197,702 matches
-
planetare în care continentul s-a văzut amestecat, cu sau fără voia sa. Căderea comunismului, ca factor declanșator al unei noi revoluționări a istoriei europene a schimbat, în opinia lui Tony Judt, în mod radical perspectiva asupra unor fenomene ce păreau să țină de logica de fier a politicii (războiul rece, divizarea continentului în două falii ce nu comunicau, confruntarea între politicile economice ale Estului și Vestului european etc.), dar care s-au revelat a fi doar ,accidente" ale istoriei. Drept urmare
Postwar (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/10957_a_12282]
-
libertate, drept locul care le amintea statelor devenite sateliții Moscovei de propria prosperitate, libertate și demnitate. Viena reprezintă o proiecție a Europei chiar prin imaginea celor două gări ale sale: cocheta Westbanhof leagă Austria de eleganta lume apuseană, pe când Südbanhof pare mai degrabă un avanpost al Estului, o stație delabrată, cu un aer vag amenințător, tocmai potrivită să primească dezastruoasele trenuri venind din partea cealaltă a Cortinei de Fier. Dincolo de acest Janus cu două chipuri, Tony Judt remarcă o discretă complicitate privind
Postwar (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/10957_a_12282]
-
Nicolae Manolescu Multă vreme a părut să existe o incompatibilitate între știință și religie. Biserica n-a acceptat anumite descoperiri ale științei, condamnîndu-i la rug pe cei care le susțineau sau obligîndu-i să abjure. În epoca modernă, îndeosebi științele fizice au avut orgoliul de a se
Marele Acordor by Nicolae Manolescu () [Corola-website/Journalistic/14497_a_15822]
-
însăși revenea asupra propriilor excluderi și admitea teoriile științei, știința, la rîndul ei, înceta să mai excludă dialogul cu religia. Motivul principal pentru care știința și-a îmblînzit refuzul a fost oferit de nevoia de a interpreta unele fenomene ce par nu doar să dezmintă legile naturii, dar să implice o anumită ordine de lucruri foarte asemănătoare cu aceea divină. Nimic mai caracteristic decît discuțiile bătrînului filosof francez Jean Guitton cu un biolog și un fizician despre structura și limitele universului
Marele Acordor by Nicolae Manolescu () [Corola-website/Journalistic/14497_a_15822]
-
zid, de lemn. Cea dintîi, ultima în ordinea cronologică, e un jargon al actualilor învățăcei, ,minimalist, stereotip și cvasiludic": ,Reporterița, o Nadine locală, îi întreba pe harnicii elevi ai unui liceu special din urbe (arhitectură sau construcții) cum li se pare școala lor. Unul zice super, alta fain; o alta (sau un altul), super fain; a patra (sau al patrulea), beton! Profii erau, și ei, mișto, haioși... Și ștafeta se relua da capo: ,fain, super, super fain, mișto, beton". E un
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]
-
de... beton! O limbă de beton sună mai fain în gura unor viitori constructori, a arhitecților și betoniștilor de mîine. O limbă de beton nu are nuanțe, alta decît a cenușiului beton. O limbă de beton n-are flexiune (nici, pare-mi-se, reflexiune)". în continuare sînt menționate cîteva trăsături ale acestei buclucașe ,limbi". Ea ar constitui un fel de onomatopee, monosilabică, deoarece ,nu-i poți cere fierului lovit să scoată un alt sunet decît Ťzdrang!ť, nici damigenelor să zică
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]
-
în vedere gafele din mass-media mai cu seamă înregistrabile pe micul ecran, ,diversele gafe de pronunție (iar, cînd e cazul, de traducere-n română) cu care, zi de zi și ceas de ceas, ne fericesc iubiții noștri crainici, - netrași, se pare, la răspundere de nimeni". Putem afirma că funcționează... o colaborare între poetul sedus de jocul impenitent al vocabulelor și crainicii în chestiune așa cum există între unele specii de păsări cu patrupedele de pe spinarea cărora păsările ciugulesc, fără complexe, paraziții
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]
-
încearcă pe toți copiii (și poate că nu doar pe ei...), luminați, la ceas de seară, de un soare provizoriu, ca dinții de lapte. Știind asta, Iaromira Popovici și George Bălăiță nu toarnă, din tipare, imperii de baga, ci răscolesc, pare-se că la întîmplare, pietrișul din terasamentul prozelor ,serioase", pe-acolo pe unde cîte-o grăunță mai lucioasă se face glob de cristal. Adică pun, practic, în discuție valabilitatea unui gen. Problematizante, ŕ leur maničre, și inserate, ca un borangic, pe
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
