21,485 matches
-
Bărbatul de pe patul de sus se-ntoarse cu fața la perete. Femeia din bucătărie Îi făcu semn doctorului că apa e fierbinte. Tatăl lui Nick intră-n bucătărie și turnă cam jumătate din ceainicul mare Într-un lighean. Apoi puse-n apa rămasă În ceainic câteva lucruri pe care le scoase dintr-o batistă. — Astea trebuie să fiarbă, zise și apoi se spălă pe mâini În apa din lighean cu o bucată de săpun adusă din sat. Nick privea cum tatăl său Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aduse trei litri de vin nou și se așezară la două mese, fumând În tăcere, cu șepcile scoase, sprijinindu-se de peretele din spate sau de masa din față. De afară se auzea uneori un clinchet de clopoțel când caii rămași acolo cu săniile Își scuturau capetele. George și Nick erau ferciți. Țineau unul la celălalt. Știau că-i așteaptă Întoarcerea acasă. Când trebuie să te-ntorci la școală? Întrebă Nick. — La noapte. Trebuie să prind trenu’ de zece jumate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pământ roșcat Îndepărtate conștiincios din calea mașinilor, mărginită de puieți pe ambele părți. Nu era acasă la el, dar era mijlocul toamnei și merita să te plimbi prin locurile alea și să le vezi. Bumbacul fusese cules și-n locurile rămase goale se vedeau petice de porumb, unele amestecate cu măturici roșii de sorg și, conducând Încet, avându-l alături pe fiul său adormit, apropiindu-se de destinație, știind În ce oraș se va opri la căderea nopții, Nick observa atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să toarne... „Dacă plouă, n-am unde mă adăposti” - își spunea continuând să se târască. De o parte și de alta se înșirau ogoarele abia ieșite de sub omătul iernii. Undeva nu departe de drum a descoperit o glugă de porumb rămasă acolo cine știe prin ce minune. „Dacă ajung la ea până n-o început să curgă ploaia, mi-o pus Dumnezeu mâna-n cap. De nu...” Odată cu primii stropi de ploaie, a ajuns la glugă, dar abia mai putea răsufla
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Marandă. Nu știu cum, dar casa mi se pare pustie. Mă întreb ce căutăm noi aici? Cine ne mai așteaptă? Nimeni! Doar vântul care o întețit focul din gârlă și o rămas să bântuie prin cenușa din sufletele noastre. Atâta o mai rămas, Marandă. Cine ne-o blăstămat să nu avem liniște? Cine? Da’ așa-i. Dacă nu-i să fie, nu este și pace... Când au intrat în casă, Toaibă s-a lăsat să cadă ca un sac pe laiță, căutând ceva
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
capul: Marandă, fata moșului! Te-ai gândit tu că copchilu’ ista îi rupt de foame și de sete? Fă bine și adu-i de mâncare, că de udătură am eu grijă. Acolo în blidar mai este o gură de rachiu rămasă încă de la hram. Așa o izbândă merită cinstită... Când s au așezat la masă, Toaibă a ridicat paharul și a comandat râzând: Grupă! Ascultă comanda la mine! Pentru onor, prezentați paharele! Pentru domnul premiant Gruia Toaibă, de trei ori ura
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mânuirea volanului, „croitorul” - cusutul hainelor. Elevul care nu este atent sau confundă munca cu alta este scos din joc. Câștigă ultimii doi elevi rămași în joc. Indicații metodice Se poate juca și pe echipe, câștigând echipa care are cei mai mulți jucători rămași. 14.Numerele Locul de desfășurare - teren. Jocul este o variantă a jocului „Alfabetul”. Se poate juca de un număr de elevi mai mic. Se înlocuiesc literele cu numere de la 1 la 9 și în loc de cuvinte se comandă un număr oarecare
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
de ani, ale Oceanului Atlantic și Mării Baltice. Peste ani de zile, datorită unor conștiințe trezite tîrziu, aceste catedre se vor reînființa; biruința de neînlăturat a spiritului. Acum tînăra profesoară preda Limba și Literatura Română. Dispăruseră Însă Rebreanu, Goga și alții, cei rămași erau prezentați deformat. - Sigur că sînt bucuroasă. GÎndiți-vă, domnule judecător, pînă anul trecut, din lipsă de profesori și restructurări, m-au pus să predau Geografia. Vă Închipuiți: trebuia să Învăț la rînd cu elevele și elevii mei, acum am clase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și cu timpul, se uită. Apoi către mine: Asta este domnule judecător! După aceea trecu În bucătărie cu doamna Pavel, recapătîndu-și liniștea dinainte. - Are dreptate! mă adresai domnului Pavel, În timp ca vocea profesoarei se auzi iarăși veselă prin ușa rămasă ușor Întredeschisă a bucătăriei. E adevărat: tot ce se Întîmplă e o crimă. Astea sînt dictaturile. Mii de nevinovați, unii numai pentru că au făcut parte din alte partide, fapte pentru care În țările lumii libere nimănui nu i se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce sclipea în soarele dimineții. Rădăcinile copacilor căzuți desenau pe cer o lume răsturnată. Valerius se ridică. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul dimineții de decembrie, în timp ce își masa mușchii amorțiți de nemișcare. Înșeuă calul, împrăștie ultimii tăciuni rămași, își luă traista de medic, mângâie câinele care se învârtea pe lângă el, dând vesel din coadă, și ieși. Se uită în sus, spre vulturii ce se roteau încet pe cerul senin. Înainte de a sări în șa, luă o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în prima linie, înfruntând un dușman de temut, dar îngenuncheat acum. Quazii rămași fură atacați dintr-o parte de centuria din fundul pâlniei, iar din cealaltă, de genieri. Deasupra lor, cerul păru că se întunecă, străbătut de ascuțitele pila. Ca să scape de masacru, unii începură să alerge spre laturi, căutând să ajungă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
începură să alerge spre laturi, căutând să ajungă în pădurea de unde veniseră. Alții îi urmară, urlând. — Am învins! - un soldat scoase lama aburindă a gladius-ului din pieptul unui quad prăbușit la pământ. Am învins! Glasul lui triumfător acoperi strigătele quazilor rămași, care încă mai încercau să se apere. — Antonius Primus a învins! Antonius trase de frâu și își opri calul. În fața lui, scena luptei păru să înghețe, să rămână pietrificată în timp și spațiu, o reprezentare a tuturor victoriilor armatei romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de ex pozi ție al lor, cum se arată la No. IV din acest act, precum și c u lu crările de drept, care se pot depune în manuscris. În acest caz, cu valoarea premiului se va tipări lucrarea premiată, suma rămasă înmânându-se autorului. Capitalul de cinci milioane lei care alcătuiește fondul acestui premiu va purta numele de: « Fondul cultural C. Hamangiu », iar premiile anuale de câte 200.000 lei, ce se vor anunța și acorda autorilor premiați, vor purta denumirea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
publicarea diferitelor manuscrise importante ce are sau i se va prezenta în viitor, precum și pentru continuarea și terminarea Di cțio narului limbii române, a cărei apariție e așa de mult aștept ată de toți iubitorii limbii și literaturii românești.” Averea rămasă se compunea ca avere mobiliară din efecte, acțiuni și titluri și din pătrimea veniturilor ce se vor încasa de la publicațiile și revistele arătat e ma i sus, iar ca avere imobiliară din două terenuri virane, unul la Sinaia, altul la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ne-a arătat dacă acea lume este în cer, sau sub pământ. Ne-a lăsat-o slobodă în vânt. În cerc ne naștem claustrați. Ei l-au creat; cei învățați nu au știut că vor muri și ei, odată cu cei rămași o vreme de neatins, sub ochiul suferind și aprins. * * * vecina mea, Lucica Filosofând ne pregătim pentru moarte, spunea Platon, în albastra lui carte; coboară spre noi, credeau alții, aici pe pământul sacralizat. Timpul ne tot apropie de ea, deși tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
adăpost. M-am trezit într-un haos și într-o risipire, cu întrebări și răspunsuri neputincioase cu idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce spală semnele de pe fruntea rămasă arsă: de soare, de lună, de stele și de nebănuitele iele, care au țesut un destin; amețite de atâta joc în balans de gheață și foc au crucificat un noroc. * * * Cum să integrezi partea într-un întreg? Fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fără începuturile sacre în tremurul lor strâns și efemer, atât de aproape de cer. Și se mai spunea că nouăzeci și nouă de tați au crescut generații dezlegând lacătul porților lumii întregi! Aproape că le atingem obrazul și ochii spre înălțimi rămași deschiși, ca niște heruvimi! Se pare că sunt foarte aproape: cu aurul, cu fierul cu piatra, cu apa și aerul, cu drumul, cu vatra, cu cetățile bogate, cu inimi de frate sau de gheață. rămase în