acuză de asemenea că între soțul ei și soacră e o relație mult prea strânsă, pe care ea însă o acceptă. Așadar, apar toate motivele pentru ca al doilea copil să nu fie un copil dorit. Literatura de specialitate consemnează caracteristicile copilului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
plasamentul copiilor în aceste familii pot fi catalogate ca abuz societal în momentul în care devin o rutină. Când statul nu ia măsuri eficiente pentru protejarea copiilor aflați în suferință și când există practica unor măsuri superficiale, statul poate fi acuzat de abuz. Abuzul și neglijarea societală pot fi identificate în cadrul serviciilor și al instituțiilor sistemului social. Ele includ atât neglijarea de către societate a nevoilor copilului 3, cât și practici de rutină, promovate în anumite servicii din sistemul de protecție, sănătate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
al unor multe alte concepte referitoare la capacitatea de adaptare, i-a adus eticheta de „concept-burete”(Thomas, 2008). Alte voci critice, așa cum remarca Șerban Ionescu (2010, p. 292), subliniază amestecul conceptului de reziliență peste tot, cu pierderea specificității lui sau acuză sărăcia lui, numindu-l o „scoică vidă”. Cu referire la reziliența familiei, J.M. Patterson (2002) evidențiază faptul că cercetarea utilizează conceptul cu alte note distincte decât o fac practicienii. ̨ n vreme ce practicienii utilizează conceptul ca fiind sinonim cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
politicilor și Își poate mări puterea de a influența Consiliul de Miniștri și Parlamentul (Richardson, 1996). Înainte de Maastricht, Comisiei i se reproșa că este prea birocratică, prea tehnocrată și că nu este suficient de sensibilă la prioritățile politice. Alteori, era acuzată de activism politic și de implicare prea mare În stabilirea priorităților politice (Christiansen, 1996). Dezbaterile de la Maastricht s-au centrat pe rolul excesiv În formularea politicilor pe care Îl deține Comunitatea Europeană În general și Comisia În particular. Comunitatea Europeană
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
organizarea „tinerilor” În afara structurilor de putere finanțate de către statul român, căci au dorit să-și afirme independența față de politicile de asimilare promovate de structurile statale. „Tinerii romi” au pus bazele primelor structuri ale societății civile rome; b) elita „tradiționalistă”, care acuza tinerii romi de corupere a valorilor culturale rome (Romanipen), deoarece orice cooperare cu societatea majoritară ar fi fost dăunătoare comunităților tradiționale de romi (ce erau considerate adevăratele păstrătoare ale Romanipen-ului); c) elita „integraționistă”, care susținea politicile de „integrare” ale statului
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
II) și cazarea la bordul navelor de pescuit (Anexa III). 2.2. Relevăm aici și o altă inovație, care probează faptul că OIM face eforturi substanțiale de adaptare la realitățile lumii de azi, și că nu este, așa cum a fost acuzată pe nedrept, o instituție internațională osificată. Dacă, de regulă, cu unele excepții, până la această Convenție, Recomandarea OIM instrument complementar al convenției era mult mai amplă, mai analitică decât convenția, oferind mai multe variante în adoptarea obiectivului urmărit prin convenție, de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
articolul 4 alineatul (1) litera (a) din UEUS-AJ "la cererea statului solicitant, statul solicitat verifică imediat, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, dacă băncile cu sediul pe teritoriul său dețin informații cu privire la faptul dacă o persoană fizică sau juridică identificată, bănuită sau acuzată de o infracțiune penală, este titulara unuia sau mai multor conturi bancare. Statul solicitat comunică imediat rezultatele investigației statului solicitant". Astfel de măsuri pot fi luate în scopul obținerii de informații privind persoanele fizice sau juridice, condamnate sau implicate într-
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
unei sume mari de bani, de către guvernul indian, către Pakistanul condus de musulmani; Godse fusese indignat și de modul în care Ghandi încuraja musulmanii să participe la întâlnirile sale de rugăciune, unde se citeau și fragmente din Coran. Asasinul îl acuzase pe Ghandi de "atrocități", de care acesta se făcea "vinovat", față de hinduism; Ghandi și-a dedicat viața eliberării Indiei de sub stăpânirea britanică, în special după masacrul din aprilie 1919, de la Armritsar; a intrat, în repetate rânduri, în greva foamei și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
prim-ministru ale doamnei Benazir Bhutto, menționăm că în anul 1993, în urma unui scrutin, aceasta a redevenit prim-minisru, reprezentand P.P.P; a guvernat Pakistanul până în anul 1996, când președintele Faruk Leghari, un alt antipatizant al familie Bhutto, a demis-o, acuzând-o, de asemenea, de corupție; președintele a dizolvat guvernul, prevalându-se de o prevedere a Constituției pakistaneze, demiterea fiind aprobată de Curtea Supremă. Printre oponenții cei mai însemnați ai liderului P.P.P., se numărau mai-marii politicii din provincia Punjab, simpatizanți ai
