20,025 matches
-
sunt folosite ca să "înghețe" melodia, pentru a o distanța de ascultător. Mayumi Miyata a fost prima care a folosit acest instrument în muzica contemporană. Miyata folosește instrumente construite special, unde cele două tuburi mute ale instrumentului tradițional sunt înlocuite cu tuburi care scot sunete care nu există la instrumentul tradițional. Alți interpreți contemporani sunt Hideki Tōgi, Hideaki Bunno, Tamami Tono, Hiromi Yoshida , Kō Ishikawa (toți din Japonia), Randy Raine-Reusch și Sarah Peebles (ambii din Canada). Printre compozitorii japonezi moderni care au
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
instrument a fost folosit printre altele în opera "Das Mädchen mit den Schwefelhölzern" (Fetița cu chibritele) a lui Helmut Lachermann. În muzica populară instrumentul a fost folosit de către Stephan Micus, Björk etc. Sunetele produse nu au legătură directă cu lungimea tuburilor. Ordinea descrisă mai jos este de la dreapta "muștiucului" în sensul acelor de ceasornic. "Ya" și "mō" sunt cele două tuburi mute (fără lame vibratoare). Fotografii ale mecanismului interior al instrumentului, legături istorice cu albinele (de Sarah Peebles)
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
În muzica populară instrumentul a fost folosit de către Stephan Micus, Björk etc. Sunetele produse nu au legătură directă cu lungimea tuburilor. Ordinea descrisă mai jos este de la dreapta "muștiucului" în sensul acelor de ceasornic. "Ya" și "mō" sunt cele două tuburi mute (fără lame vibratoare). Fotografii ale mecanismului interior al instrumentului, legături istorice cu albinele (de Sarah Peebles)
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
următoarea operație — toate fără componente în mișcare. Cheia versatilității sale era capabilitatea de ramificație; ENIAC putea declanșa operații diferite în funcție de semnul unui răspuns calculat. Pe lângă viteză, cel mai remarcabil fapt la ENIAC era dimensiunea și complexitatea sa. ENIAC avea de tuburi electronice, diode cu cristal, relee, de rezistoare, de condensatoare și aproximativ 5 milioane de conexiuni lipite manual. Cântărea , și avea aproximativ pe pe ), ocupa 63 m², și consuma 150 kW. Intrările de date se făceau printr-un cititor de cartele
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
principalul dispozitiv de ieșire. Aceste cartele se puteau folosi pentru a produce separat rezultate tipărite cu ajutorul unui dispozitiv IBM cum ar fi IBM 405. ENIAC utiliza numărătoare ciclice cu zece poziții pentru a stoca numerele; fiecare cifră folosea 36 de tuburi electronice, din care 10 erau triodele duale ce compuneau bistabilii numărătorului. Operațiile aritmetice se efectuau prin numărarea impulsurilor în numărătoarele ciclice și generarea de impulsuri de transport în cazul în care numărătorul aflat la valoarea maximă era incrementat și se
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
143 de cicluri, sau —o viteză de 35 pe secundă. (Wilkes 1956:20 arată că o împărțire cu un cât de 10 cifre dura 6 milisecunde.) Dacă rezultatul avea mai puțin de zece cifre, se obținea mai repede. ENIAC utiliza tuburi radio cu opt pini folosite la acea vreme; registrele acumulatoare erau compuse din bistabili 6SN7, iar în implementarea funcțiilor logice se foloseau bistabili 6L7, 6SJ7, 6SA7 și 6AC7. Numeroase tuburi 6L6 și 6V6 controlau liniile electrice, trimițând impulsuri între diversele
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
puțin de zece cifre, se obținea mai repede. ENIAC utiliza tuburi radio cu opt pini folosite la acea vreme; registrele acumulatoare erau compuse din bistabili 6SN7, iar în implementarea funcțiilor logice se foloseau bistabili 6L7, 6SJ7, 6SA7 și 6AC7. Numeroase tuburi 6L6 și 6V6 controlau liniile electrice, trimițând impulsuri între diversele carcase. Unii experți în electronică au prezis că defectările tuburilor vor fi atât de frecvente încât mașina n-ar fi fost deloc utilă. Predicția a fost parțial corectă: aproape în
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
acumulatoare erau compuse din bistabili 6SN7, iar în implementarea funcțiilor logice se foloseau bistabili 6L7, 6SJ7, 6SA7 și 6AC7. Numeroase tuburi 6L6 și 6V6 controlau liniile electrice, trimițând impulsuri între diversele carcase. Unii experți în electronică au prezis că defectările tuburilor vor fi atât de frecvente încât mașina n-ar fi fost deloc utilă. Predicția a fost parțial corectă: aproape în fiecare zi se ardeau câteva tuburi, lăsând calculatorul nefuncțional aproape jumătate din timp. Tuburi speciale cu fiabilitate mare au devenit
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
electrice, trimițând impulsuri între diversele carcase. Unii experți în electronică au prezis că defectările tuburilor vor fi atât de frecvente încât mașina n-ar fi fost deloc utilă. Predicția a fost parțial corectă: aproape în fiecare zi se ardeau câteva tuburi, lăsând calculatorul nefuncțional aproape jumătate din timp. Tuburi speciale cu fiabilitate mare au devenit disponibile abia în 1948. Majoritatea acestor defectări, însă, aveau loc în perioadele de încălzire și răcire, atunci când stresul termic asupra catozilor tuburilor și dispozitivelor de încălzire
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
