19,779 matches
-
același an, Filip a militat în mod deschis cauza protestantă, făcând posibil ca predicatorii protestanți să-și propage punctele lor de vedere, și, ca și urmașii săi, fără a ține cont în mod deschis de uzanțele ecleziastice romano-catolice obișnuite. Intrigile episcopilor Würzburg și arhiepiscopilor electori din Mainz împotriva progresului Reformei, combinarea mai multor circumstanțe, inclusiv zvonuri de război, l-au convins pe Filip I de Hesse de existența unui secret în liga prinților catolici. Suspiciunile i-au fost confirmate de către un
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
multe alte edificii religioase din Sankt Petersburg, catedrala Smolnîi nu a mai fost deschisă cultului religios. În anul 1990 biserica a fost deschisă publicului ca sală de concerte, funcțiune pe care o mai îndeplinește și astăzi.. În 24 mai 2009 episcopul Amvrosie Ermakov de Gatcina, vicar al Mitropoliei de Sankt Petersburg și Ladoga, a celebrat un "Te Deum" în catedrală, după o lungă perioadă de timp în care nu mai fuseseră oficiate acolo slujbe religioase. Apoi, în 2010, catedrala a fost
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
a doua biserică construită pe acest loc. Prima biserică, construită imediat după fondarea orașului de către Petru cel Mare, a fost sfințită de către arhiepiscopul Iov de Veliki Novgorod în aprilie 1704. Biserica fortăreței a fost catedrală (adică biserică în care slujește episcopul orașului; termenul "catedrală "—"sobor" ("собор") în limba rusă — poate însemna scaunul unui episcop, dar poate însemna, de asemenea, pur și simplu, o biserică mare sau importantă) a orașului până în 1859, când Biserica Sfântul Isac a devenit catedrala orașului. Actuala catedrală
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
orașului de către Petru cel Mare, a fost sfințită de către arhiepiscopul Iov de Veliki Novgorod în aprilie 1704. Biserica fortăreței a fost catedrală (adică biserică în care slujește episcopul orașului; termenul "catedrală "—"sobor" ("собор") în limba rusă — poate însemna scaunul unui episcop, dar poate însemna, de asemenea, pur și simplu, o biserică mare sau importantă) a orașului până în 1859, când Biserica Sfântul Isac a devenit catedrala orașului. Actuala catedrală a Mitropoliei de Sankt Petersburg este Catedrala Kazan de pe Nevski Prospekt. Catedrala a
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
Domnul Prof. univ. dr. Paul Șerban Agachi, Domnul Adrian Ardelean, Domnul Gabriel Badea-Păun, Maestrul Ion Caramitru, Domnul Prof. univ. dr. Cornel Catoi, Domnul Andrei Dimitriu, Domnul Lect. univ. dr. Nicolae Drăgușin, Domnul Dan Dumitrana, Domnul Laurențiu Dumitrașc, Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Maestrul Dan Grigore, Pianist al Casei Regale, Domnul Prof. univ. dr. Iancu Morar, Domnul Conf. univ. dr. Adrian Oroș, Domnul Theodor Paleologu, Doamna Oana Pellea, Doamna Prof. univ. dr. Monica Pop, Domnul Indrei Rațiu, Maestrul Victor Rebengiuc
Nume mari în cosiliul de onoare al ANRM: Caramitru, Rebengiuc, Oana Pellea () [Corola-website/Journalistic/101162_a_102454]
-
Ortodoxe Române, egal îndreptățită cu celelalte Biserici Ortodoxe autocefale, surorile ei, de aceeași credință și de același rit, se află binedefinită. Acest bun rezultat l-am obținut prin străduințele Guvernului meu, cu concursul luminat și patriotic al Preasfințiților Mitropoliți și episcopi ai Bisericii Române și grație înaltelor sentimente de adevărată frăție creștinească ce însuflețesc pe Sanctitatea Sa Ioachim al IV-lea și pe Sfântul său Sinod. Faptul acesta, care întărește și mai mult pozițiunea Bisericii în înălțimea și demnitatea ce i se
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
patriarhie spre Biserică Sfanțului Mormânt, toți slujitorii în frunte cu patriarhul, înainte merg cei patru dragomani, apoi șaisprezece diaconi cu prapuri, doi diaconi cu Crucea mare de procesiuni, în care se află lemn din Crucea Mântuitorului și, în continuare, preoții, episcopii, patriarhul și mii de credincioși. La intrarea în marea biserică, întâi se înconjoară de trei ori Sfanțul Mormânt cu crucea și cu făclii aprinse din Sfântă Lumină, cântând "Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor
Sfânta Lumina de la Ierusalim, minunea dumnezeiască. De ce se aprinde numai la ortodocși-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101180_a_102472]
-
există predici celebre ținute în cinstea ei. În vechime, Duminica Floriilor, începutul săptămânii Paștilor, mai era numită Duminica aspiranților sau a candidaților la botez, pentru că în această zi catehumenii (cei care urmau să se boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admiși la botez iar acesta le dădea să învețe Simbolul credinței (Crezul). Se mai numea și duminica grațierilor, pentru că, în cinstea ei, împărații acordau grațieri. Biserica dă dezlegare la pește Floriile deschid săptămâna cea
FLORIILE. De ce salcia sfințită este folosită în scopuri terapeutice by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101200_a_102492]