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în care opereaz] s-a schimbat. Deși contextul ține în mare m]sur] de moral] (e bine s] r]zbuni uciderea f]r] motiv a altcuiva), logica aplic]rii principiului moral este complet amoral]. Nu fac aceast] remarc] pentru a acuză populația Nuer de confuzie în gândire, ci pentru a ilustra universalitatea enigmelor morale provocate de aplicarea aparent inevitabil] a unor combinații de principii orientate diferit (în cazul acesta, etică și logica amoral]) pentru a rezolva probleme morale. Ne-am obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
va sta absolut nemișcat], riscă secționarea unei artere sau distrugerea permanent] a osului, rezultatul putând fi fatal. Dac] acuzatorul nu înfige sulița în exact acea porțiune a coapsei care poate fi r]nit] f]r] consecințe grave, el va fi acuzat de crim]. Fiecare participant trebuie s] r]spund] aștept]rilor celuilalt, respectând astfel, în mod simbolic, morală public]. Am sublinat faptul c] înțelesul social și deci aici semnificația moral] a comportamentului sunt determinate de contextul cultural. Integritatea sistemului de înțelesuri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
soția sau copiii că sclavi pe o perioad] de patru ani. Luarea în c]s]torie a unei soții f]r] contract nu avea bâz] legal]. Violarea unei fecioare de rang aristocratic promise deja se sfârșea cu moartea violatorului. Soțiile acuzate de infidelitate erau aruncate într-un râu în care se presupunea c] zeul acestuia le va decide nevinov]ția sau vinov]ția. Acuzațiile false erau pedepsite aspru, iar cine f]cea pe nedrept acuzația de crim] era osândit la moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
funcțiile claselor, transformându-le treptat într-o instituție discriminatorie bazat] pe privilegiul nașterii. Brahmanii profit] cel mai mult de pe urma acestui sistem și dețin sursă puterii. Se dezvolt] o moral] care susține viața, dar rigid autoritar]. Din aceast] cauz], Max Weber acuză Vedele c] „nu conțin o etic] rațional]” (Weber, 1958, pp. 261, 337). 3. În ciuda existenței unei opinii generale c] Vedele ar fi, per ansamblu, ritualiste, ele conțin totuși imnuri care laud] anumite virtuți umaniste și idealuri morale, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viat] potrivit ființelor umane, care coincideau cu p]rți ale înv]ț]turii morale creștine. Aceast] coincident] a ajuns mai tarziu o tem] în ap]rărea filosofiei și a studiului scriitorilor p]gani, pe care scolastica o oferea când era acuzat] c] cercet]rile sale primejduiau credință. Descoperirea din filosofia grec] care îi interesa pe P]rinți era cea a gândirii practice (rațio practică) sau a „gândirii corecte” (recta rațio în latin], orthos logos în greac]). Atât Platon, cât și Aristotel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
kantiene s-au cristalizat într-un curent independent cunoscut că „etică lui Kant”. Unii susțin c] aceste critici nu se aplic] eticii kantiene, alții cred c] ele constituie motive suficiente pentru respingerea poziției lui Kant. 1) Formalismul. Cea mai cunoscut] acuz] adus] eticii kantiene este învinuirea c] imperativul categoric nu are de fapt substanț], este trivial sau pur formal și nu formuleaz] nici un principiu al datoriei. Acuză a fost susținut] de c]tre Hegel, J.S. Mill și de c]tre mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ele constituie motive suficiente pentru respingerea poziției lui Kant. 1) Formalismul. Cea mai cunoscut] acuz] adus] eticii kantiene este învinuirea c] imperativul categoric nu are de fapt substanț], este trivial sau pur formal și nu formuleaz] nici un principiu al datoriei. Acuză a fost susținut] de c]tre Hegel, J.S. Mill și de c]tre mulți autori contemporani. Din perspectiv] kantian], condiția pentru maximele universale este că principiile noastre fundamentale s] poat] fi adoptate de toat] lumea. Condiția poate p]rea f
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care agenții le adopt]. Aceste constrângeri ne permit identificarea principiilor obligației mai specifice, dar nedeterminate. (Pentru o teorie diferit] a universaliz]rii, vezi capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) 2) Rigiditatea. Dincolo de lipsă de substanț] și de formalism, etică kantian] mai este acuzat] și c] duce la reguli rigide care nu iau în considerare diferențele dintre cazuri. Totuși, principiile universale nu impun tratament uniform; ele pot impune chiar tratamente diferențiate. Principii precum „impozitarea trebuie s] fie stabilit] proporțional cu capacitatea de plat]” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teoria este doar un set de constrângeri, cerință esențial] este de a g]și acele acțiuni care se încadreaz] în aceste constrângeri. Problemă surselor multiple de obligație apare doar atunci când este imposibil] identificarea acestor acțiuni. Kant nu ofer] nici o soluție; acuză adus] virtuții de c]tre avocații eticii (de exemplu, Bernard Williams, Martha Nussbaum), conform c]reia Kant nu menționeaz] nimic despre regretul exprimat la inc]lcarea sau neglijarea unui angajament moral, este îndrept]țiț]. 5) Sursă inclinațiilor. Un alt curent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]