KorAP: Find »[drukola/base=mormânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...788 789 790 ...843 >

21,072 matches

Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

aflăm, totodată, după cum am spus, într-o etapă creatoare care este marcată de prezența vidului stilistic, exprimat prin lipsa aproape completă a metaforelor. Interioritatea nouă promovată de Ana Blandiana se exprimă, la nivel ideatic, prin uterul dătător de viață, primul mormânt al omului, după cum aceeași poetă îl vedea în poemul Mama, al unui volum anterior. De data aceasta, Gemenii, care, sub o altă formă pot reprezenta tot cercul sau întregul, sau poate sunt contemporanii ei, impart aceeași celulă, disecând-o oarecum

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Smulgându-ne din nevertebrate/ Din pești și din păsări din fiare/ Ca să ne poată naște/ După chipul și asemănarea Ei.// Fără drept de apel/ Condamnați la naștere/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nvelite/ În trupul ei crescător/ Ca-ntr-un mormânt ce dospește/ Viața viitoare./ Noi doi/ Gemeni în uterul Spaimei". (Gemeni) De o tulburătoare transparență, volumul Stea de pradă, 1985, este aproape "epurat de metafore"143, din punct de vedere tematic "putând fi observată o continuitate în lirica acestui volum

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Smulgându-se din nevertebrate/ Din pești și din păsări, din fiare/ Ca să ne poată naște/ După chipul și asemănarea Ei./ Fără drept de apel/ Condamnați la naștere,/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nverzite/ În timpul ei crescător/ Ca-ntr-un mormânt ce dospește viața viitoare./ Noi doi,/ Gemeni în uterul spaimei". (Gemeni) Interogația retorică devine strigăt de salvare, când "o mare de trupuri inerte-/ Acoperind până în zare/ străzile, văile, munții-?/ Pe valurile căreia oricine/ (Cu singura condiție să fie treaz/ Sau

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
poeta interpretează acum scene din comedia macabră a extincției"181 : "Azi nu mai scriu versuri, nu mai visez,/ Nu mai tremur, nu mai plâng, nu mai sunt/ Într-o așteptare apăsătoare, m-am îngropat/ În mine însămi ca într-un mormânt.// Coboară un înger în el și mă caută,/ Nu mă găsește și crede că am înviat,/ Doamne, cât de naivi sunt și îngerii ăștia,/ Care, de atâta vreme nu au aflat// Că nu învie morții, e în zadar, copile,/ Oricâtă

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre ce e vorba

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dar fii sigur că l-aș fi păcălit pe caraliu... Octav: Da! Cum? Groparul:... M-aș fi șters la gură... (rîd amîndoi) Octav: Mare șmecher mai ești! Groparul: Păi cum credeai! (după o pauză) Domnule, am ales cimitirul pentru că printre morminte, bocete, disperări, scap de frica morții... adică fac un fel de antrenament... și să pot spune "haide, iubito, vino..., n-o mai fă pe grozava... pe urîta... pe coasa... Mare scofală! Nici tu nu cîștigi mare lucru că mă iei

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
veșnicie și mă întorc. (intră în cort) Marieta: (în șoaptă) Of, Doamne, cu cine ți-ai găsit și tu să... În sfîrșit! Uite, ți-l prezint pe domnul doctor... veneam spre tine și... ne-am întîlnit... are și el niște morminte prin cimitir... i-am vorbit de tine și... (groparul aduce un taburet și un scaun de rafie; le oferă musafirilor și intră din nou în cort) Octav: Bine, mama, și? Marieta: Uite, ți-am adus... o să vezi în sacoșă. Octav

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
c-am rezolvat-o și pe asta... Am dat deja anunțul: "Schimb cavou două locuri stare de funcționare cu cavou stil orice epocă". Mamă, și sînt niște cavouri prin cimitir! Monumente, nu altceva! Octav: Nea Matei, dar monumentele astea sînt morminte... Morminte ale unor mari personalități! Nu se poate să... Matei: Măi Octav, tu ești un băiat deștept, da prost...! De ce să nu se poată?! Octav: Păi asta înseamnă profanare! Matei: De ce profanare?! Dimpotrivă, domnule, le mai reparăm... că arată destul de

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
am rezolvat-o și pe asta... Am dat deja anunțul: "Schimb cavou două locuri stare de funcționare cu cavou stil orice epocă". Mamă, și sînt niște cavouri prin cimitir! Monumente, nu altceva! Octav: Nea Matei, dar monumentele astea sînt morminte... Morminte ale unor mari personalități! Nu se poate să... Matei: Măi Octav, tu ești un băiat deștept, da prost...! De ce să nu se poată?! Octav: Păi asta înseamnă profanare! Matei: De ce profanare?! Dimpotrivă, domnule, le mai reparăm... că arată destul de dărîmate