-
era restrânsă, în contextul reformei protestante. Ultimul călugăr a fost alungat în 1534 de nobilul Nicolae Kozar, care a transformat mănăstirea în castel. Între 1546-1551 edificiul a fost consolidat și extins în stil renascentist de către Gheorghe Martinuzzi, guvernator al Transilvaniei, episcop de Oradea și cardinal. Clădirea avea un singur nivel, apărat de o incintă înconjurată de ziduri din piatră, cu intrarea dinspre nord-est și pod mobil. O serie de ancadramente renascentiste sunt atribuite arhitectului Domenico de Bologna. Alte fortificații includeau o
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
această poartă cu întregul zid în anul Domnului 1617, pe vremea birăului Akosi Gaspar”. Între anii 1658-1661 edificiul a suferit în urma atacurilor turco-tătare. În 1715 castelul a trecut în proprietatea Episcopiei Romano-Catolice din Transilvania, funcționând ca reședință de vară pentru episcopi. În 1792, în timp ce era ocupat de Ignațiu Batthyány, reședința episcopală a castelului a fost afectată de un incendiu, fiind ulterior reparată. Imobilul a fost naționalizat în timpul perioadei comuniste și folosit drept magazie, depozit de cereale, depozit de mobilă și ca
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
a orașului a fost construită între 1520 și 1539. Pe la 1532, creștinii ortodocși bosniaci au avut propriul lor mitropolit, care a avut reședința oficială la Sarajevo începând din 1699. Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, mitropolitul Bosniei avea autoritate asupra episcopilor ortodocși din Mostar, Zvornik, Novi Pazar și Sarajevo. Înalții clerici ortodocși, cu toate acestea, erau foarte prost educați și corupți; ei erau ignoranți în ceea ce privea principiile de bază ale credinței, cum ar fi cele Zece Porunci, spovedania, rugăciunile și
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
adepți l-au eliberat, și o mânăstire a unui abate franciscan a fost deschisă cu forța, pentru ca oamenii din Viborg să poată să audă cuvântul lui Dumnezeu sub un acoperiș. Ideile lui Luther au fost așa de rapid acceptate, încât episcopul local și alți clerici din Viborg nu au putut face față. În multe biserici, slujba catolică se ținea în paralel cu predicile luterane, și apoi versiunea lui Tausen a învățăturilor lui Luther s-a răspândit în alte părți ale Iutlandei
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
victoria celor care susțineau cauza protestantă. Mânăstiri de călugări și maici, precum și alte proprietăți ale Bisericii Catolice au fost confiscate de nobilii locali și de rege. Călugări, călugărițe sau preoți și-au pierdut astfel mijloacele prin care își asigurau existența. Episcopii care au acceptat atunci să se căsătorească, și să nu cauzeze probleme reformei, au primit foste pământuri ale Bisericii ca și proprietăți personale. Influența catolică a durat cel mai mult în Viborg și în nordul Iutlandei, unde schimbările au progresat
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
reluarea lucrărilor la catedrală. Pe 14 august 1932, tot ca urmare a vizitei, a fost înființat "Comitetul de construcție", o instituție publică ce trebuia să se ocupe de strângerea de fonduri pentru terminarea edificiului. Din Comitet făceau parte, printre alții, episcopul Cosma al Dunării de Jos, preotul paroh al Sulinei Simion Vârgolici, scriitorul Gala Galaction și fostul senator și primar al orașului Sulina, Gheorghe B. Popescu. Lucrările la catedrală au reînceput pe data de 30 aprilie 1933. La sfârșitul aceluiași an
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
m. Altarul a fost realizat de sculptorul vienez Josef Leimera în 1891 și prezintă la partea superioară răstignirea lui Cristos, iar la partea inferioară pe toți cei doisprezece apostoli. În exteriorul catedralei, lângă zidurile acesteia, se află pietrele funerare ale episcopilor Václav Urban Stuffler și Vincenc Josef Schrattenbach, precum și ale membrilor altor familii nobile. Pe partea stângă a intrării principale se află un amvon exterior numit „Kapistránka”, după fratele franciscan Ioan de Capistrano, care a predicat la Brno în a doua
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
(în , "Zámek Kroměříž", "Arcibiskupský zámek", în ) este un complex de clădiri construite în secolul al XV-lea în stil renascentist, situate în orașul morav Kroměříž din Republica Cehă. Clădirile complexului au servit ca reședință a episcopilor și (din 1777) a arhiepiscopilor de Olomouc. Palatul arhiepiscopal și grădinile au fost înscrise de UNESCO în 1998 pe lista locurilor din patrimoniul mondial. În anul 1110 teritoriul pe care se află actualul oraș Kroměříž a fost trecut în stăpânirea
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
