20,703 matches
-
19 februarie 1803, consfințind abolirea Republicii elvețiene, care a existat de la invadarea Vechii Confederații a Elveției în perioada sa târzie, cunoscută sub numele de Ancien Régime, de către trupele franceze în anul 1798. După retragerea trupelor franceze în iulie 1802, Republica elvețiană a colapsat, situație cunoscută în istoria Elveției sub numele de "Stecklikrieg". Actul de medierea a fost încercarea lui Bonaparte de a realiza un compromis statal între cel existent al "Ancien Régime" și recent "decedata" Republică elvețiană, stat clientelar al Franței
Actul de mediere, Elveția () [Corola-website/Science/303436_a_304765]
-
în iulie 1802, Republica elvețiană a colapsat, situație cunoscută în istoria Elveției sub numele de "Stecklikrieg". Actul de medierea a fost încercarea lui Bonaparte de a realiza un compromis statal între cel existent al "Ancien Régime" și recent "decedata" Republică elvețiană, stat clientelar al Franței. Această fază de revenire a societății elvețiene pe drumul de refacere al Confederației Elvețiene a durat până la Restaurația din 1815, care a creat statul federal modern al Elveției.
Actul de mediere, Elveția () [Corola-website/Science/303436_a_304765]
-
Elveției sub numele de "Stecklikrieg". Actul de medierea a fost încercarea lui Bonaparte de a realiza un compromis statal între cel existent al "Ancien Régime" și recent "decedata" Republică elvețiană, stat clientelar al Franței. Această fază de revenire a societății elvețiene pe drumul de refacere al Confederației Elvețiene a durat până la Restaurația din 1815, care a creat statul federal modern al Elveției.
Actul de mediere, Elveția () [Corola-website/Science/303436_a_304765]
-
medierea a fost încercarea lui Bonaparte de a realiza un compromis statal între cel existent al "Ancien Régime" și recent "decedata" Republică elvețiană, stat clientelar al Franței. Această fază de revenire a societății elvețiene pe drumul de refacere al Confederației Elvețiene a durat până la Restaurația din 1815, care a creat statul federal modern al Elveției.
Actul de mediere, Elveția () [Corola-website/Science/303436_a_304765]
-
cantoane fondatoare ale Confederației (Uri, Schwyz și Unterwalden, situate în centrul Elveției), extinzându-se mai apoi, pe măsură ce Confederația a crescut, până la maxima extindere de azi, care se menține din 1815. Dovezile arheologice sugerează că în zona de câmpie a Alpilor Elvețieni s-au stabilit vânători încă din perioada de sfârșit a paleoliticului. În perioada neolitică zona a fost relativ dens populată. În anul 58 î.Hr. elveții au încercat să se sustragă presiunii triburilor migratoare germanice prin mutarea în Galia, dar au
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
mare parte din secolul al 15-lea. Zürichul a fost expulzat din Confederație în 1440 din cauza unui conflict pe teritoriul Toggenburgului (Vechiul Zürich). Puterea și bogăția confederației a crescut semnificativ, cu o serie de victorii în 1470 și succesul mercenarilor elvețieni. Pentru lista tradițională de cantoane reflectă în această stare, lista celor opt "Cantoane vechi" în primul rând, cu statele precedente cantoanelor fondatoare, urmată de cantoane care au aderat la Confederație după 1481, în ordine istorică. Elveția a învins Liga șvăbești
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
a învins Liga șvăbești în 1499 și înainte de a obține o mai mare autonomie colectivă în cadrul Sfântului Imperiu Roman, inclusiv scutirea de reformele imperiale din 1495 și imunitea asupra corupției imperiale. În 1506, Papa Iulius al II-lea angajat Garda Elvețiană, care continuă să servească papalitatea până în prezent. Extinderea Confederației și reputația de invincibilitate dobândite în timpul războaielor anterioare au suferit un regres în 1515 cu prima înfrângere elvețiană în Bătălia de la Marignano. Reforma în Elveția a început în 1523, condusă de
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
imunitea asupra corupției imperiale. În 1506, Papa Iulius al II-lea angajat Garda Elvețiană, care continuă să servească papalitatea până în prezent. Extinderea Confederației și reputația de invincibilitate dobândite în timpul războaielor anterioare au suferit un regres în 1515 cu prima înfrângere elvețiană în Bătălia de la Marignano. Reforma în Elveția a început în 1523, condusă de Huldrych Zwingli, preot al Bisericii din Zürich începând cu 1518. Zürich a adoptat religia protestantă, alăturând cinci cantoane, în timp ce restul cinci au rămas catolice. Aceasta a dus
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
1529 și 1531, dar Confederația a supraviețuit. În timpul Războiului de Treizeci de Ani, Elveția a fost o "oază de pace și prosperitate" într-o Europă sfâșiată de război, mai ales pentru că toate marile puteri din Europa, au depins de mercenari elvețieni, și nu ar lăsa Elveția să cădă în mâinile unuia dintre rivalii lor. Din punct de vedere politic, au încercat să ia toate influențele, prin intermediul unor comandanți de mercenari, cum ar fi Jörg Jenatsch sau Johann Wettstein Rudolf. După Tratatul