obscuritate. Belșugul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în lumină un gol. Când bat clopotele la Athos, se înalță în cer mănăstirile, cetăți ale credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea de ceară, de opal, întunecate ca marea. Călugării și strămoșii se roagă pentru noi, rămași să scriem ce ei au uitat. Reînvie, în lumânările aprinse, credința, în straie de mucenici, înnegrite de vreme. Mâinile albe de zăpadă ușoară omoară aripile timpului rămas. Sfârșitul nu se va coborî aici, el rămâne departe... se vor mai scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ceară, de opal, întunecate ca marea. Călugării și strămoșii se roagă pentru noi, rămași să scriem ce ei au uitat. Reînvie, în lumânările aprinse, credința, în straie de mucenici, înnegrite de vreme. Mâinile albe de zăpadă ușoară omoară aripile timpului rămas. Sfârșitul nu se va coborî aici, el rămâne departe... se vor mai scrie multe file de carte, spunea Trifu, elevul meu, care l-a cunoscut pe Dumnezeu. Târziu am aflat de ce voivozi sunt sfinți. Cinci sute de ani au trudit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
-mi venea să cred, eroul Înecat În mușchi, cu gîtul gros și trăsături de intoxicat nu mai avea absolut nimic din tînărul din orhideea sălbatică și nouă săptămîni jumate, poate așa, cu multă bunăvoință, extrem de vag, un fel de expresie rămasă aninată de colțul ochilor, dar asta ar fi putut-o avea oricine altcineva, și totuși, da, el era, scria pe ecran. Se transformase, cu adevărat, din nou În Johnny Handsome, un actor de duzină În filme de duzină cu figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Veneau de la vreo înmormîntare? Il Comandante se sculă brusc și, de departe, făcu semn orchestrei ridicîndu-și și tremurîndu-și energic brațele. Apoi trecu printre mese, șoptind: - Allegria! Allegria! De pretutindeni perechile se ridicară speriate, îndreptîndu-se cu grabă spre parchet, iar cei rămași începură să râdă și să vorbească tare, să-și miște scaunele. - Extraordinar! exclamă fermecat Adrian, după ce una din fete îi umplu din nou paharul. Extraordinar, și peste putință de înțeles. Căci sânt aceiași și aceleași, și fac asta de mii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cât e de vastă și de ruinată sala. Se îndreptă încet către cămin și-l privi cu atenție. Sub cenușă, se mai zăreau resturi din jăratic, pâlpâind brusc, la răstimpuri, când, pe sub ușă, ajungea până aici viscolul, în gura căminului rămase, doar pe jumătate carbonizat, un picior de lemn, neașteptat de gros. Când întoarse mirată capul, Ieronim zâmbi. - Credeți că e picior de masă? întrebă. Nu. Picioarele de masă le-am ars săptămâna trecută. Acesta e picior de cuier. Cel mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
manevra macaralei. - Dar, dar mi-e teamă că deși ai înțeles, totuși nu-ți dai seama unde trebuie să ducă această înțelegere... Se întrerupse, așteptând să se risipească ecoul prăvălirii unui zid întreg, care luase cu el jumătate din încăperile rămase încă în picioare. - Să nu-ți mai fie teamă, vorbi Ieronim, știu unde duce acest fel de înțelegere. Știam asta de mult. Ce nu înțelesesem încă era legătura... Cu toate că ploaia se întețise din nou, praful răzbătea încet, persistent, până la ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
MÎncară de prînz la un restaurant grecesc cu fructe de mare. Era ca o oază cu aer condiționat În arșița de afară și hrana provenise cu siguranță din ocean, Însă mai depindea și de cum gătea Eddy, care folosesa uneori untura rămasă și Învechită, ca să Împrospăteze untul Îngălbenit. Dar puteai să bei o sticlă rece de vin alb din Grecia, sec și cu gust de stafide. La desert cerură plăcintă cu cireșe. — SĂ mergem În insulele din Grecia, spuse ea. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trăim, oameni buni! a ridicat țoiul moș Dumitru, cumpănindu-l în aer ca și cum l-ar fi drămăluit. Să fim sănătoși, fraților! a completat Pâcu urarea. Au gustat cu fereală parcă, uitându-se din când în când la restul de rachiu rămas. In acest timp, în ușa cuhnei a apărut crâșmărița Măriuța, cu un ceaun doldora de tochitură, care răspândea în jur o miroaznă de te dădea jos. In urma ei, Costache crâșmarul abia tăbârcea un ceaun învârfonat cu o mămăligă aurie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]