Palatul arhiepiscopal și grădinile au fost înscrise de UNESCO în 1998 pe lista locurilor din patrimoniul mondial. În anul 1110 teritoriul pe care se află actualul oraș Kroměříž a fost trecut în stăpânirea Episcopiei de Olomouc, iar în anul 1260 episcopul Bruno de Schauenburg (în , în ) a dispus fondarea unei așezări care a și fost numită Kroměříž. Prima clădire a fost construită pe acest loc de către episcopul Stanislas Thurzo în 1497. Edificiul era realizat în stil gotic târziu, cu câteva elemente
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
oraș Kroměříž a fost trecut în stăpânirea Episcopiei de Olomouc, iar în anul 1260 episcopul Bruno de Schauenburg (în , în ) a dispus fondarea unei așezări care a și fost numită Kroměříž. Prima clădire a fost construită pe acest loc de către episcopul Stanislas Thurzo în 1497. Edificiul era realizat în stil gotic târziu, cu câteva elemente proprii stilului renascentist, și era destul de confortabil potrivit standardelor acelei perioade. Aspectul exterior al clădirii s-a schimbat destul de mult în următoarele secole. Reconstruit în stil
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
Aproximativ în aceeași perioadă au fost amenajate în jurul său câteva grădini și iazuri. Cu toate acestea, în 1643, la sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani, castelul și domeniul episcopal au fost devastate și jefuite de armata suedeză. În anul 1665 episcopul de Olomouc Carol al II-lea ce provenea din puternica familie de Liechtenstein (în ) a dispus restaurarea castelului în stil baroc, rezultând în final un palat manierist (doar partea de jos a turnului a mai rămas din aspectul original al
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
asemănător cu cel al școlii torineze din care provenea. Noua clădire avea trei etaje, cu fațade exterioare decorate cu pilaștri, arcade și rezalite unghiulare. După ce castelul a fost devastat de un incendiu major ce a avut loc în martie 1752, episcopul Maximilian Reichsgraf von Hamilton le-a solicitat artiștilor imperiali Franz Anton Maulbertsch și Josef Stern să restaureze clădirea și să decoreze sălile palatului cu lucrările lor. În afară de picturile lor, palatul adăpostește încă o colecție de artă, în general, considerată a
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
palatul adăpostește încă o colecție de artă, în general, considerată a doua ca valoare artistică din țară, în care se află ultimul tablou mitologic al lui Tițian, "Pedepsirea lui Marsyas". Cea mai mare parte a colecției a fost achiziționată de către episcopul Karel la Köln în 1673. Palatul conține, de asemenea, o arhivă muzicală remarcabilă și o bibliotecă de 33.000 de volume. În anul 1777 palatul de la Kroměříž a devenit reședința oficială a arhiepiscopilor romano-catolici de Olomouc. UNESCO a înscris palatul
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
dintre aceste clădiri nu au supraviețuit totuși. Cele mai vechi structuri existente datează din secolul al XI-lea, principalul edificiu fiind construit în 1030 așa cum se găsește pe inscripția dintr-o piatră, acum pierdută. Catedrala a fost construită de către un episcop local și de un arhitect iscusit Ilarion, care, de asemenea, a fost ctitorul bisericii din apropiere de la Ashuriani. Puternic afectată de o serie de cutremure, catedrala a fost parțial reconstruită în secolele al XV-lea și al XIX-lea. Excelenta
Catedrala Samtavisi () [Corola-website/Science/336183_a_337512]
-
rotunjită parte a bisericii este fațada de est, alcătuită de cele cinci arcade și dominată de cele două nișe și scos în evidență de un motiv în cruce. În afara bisericii principale, complexul Samtavisi include o reședință cu două etaje a episcopului grav avariată, o biserică mică (5.8х3.2m) și un turn-clopotniță de trei etaje (5.7х7.3m) anexată unui gard înalt de 3-5m din piatră și cărămidă. Toate aceste structuri datează din secolele al XVII-lea - al XVIII - lea.
Catedrala Samtavisi () [Corola-website/Science/336183_a_337512]
-
București. Bunicul, Gheorghe Vlad, preot arhimandrit, director al Seminarului de preoți din Ismail, apoi al celui de la Roman, mentor și mai târziu prieten al preoților ce-i fuseseră elevi(preferații fiind Constantin Galeriu și Ioan Ivan de la Neamț), apropiat al episcopului de Roman și Huși Teofil Herineanu precum și al preotului Grigore Pișculescu (scriitorul Gala Galaction) și bunica Aurelia Vlad, cunoscută în școlile unde predase ca un “pedagog de clasă”, i-au format primele deprinderi intelectuale, i-au influențat gândirea spirituală, formarea
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
Această scrisoare este cunoscută în Noul Testament sub numele de Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel. El este recunoscut ca sfânt de mai multe biserici creștine, împreună cu soția sa, Apfia. Filimon a fost un credincios creștin bogat și preot (posibil episcop) al unei biserici de casă care era găzduită în locuința sa. Mineiul din 22 noiembrie se referă la Filimon ca la un sfânt apostol care, împreună cu Apfia, Arhip și Onisim, a fost martirizat la Colose în prima persecuție generală ce
Filimon din Colose () [Corola-website/Science/336636_a_337965]