Adrian Buz are toate datele pentru a-i induce cititorului nu doar surprindere, ci și un ambiguu sentiment de frustrare. Gradul de accesibilitate al nuvelelor sale crește progresiv; deconcertantă este însă ultima (Reflexe incerte în sângele domnului Z.), căci ea pare a reveni la formula (ceva mai comprehensibilă) caracteristică primelor proze ale volumului. Pornind într-o recunoaștere "prin răsfoire" a cărții, primul reper familiar (și cvasi-general) îl constituie propozițiile fragmentate și fragmentare, punctele de suspensie ce marchează sincopele inerente acestui stream
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
i-l lăsase acesteia. Ca și în prima povestire, finalul e incert: nu se știe dacă investigatorul a decis să-și scrie raportul, compromițând posteritatea scriitorului, sau nu. Trecerea în revistă a acestor povestiri demonstrează existența câtorva elemente redundante, ce par a constitui deja o marcă distinctivă a acestui autor: în fiecare revine un detaliu (dacă nu un element mai evident) fantastic, iar cititorul e nevoit să facă "muncă de detectiv" din cauza clar - obscurului prozei, a penuriei de nume și a
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
iar cititorul e nevoit să facă "muncă de detectiv" din cauza clar - obscurului prozei, a penuriei de nume și a punctelor de vedere alternate rapid. După aceste povestiri, potopul" Care nu se oprește decât la ultima nuvelă din volum. Paradoxal, se pare că aceste două proze sunt favoritele autorului: prima a fost deja difuzată în revista Norii (www.revistanorii.com), iar a doua e sursa de proveniență a titlului. Aparentul abuz de Céline e exagerat și ostentativ în Hilton, precum și în Control
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
dreptul legitim la o receptare corectă sau, cel puțin, nepolitizată din start. Maniera în care e scris romanul explică - în parte - repudierea sa: e posibil ca sincronizarea acestui roman cu postmodernismul occidentalo-american să-l fi făcut dubios; capsulele inserate (ce par a cuprinde decupaje din ziare, amănunte colaterale ale unui personaj sau ale unei întâmplări) sau fișele dedicate unor personaje - parodii ale acelora prin care sistemul comunist își inventaria "tovarășii" - reprezintă variante ale intertextualității postmoderne, nu împrumutate în spiritul imitației, ci
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
actorii trupei intră în contact: Petcu, Predoiu, Celoiu etc. Plafoanele temporale astfel constituite sunt conectate prin intermediul unui" setter. Acesta e când real (ca Whity, câinele Adrianei, concubina lui Laur), când evocat (în povestirea lui Petcu), iar uneori protagonistului i se pare că-l vede (ca atunci când Sia, Laur, Matei și Celoiu se pierd în pădure pe viscol, iar Matei are o halucinație: "ș"ț îi răsăriră în jocul final al imaginilor terestre câinele lui Petcu, ba chiar Petcu însuși cântând la
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
nu e, în fond, altceva decît o expresie incendiară a eului, o paroxistică izbucnire a acestuia, lăsînd la o parte, în cazul în speță, lucrătura de orfevru a fiecărei propoziții contestatare ieșită din atelierul exigent al marelui artist. Ni se pare că ar fi mai indicat să ne raliem la opinia lui Șerban Cioculescu, conform căruia "Tudor Arghezi cumulează primatul poeziei și prozei române". Și cum am putea neglija observația, plină de bun simț, a lui G. Călinescu: "A vorbi de
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
cea emisă după apariția Biletelor de papagal, cînd "stilul lui Arghezi înregistrează o progresivă complicare", vădind o profuziune de "sclipiri poetice". E acel stil minuțios elaborat, prin excelență "scriptic", evidențiat anterior de Tudor Vianu. Stil ce nu exclude, ci, dimpotrivă, pare a favoriza, în chip imprevizibil, înverșunarea, intemperanța, un regim moral-acustic al "zgomotului și furiei", "o "nebunie" a cuvintelor ce-o iau razna" (N. Balotă), cu aerul de-a regenera "vigoarea sălbatică trasă parcă direct din limba de foc și năpîrci
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
cu transcendența. Un semnal al unei astfel de răfuieli, e drept, ambiguu, deoarece ar putea fi interpretat și ca un gest purificator, în numele principiului evanghelic trădat, ni-l oferă tirul pamfletar orientat asupra Bisericii și a slujitorilor acesteia: Faptul poate părea, la prima vedere, oarecum surprinzător, dată fiind experiența monahală de tinerețe a lui Arghezi. Explicația trebuie găsită însă tocmai în reversul medaliei: scriitorul cunoscuse, între 1900-1905, din interior viața monahală și instituțiile ce o guvernează, în toate amănuntele sale. Chiar
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