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
aceea: avem lumînări pentru înmormîntare, pentru preoți, dascăli, clopotari, ăia care duc... alea... și pentru îndurerata adunare, lumînări pentru parastas, ictenie citire simplă, citire complexă, pentru nunți, botezuri... Femeia: (ca hipnotizată, presată, puțin înfricoșată) Eu vreau lumînări pentru pus pe morminte. Octav: Avem, cu cîte să vă servim? Femeia:...două... sau trei... dar cît costă? Octav: Ieftin. Vi le punem la pachet? Avem sacoșe..., sacoșe mari, mici, mai mici, simple, cu poze, peisaje, portrete, texte... Femeia: Nu, mamă, pentru două-trei lumînărele

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
rînd! Femeia: Auzi, mamă, de ce ți-ai ales loc pentru negustorie tocmai într-un cavou, în cimitir?! Octav: Criză de spațiu, doamnă, criză! Femeia: E, criză...! O fi criză, nu zic, dar să crăcănezi blugi de-ăștia pe fața unui mormînt...! Octav: Cu ce vă mai servim...? Avem... Altul la rînd...! Ora închiderii, vă rog! (către gropar) Domnu'! Cu ce vă servim? Femeia: Lasă omul în pace, nu vezi că-i un amărît? Cu ce vrei să cumpere? Că s-au

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ciubuc..., bacșiș..., războaie..., Ștefan cel Mare..., Brîncoveanu..., ciocolată..., sugiuc..., șalvari, harem... Nae: Păi tu ce naiba faci aici! Octav: Nu ți-am spus că aicea e centru cultural...! Eu sînt și ghid. Tomy: Dar e voie să faci comerț într-un mormînt? Nae: Auzi ce-ntreabă ăsta... dacă e voie să ții un bar într-un mormînt...! Octav: Mă, ăsta e de la garda financiară... sau de la monumente... și se dă scoțian...! Spune-i că e voie... că în tranziție e voie orice

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
faci aici! Octav: Nu ți-am spus că aicea e centru cultural...! Eu sînt și ghid. Tomy: Dar e voie să faci comerț într-un mormînt? Nae: Auzi ce-ntreabă ăsta... dacă e voie să ții un bar într-un mormînt...! Octav: Mă, ăsta e de la garda financiară... sau de la monumente... și se dă scoțian...! Spune-i că e voie... că în tranziție e voie orice... că tranziția e necesară... și dureroasă... și că scapă cine poate... și cum poate... Naufragiu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cum poate... Naufragiu...! Nae: Tu tot nu te-ai lăsat de chestiile astea...! Păi eu l-am adus pe scoțian să-i faci tu analize sociale... și alte bazaconii...! (scoțianului) E voie. Tomy: Aha! E foarte frumos cavoul... La noi mormintele sînt mai simple... Octav: Te cred și eu... la cît sînteți voi de zgîrciți... Ia întreabă-l dacă vrea să cumpere ceva... O să-ți spună că are numai cecuri Nae: Da ce naiba să cumpere un scoțian de la tine?! Octav: O

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cripte, nișe, fresce, pietre funerare... Nae: (scoțianului) Vrei să vizitezi... interiorul... cavoul... muzeul? Tomy: Oh, un muzeu! Unde? Nae: Aici... în cavou... icoane... pictură... Tomy: Oh, interesant! Octav: Mă, tu spune-i tipului că aici e vorba de mai multe morminte la un loc... un fel de... mol (grămadă)... cu morți adevărați... de sute de ani vechime... antichități... că ăștia-s morți după vechituri... Nae: (ce să facă?!; rutină) Da..., aici ne aflăm într-un loc istoric. Tomy: Adevărat? Nae: Da

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
în învățămînt? Groparul: Ba cred că m-ar fi primit... n-am mai vrut eu... Octav: Adică ai vrut să fii gropar...! Groparul: Eh! N-am vrut... s-a întîmplat... mi-a murit un prieten... am băut o săptămînă lîngă mormîntul lui... aveam să-i spun niște chestii... i-am dat și lui să bea... ne-am certat... am rîs de ne-am prăpădit... groparii au crezut că... și m-au luat cu ei... Octav: Și iar mă întreb cum de

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
fondul muzical... dezlănțuit, intră preotul și dascălul; par destul de iritați... dar, bine-nțeles, se stăpînesc) Preotul: Și zgomotul ăsta se cheamă muzică. Octav:...Hard... Preotul:...Aici s-ar potrivi o muzică bisericească... ești, totuși, în cimitir... aici e un sfînt mormînt... un cavou... Octav: Dar e și bar, părinte... și bazar... Credeți că s-ar potrivi o muzică bisericească cu chiloții ăștia...! Preotul: Cu tine, băiete, e greu să se-nțeleagă omul... Octav: Sînt și eu, părinte, o oaie rătăcită... Preotul