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
Drei după tratat și a rămas așa până la fondarea Republicii Cisalpine de Napoleon Bonaparte în 1797. În 1653, țăranii din teritoriile Lucerna, Berna, Solothurn, și Basel s-au revoltat din cauza devalorizării monedei. Deși autoritățile au prevalat în acest război țărănesc elvețian, au făcut trecerea la reforme fiscale și împiedicând o dezvoltare absolutistă. Tensiunile confesionale au rămas, totuși, și au izbucnit din nou, în luptele de Villmergen în 1656 și 1712. În timpul revoluției franceze, armatele franceze au învăluit Elveția în timpul luptelor împotriva
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
eliminând cantoanele. După ce a fost impusă de către o putere străină, bazându-se pe trupele franceze pentru a supraviețui, Republica Helvetică a fost extrem de nepopulară și s-a confruntat cu probleme grave economice, politice și revolte. Constituția nouă nu are sentimentul elvețian, ci filosofia politică a Revoluției franceze. Constituția rezistentă elvețian reflectă o nemulțumire european mai larg cu Revoluția Franceză și noțiunile contradictorii elvețian de libertate. În 1803, Legea lui Napoleon de Mediere restaurat parțial suveranitatea cantoanelor, și fostele teritorii afluente și
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
străină, bazându-se pe trupele franceze pentru a supraviețui, Republica Helvetică a fost extrem de nepopulară și s-a confruntat cu probleme grave economice, politice și revolte. Constituția nouă nu are sentimentul elvețian, ci filosofia politică a Revoluției franceze. Constituția rezistentă elvețian reflectă o nemulțumire european mai larg cu Revoluția Franceză și noțiunile contradictorii elvețian de libertate. În 1803, Legea lui Napoleon de Mediere restaurat parțial suveranitatea cantoanelor, și fostele teritorii afluente și aliate Aargau, Thurgau, Grisons, St Gallen, Vaud și Ticino
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
Grisons, St Gallen, Vaud și Ticino au devenit cantoane cu drepturi egale. După Congresul de la Viena din 1815 se restabilește independența și neutralitatea permanentă. Valais, Neuchatel și Geneva s-au alăturat, de asemenea, Elveției,ca și cantoanele noi, extinzând teritoriul elvețian pentru ultima oară. Partidul Radical, alcătuit din burghezia urbană, care a fost puternică în cantoanele protestante, a obținut majoritatea în Dietă Federală la începutul anilor 1840. Ei au propus o nouă constituție pentru Confederația Elvețiană, care ar atrage mai multe
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
și cantoanele noi, extinzând teritoriul elvețian pentru ultima oară. Partidul Radical, alcătuit din burghezia urbană, care a fost puternică în cantoanele protestante, a obținut majoritatea în Dietă Federală la începutul anilor 1840. Ei au propus o nouă constituție pentru Confederația Elvețiană, care ar atrage mai multe cantoane într-o relație mai strânsă. În 1843, patricienii conservatori de la oraș sau Ur-elvețian de la cantoanele catolice au fost în mare măsură împotriva noii constituții. În plus față de centralizarea guvernului elvețian, noua constituție a inclus
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
nouă constituție pentru Confederația Elvețiană, care ar atrage mai multe cantoane într-o relație mai strânsă. În 1843, patricienii conservatori de la oraș sau Ur-elvețian de la cantoanele catolice au fost în mare măsură împotriva noii constituții. În plus față de centralizarea guvernului elvețian, noua constituție a inclus, de asemenea, protecții pentru comerț și alte măsuri progresive de reformă. În 1847, cantoanele catolice au format o uniune separată în cadrul confederației (Sonderbund). Acest lucru a condus la Sonderbundskrieg. Radicalii, speriați de o preluare iezuită, folosită
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
Sonderbund, iscându-se într-un scurt război civil între catolici și protestanți. Sonderbund a fost învins în mai puțin de o luna; au existat aproximativ 130 de morți. În afară de revolte mici, acest lucru a fost ultimul conflict armat pe teritoriul elvețian. Ca o consecință a războiului civil, Elveția a adoptat o constituție federală în 1848, modificată extensiv în 1874 pentru stabilirea responsabilității federale pentru apărare, comerț, și probleme juridice, lăsând toate celelalte aspecte pentru guvernele cantonale. De atunci, și până o
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
în 1874 pentru stabilirea responsabilității federale pentru apărare, comerț, și probleme juridice, lăsând toate celelalte aspecte pentru guvernele cantonale. De atunci, și până o mare parte a secolului al 20-lea, îmbunătățirea politică, economică și socială continuă a caracterizat istoria elvețiană. Marile puteri au respectat neutralitatea Elveției în timpul primului război mondial, deși Afacerea Grimm-Hoffmann s-a apropiat numindu-l în discuție. În timpul celui de-al doilea război mondial, Germania a vrut să-l invadeze, dar niciodată nu atacat. În conformitate cu generalul Henri