știam că Steven Soderbergh poate transforma acest material într-un film despre care oamenii să vorbească încă mult timp după ce l-au văzut")? Într-un viitor nedefinit, sterp din punct de vedere al peisajului (lipsa oricărui element natural cu excepția ploii pare a corela cu starea sufletească a eroului - secătuit și singur fie printre oameni depersonalizați ale căror chipuri nu se disting, fie într-un apartament tip cutie metalică), doctorul în psihologie Kelvin (George Clooney) este solicitat să întreprindă o călătorie pe
Cronica unui eșec anunțat by Miruna Barbu () [Corola-website/Journalistic/14068_a_15393]
-
selecție; deși, din anumite puncte de vedere, nu se poate nega caracterul cu adevărat reprezentativ al unor cuvinte ca doina și mioritico, Securitate și securista. E normal să apară în listă unități monetare și de măsură (leu, ban, cot), dar pare destul de surprinzătoare prezența lui glod (specific și el pentru realitățile românești, la urma urmei; deși dicționarul italienesc îl include doar ca termen geologic, ca și pe ditroite "rocă eruptivă", cuvînt derivat de la toponimul Ditrău). Nu ne-am fi așteptat poate
Cuvinte românești- cuvinte străine by Rodica Zafiu () [Corola-website/Journalistic/14628_a_15953]
-
Cornelia Ștefănescu Poate părea aproape de necrezut ca unei cărți, constituite în exclusivitate din componente de arhivă, dacă nu ar cuprinde și două texte de comentarii, să i se rețină înainte de orice altă particularitate, figurarea mișcării. Reproduc pentru fidelitatea datelor, "cuprinsul" cărții. În fond, ediție
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
sală și îi spune soției, cu fiecare pas coborât: urcăm, urcăm, urcăm! Nici o intervenție în text, numai șubreda scară care coboară, în timp ce el, primarul, rostește replicile devenite oximoronice față de gestul făcut cu picioarele. A doua imagine, care mi s-a părut atunci și care, vai! mi se pare și azi emblematică pentru modul în care puterea se comportă față de intelectualitatea țării, este următoarea. Revizorul este venit de câteva zile, fiecare membru important al protipendadei orașului știe ce are de făcut pentru ca
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
pas coborât: urcăm, urcăm, urcăm! Nici o intervenție în text, numai șubreda scară care coboară, în timp ce el, primarul, rostește replicile devenite oximoronice față de gestul făcut cu picioarele. A doua imagine, care mi s-a părut atunci și care, vai! mi se pare și azi emblematică pentru modul în care puterea se comportă față de intelectualitatea țării, este următoarea. Revizorul este venit de câteva zile, fiecare membru important al protipendadei orașului știe ce are de făcut pentru ca lucrurile să iasă bine, fiecare vine în
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
adăogat nici un cuvânt, n-a scos nici un cuvânt. Toată scena aceasta este mută, nimeni nu scoate nici un cuvânt în tot timpul desfășurării ei. Numai publicul extaziat, fermecat, fericit, aplaudă și scoate sunete de bucurie deplină. Această scenă mi s-a părut încă de atunci extraordinară, cu o forță de expresie uluitoare și care, iată, peste treizeci de ani, ea poate fi emblematică pentru puterea de azi! Nu repetarea ei concretă, ci simbolică și pe plan național, la nivelul întregii intelectualități - oameni
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
de o femeie (Philippa Collie-Cousins) - revelația anului 2001 în opinia tacticoșilor critici de la revista Variety; Here To Where, documentat Iranian style de un Glen Luchford care a lucrat ca fotograf pentru Vogue și Vanity Fair, cu cîteva momente comice care par să parodieze stilul iranian de a face cinema; My Brother Tom, de Dom Rotheroe, replica soft la abuzurile sexuale din The War Zone, dar deloc "glamorizată" - ar fi fost și greu, la stilul Dogma în care e filmat; și-n
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
unul dintre cele mai aclamate filme de către presa britanică de încredere (The Guardian, The Independent, The Sunday Times, The Observer), regizat de doi băieți - Tom Hunsinger și Neil Hunter - pentru care a scrie scenarii beton, cu iz de film franțuzesc, pare o a doua natură. Oricum, nu vă luați după titlul sandrobrownesc și după poveste. E, de fapt, una și aceeași poveste, post-funeraliile unui restaurator gay, relatată din trei perspective diferite (cumnatul, iubitul și vărul decedatului) care ne dau întreaga dimensiune
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
Monty trist și fără ritm cu șomeri care fac pe muzicienii, în timp ce în stînga se moare de TBC, iar în dreapta se destramă familii din cauza pauperității sociale. Dacă e pe-așa, poate că și Prea tîrziu ar trebui să ni se pară o comedie... E drept că nici cu cele britanice nu știi niciodată, pentru că la ei, umorul face casă bună cu tristețea. Cînd vine vorba de comedie, trebuie știut un lucru: dacă un film e cu adevărat amuzant, se găsește oricînd
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]