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
tinere... Ar trebui să te mărturisești... Octav: Dar eu mă mărturisesc tot timpul, părinte... I-am plictisit pe toți... pe oameni... pe preoți... și pe Dumnezeu cu mărturisirile mele... Preotul: De cînd ai deschis balamucul ăsta aici, ai tulburat liniștea mormintelor... a morților... Octav: Părinte, să mă iertați, dar dumneavoastră mai bine-ați avea grijă de liniștea celor vii... Preotul: Am... Octav: N-aveți, părinte, n-aveți, că dac-ați avea i-ați învăța... i-ați îndruma... ce să facă... ce

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pensie, parcursul dramatic reușește a înfășura metaforic și acest obiect teatralizant: acolo revine la viață lumea de fantoșe din timpul care s-a scurs deja, repetabil într-un mod neverosimil, spectacular. Protagoniștii recunosc faptul că scenele nu sunt altceva decît morminte, cimitire de personaje care au rămas împrăștiate peste tot, iar cei care trăiesc prezentul orbecăie printre aceste umbre ca printr-o atmosferă încărcată de sunete. O serie de teme se conturează pe orizontul textului. Pregnant, apare timpul văzut din perspectiva

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
P. doi: (cu un cu totul alt înțeles)...Da... pute... Gh. P. unu: Da zău așa..., că nu-mi mai face nici o plăcere să mă uit prin chestiile astea... C-am ajuns să cred..., să am senzația că răsfoiesc... niște morminte...; cînd întorc o pagină, parcă întorc o lespede... Gh. P. doi: Atunci ce să-ți aduc? Gh. P. unu:...Că mi-ai făcut din toate zilele libere niște praznice...; ar mai trebui să vii și cu o colivă..., cu lumînări

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ei...! Un țărănoi, asta ai fost. Gh. P. unu: De acord. Am fost un țărănoi..., dar măcar știu că nici un cuvînt bun scris despre mine nu miroase a vin și friptură... Gh. P. doi: Măi coleg de album, sau de mormînt, cum spui tu, da tu, dragule, miroși tot a demnitate...! Gh. P. unu: Nu te contrazic... Gh. P. doi: Auzi, ai putea să-mi explici și mie ce-i aia demnitate? Gh. P. unu: Cum să nu, îți explic. Gh.

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
da uită-te în cimitirul ăla din mîinile tale... (Gh. P. doi răsfoiește) Așa, dragule, dă-i, dă-i, lespede după lespede... deshumează, dragule... Gh. P. doi: Na, că iar am dat de tine... Gh. P. unu:...Cam prin ce mormânt...? Gh. P. doi: (privind în album) Stai că-ți spun..., îți spun imediat... (îi dă albumul) Gh. P. unu: (privind în album) A, da, îmi amintesc..., mamă, ce tîmpenie de piesă..., și ce tîmpenie de rol...; singura calitate a rolului

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Gh. P. doi: (privind cu atenție scena, cu cortina trasă) Zău că are ceva de cavou...; uite, dacă-i pui colea o cruce... și doi îngerași pe laterale... Exact ce trebuie! Gh. P. unu: Păi nu toate scenele sînt niște morminte? Mai abitir decît albumele alea soioase?! Ia zi-i! Păi nu-s toate scenele niște cimitire doldora cu atîtea și atîtea personaje rămase prin aer, pe ziduri..., printre faldurile de perdele..., printre scînduri? Crezi că nu orbecăim și noi prin

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Dacă nu ți-e frică, de ce nu te uiți în dosar? Gh. P. unu: N-am chef..., nu mă interesează... Gh. P. doi: Pe dracu nu te interesează...! Nu te uiți pentru că dosarele astea, ca și albumele, sînt tot niște morminte... cum spui tu..., niște cavouri secrete..., în care trăiește celălalt mort al nostru..., și întrebarea e dacă mortul acela a murit cu adevărat..., sau dacă nu cumva mai trăiește... Și de aici tot deranjul ăsta... care ne face rău..., care

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ininteligibil) Plutonierul: (ajuns la masa lui, își face pasiența și rîde în hohote) Trimisul lui Dumnezeu: (cu o violență surprinzătoare) Rușine! (toată lumea a tăcut) În genunchi! Și cereți-vă iertare! Nu mai aruncați cu păcate unul în fața celuilalt! Profanare de morminte! Ăsta e păcatul pe care l-ați făcut! Căiți-vă și refaceți-i mormîntul! (cei trei refac masa) Rugați-vă, să nu vă pomeniți și voi cu mormîntul vandalizat! Fiecare din aceste mese este un viitor mormînt... Sursa dublă:... adică

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]