în electronică au prezis că defectările tuburilor vor fi atât de frecvente încât mașina n-ar fi fost deloc utilă. Predicția a fost parțial corectă: aproape în fiecare zi se ardeau câteva tuburi, lăsând calculatorul nefuncțional aproape jumătate din timp. Tuburi speciale cu fiabilitate mare au devenit disponibile abia în 1948. Majoritatea acestor defectări, însă, aveau loc în perioadele de încălzire și răcire, atunci când stresul termic asupra catozilor tuburilor și dispozitivelor de încălzire era maxim. Prin simpla (deși costisitoarea) soluție de
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
zi se ardeau câteva tuburi, lăsând calculatorul nefuncțional aproape jumătate din timp. Tuburi speciale cu fiabilitate mare au devenit disponibile abia în 1948. Majoritatea acestor defectări, însă, aveau loc în perioadele de încălzire și răcire, atunci când stresul termic asupra catozilor tuburilor și dispozitivelor de încălzire era maxim. Prin simpla (deși costisitoarea) soluție de a nu mai opri mașina deloc, inginerii au redus rata defectărilor tuburilor ENIAC la nivelul mai acceptabil de un tub în medie la două zile. Conform unui interviu
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
acestor defectări, însă, aveau loc în perioadele de încălzire și răcire, atunci când stresul termic asupra catozilor tuburilor și dispozitivelor de încălzire era maxim. Prin simpla (deși costisitoarea) soluție de a nu mai opri mașina deloc, inginerii au redus rata defectărilor tuburilor ENIAC la nivelul mai acceptabil de un tub în medie la două zile. Conform unui interviu acordat în 1989 de Eckert, povestea defectărilor continue ale tuburilor era mai ales un mit: „Se ardea câte un tub cam la fiecare două
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
încălzire și răcire, atunci când stresul termic asupra catozilor tuburilor și dispozitivelor de încălzire era maxim. Prin simpla (deși costisitoarea) soluție de a nu mai opri mașina deloc, inginerii au redus rata defectărilor tuburilor ENIAC la nivelul mai acceptabil de un tub în medie la două zile. Conform unui interviu acordat în 1989 de Eckert, povestea defectărilor continue ale tuburilor era mai ales un mit: „Se ardea câte un tub cam la fiecare două zile și problema putea fi localizată în 15
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
costisitoarea) soluție de a nu mai opri mașina deloc, inginerii au redus rata defectărilor tuburilor ENIAC la nivelul mai acceptabil de un tub în medie la două zile. Conform unui interviu acordat în 1989 de Eckert, povestea defectărilor continue ale tuburilor era mai ales un mit: „Se ardea câte un tub cam la fiecare două zile și problema putea fi localizată în 15 minute.” În 1954, cea mai lungă perioadă de funcționare fără defect a fost de 116 ore (aproape cinci
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
au redus rata defectărilor tuburilor ENIAC la nivelul mai acceptabil de un tub în medie la două zile. Conform unui interviu acordat în 1989 de Eckert, povestea defectărilor continue ale tuburilor era mai ales un mit: „Se ardea câte un tub cam la fiecare două zile și problema putea fi localizată în 15 minute.” În 1954, cea mai lungă perioadă de funcționare fără defect a fost de 116 ore (aproape cinci zile). ENIAC putea fi programat să efectueze secvențe complexe de
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
de adrese de memorie, circuite de formare a impulsurilor. Mașini de calcul mecanice și electrice s-au folosit din secolul al XIX-lea, dar în deceniile anilor 1930 și 1940 a început era calculatoarelor moderne. ABC, ENIAC și Colossus utilizau tuburi electronice. Registrele ENIAC efectuau calcule în aritmetica zecimală, și nu în cea binară ca Z3 sau Calculatorul Atanasoff-Berry. Până în 1948, ENIAC trebuia se programa prin recablare, ca și Colossus. Ideea unui calculator cu program stocat, în a cărui memorie să
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
indicelui de armonică. (De aceea, intensitatea sonoră a armonicelor mai înalte de 20-30 este neglijabilă în majoritatea aplicațiilor.) În acest context, oscilatoarele sunt conținute în instrumentele muzicale sub formă de coarde (în instrumentele cu coarde), coloane de aer (aflate în tuburile sonore ale instrumentelor de suflat), ancii și lame (metalice, din lemn), membrane ș.a. Cazurile cele mai importante, teoretizate cel mai pe larg datorită complexității modelului acustic presupus (și, prin urmare, a varietății remarcabile de timbre posibile) sunt ale corzilor și
Spectru sonor () [Corola-website/Science/315443_a_316772]
-
ale instrumentelor de suflat), ancii și lame (metalice, din lemn), membrane ș.a. Cazurile cele mai importante, teoretizate cel mai pe larg datorită complexității modelului acustic presupus (și, prin urmare, a varietății remarcabile de timbre posibile) sunt ale corzilor și ale tuburilor sonore. Afilierea seriilor armonice cu muzica reprezintă baza sistemelor sonore (de înălțimi muzicale) tonal și modal, manifestând însă influențe și în privința sistemelor serial și spectral. Istoria muzicii a fost puternic influențată de percepția diferită asupra spectrului sonor de-a lungul
Spectru sonor () [Corola-website/Science/315443_a_316772]
-
pentru îmbogățirea rezonanței tuturor instrumentelor muzicale și stau la baza construcției suflătorilor: în vreme ce lemnele se folosesc de un număr mic de armonice (2-5) pentru extinderea ambitusului în sens ascendent, alămurile folosesc exclusiv seriile armonice, eventual în combinație cu modificarea lungimii tubului sonor (la tromboane și la alămurile moderne, construite începând cu secolul XIX).