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
au respectat neutralitatea Elveției în timpul primului război mondial, deși Afacerea Grimm-Hoffmann s-a apropiat numindu-l în discuție. În timpul celui de-al doilea război mondial, Germania a vrut să-l invadeze, dar niciodată nu atacat. În conformitate cu generalul Henri Guisan, armata elvețiană s-a pregătit pentru mobilizare în masă a milițiilor împotriva invaziei, și preparate puternice, bine-stocate pe poziții înalte în Alpi cunoscute sub numele de Réduit. Elveția a rămas independentă și neutră printr-o combinație de descurajare militare, concesii economice în
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
întârziat o invazie. Încercările partidul nazist de a provoca un Anschluss cu Germania a eșuat lamentabil, în mare parte datorită patrimoniului multicultural al Elveției, cu un puternic naționalism, și o îndelungată tradiție a democrației directe și a libertății civile. Presa elvețiană a criticat cu fermitate cel de-al treilea Reich. Elveția a fost o bază importantă pentru spionaj de către ambele părți în conflict și de comunicații între Axă și Puterile Aliate. Comerțul Elveției a fost blocat atât de aliați, cât și
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
probabilitatea percepută de invazie, și disponibilitatea de alți parteneri comerciali. Concesiile lor au atins apogeul după o legătură feroviară esențială prin Vichy, Franța a fost ruptă în 1942, lăsând Elveția complet înconjurată de Axa. În timpul al doilea razboi mondial, francul elvețian a fost singura moneda rămase liber convertibilă în lume, și atât aliații și germanii vândut cantități mari de aur la Banca Națională a Elveției. Între 1940 și 1945, Reichsbank german a vândut 1.3 miliarde de franci de aur în
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
moneda rămase liber convertibilă în lume, și atât aliații și germanii vândut cantități mari de aur la Banca Națională a Elveției. Între 1940 și 1945, Reichsbank german a vândut 1.3 miliarde de franci de aur în valoare a Băncilor Elvețiene la schimb pentru franci elvețieni și alte valute străine. Sute de milioane de franci în valoare de acest aur era de aur monetar jefuit de la băncile centrale ale ocupate țări. În total, schimburile comerciale dintre Germania și Elveția au contribuit
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
lume, și atât aliații și germanii vândut cantități mari de aur la Banca Națională a Elveției. Între 1940 și 1945, Reichsbank german a vândut 1.3 miliarde de franci de aur în valoare a Băncilor Elvețiene la schimb pentru franci elvețieni și alte valute străine. Sute de milioane de franci în valoare de acest aur era de aur monetar jefuit de la băncile centrale ale ocupate țări. În total, schimburile comerciale dintre Germania și Elveția au contribuit cu aproximativ 0,5% la
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
monetar jefuit de la băncile centrale ale ocupate țări. În total, schimburile comerciale dintre Germania și Elveția au contribuit cu aproximativ 0,5% la efortul de război german, dar nu a putut prelungi în mod semnificativ de război. După război, autoritățile elvețiene au considerat necesară construirea unei bombe nucleare elvețiene. Fizicieni nucleari de la Institutul Federal de Tehnologie, cum ar fi Paul Scherrer au făcut aceasta o posibilitate realistă, iar în 1958 populația a votat în favoarea bombei. Neproliferarea armelor nucleare a fost văzut
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
În total, schimburile comerciale dintre Germania și Elveția au contribuit cu aproximativ 0,5% la efortul de război german, dar nu a putut prelungi în mod semnificativ de război. După război, autoritățile elvețiene au considerat necesară construirea unei bombe nucleare elvețiene. Fizicieni nucleari de la Institutul Federal de Tehnologie, cum ar fi Paul Scherrer au făcut aceasta o posibilitate realistă, iar în 1958 populația a votat în favoarea bombei. Neproliferarea armelor nucleare a fost văzut ca o alternativă valabilă, cu toate acestea, iar
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
de fermentație modern în doi pași este originar din China, dezvoltat în anii 1960, și folosește fermentația adițională pentru a înlocui parțial pașii chimici următori. Ambele procese transformă în vitamina C aproximativ 60% din glucoza introdusă. În 1934, compania farmaceutică elvețiană Hoffmann-La Roche a fost prima care a produs sintetic, industrial, vitamina C, sub numele de marcă Redoxon. Principalii producători de astăzi sunt BASF/Takeda, Roche, Merck și China Pharmaceutical Group Ltd. din Republica Populară Chineză. China devine încetul cu încetul
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]