Spectru sonor () [Corola-website/Science/315443_a_316772]
-
Ciucului Inferior. Acest drum - care la Baraolt era pietruit - trecea prin Biborțeni. În hotarul comunei, de sub Pădurea Mare, au fost depistate și scoase la lumina zilei ceramică din epoca fierului și romană. Printre obiecte s-au identificat fibule romane și tuburi din ceramic, care ne dau de înțeles că apa minerală era condusă și folosită pentru băi (Anuarul Muzeului Regional Sf. Gheorghe, 1955). Însăși denumirea localității - Villa Byborch - notată în anul 1332, arată că acest sat era o localitate mai dezvoltată
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
răcit într-un schimbător de căldură numit "condensator", până când condensează într-un lichid aflat la o presiune mare și o temperatură moderată. Agentul frigorific condensat trece apoi printr-un dispozitiv de scădere a presiunii ca o supapă de expansiune, un tub capilar, sau eventual un dispozitiv extractor de lucru mecanic, cum ar fi o turbină. După acest dispozitiv, lichidul refrigerant aflat acum într-o stare quasi-lichidă trece printr-un alt schimbător de căldură numit "evaporator" în care agentul refrigerant se evaporă
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
măsură a presiunii atmosferice. A fost inventat de fizicianul italian Evangelista Torricelli în anul 1643. Evangelista Torricelli (1608-1647) a propus o metodă de măsurare a presiunii atmosferice prin inventarea barometrului cu mercur în anul 1643. l cu mercur este un tub lung de sticlă care a fost umplut cu mercur și apoi răsturnat într-o cuvă cu mercur. S-a determinat astfel foarte ușor că presiunea atmosferică este formula 1. Presiunea reală într-un punct într-un fluid se numește "presiune absolută
Barometru () [Corola-website/Science/317493_a_318822]
-
s-au hotărât amândoi să repete experiența, cu condiția ca să folosească mercur în loc de apă. Aceasta deoarece mercurul, fiind de 14 ori mai greu ca apa se va ridica la o înălțime de 14 ori mai mică. Viviani a construit un tub lung de trei picioare, închis la un capăt, și a procurat mercurul. Când totul a fost gata, ei au umplut tubul cu mercur și apoi, ținându-l bine astupat cu degetul, l-au cufundat într-o cuvă cu mercur. Și
Barometru () [Corola-website/Science/317493_a_318822]
-
mai greu ca apa se va ridica la o înălțime de 14 ori mai mică. Viviani a construit un tub lung de trei picioare, închis la un capăt, și a procurat mercurul. Când totul a fost gata, ei au umplut tubul cu mercur și apoi, ținându-l bine astupat cu degetul, l-au cufundat într-o cuvă cu mercur. Și, într-adevăr, mercurul din tub a coborât până la distanța prevăzută de ei. Tot Viviani a purtat apoi tubul cu mercur la
Barometru () [Corola-website/Science/317493_a_318822]
-
închis la un capăt, și a procurat mercurul. Când totul a fost gata, ei au umplut tubul cu mercur și apoi, ținându-l bine astupat cu degetul, l-au cufundat într-o cuvă cu mercur. Și, într-adevăr, mercurul din tub a coborât până la distanța prevăzută de ei. Tot Viviani a purtat apoi tubul cu mercur la diferite înălțimi și astfel au stabilit un mijloc de măsurare a presiunii atmosferice; cu alte cuvinte, se născuse barometrul. În funcție de principiul fizic al funcționării
Barometru () [Corola-website/Science/317493_a_318822]