197,702 matches
-
a bătut cu predilecție două căi: calea filmului "de public" (de proastă calitate) sau calea filmului "de autor" (cînd, indiferent de rezultat, mai important decît filmul în sine e autorul în sine). Discursul strategic al acestui regizor la ora debutului pare să sune altfel; ceva gen: "Eu nu sînt important!, lăsați-mă pe mine, uitați-vă la film! N-am făcut filmul ca să arăt că sînt talentat, cine sînt eu și cum văd eu cinema-ul și viața! (a nu se
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
comuniune instituționalizată cu atât cât au avut. Mai mult, ceea ce au avut nu s-a transformat nici în beție, nici în desfrâu, căci cu beția vine uitarea și desfrâul aduce nesocotirea, iar cine uită și nesocotește este pierdut. Dacă îți pare rău că ești rănit, poți foarte bine să regreți că exiști sau că nu te-ai născut înh altă epocă. Tot trecutul de până acum nu oglindește decât nașterea de azi. Să luăm, deci, trecutul Uniunii Compozitorilor așa cum este el
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
munca în echipă, precum și sub aspectul confruntării cu literatura muzicală camerală. Cu toții au fost deopotrivă consilieri și avocați ai creației românești. Ori poate clopote care să ne trezească la realitate. Docta sensibilitate A murit Adrian Rațiu. Nu moartea mi se pare groaznică: ea este chiar blîndă în raport cu uitarea bruscă, monstruoasă de care a avut parte în ultimii ani de viață. Abia cînd trupul se destramă, atunci apare esențialul. Iar esențialul existenței lui Adrian Rațiu a fost modestia. O cunună a inteligenței
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
utile ca situare de istorie literară le-am cules din volumul 2 al excelentei ediții critice Rebreanu, realizată de Niculae Gheran.) Nuvela Catastrofa este îndeobște prezentată ca un meritoriu exercițiu pregătitor pentru romanul Pădurea spînzuraților, căci marea lor temă comună pare să fie drama românilor ardeleni pe timpul primului război mondial puși în situația de a alege între fidelitatea față de statul austro-ungar și dezertarea la românii de dincolo, situați pe frontul opus. Citită mai cu atenție, nuvela Catastrofa ne relevă, într-un
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
statul austro-ungar și dezertarea la românii de dincolo, situați pe frontul opus. Citită mai cu atenție, nuvela Catastrofa ne relevă, într-un mod destul de surprinzător, și altceva decît o problemă națională. De aceea, o lectură politică a nuvelei mi se pare insuficientă. David Pop, personajul central al nuvelei, este prezentat de la început ca un iubitor de viață tihnită: "Zbuciumările de nici un fel nu i-au plăcut niciodată. Rîvnea liniște multă și muncă puțină, sau chiar deloc" (Opere 2, 220) - după cum îl
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
apăsa". Își făcea "datoria de intelectual" abonîndu-se și la un ziar românesc și la unul unguresc sau frecventînd atît balurile românești cît și cele ungurești, "plătindu-și întotdeauna încincit biletul" - după cum comentează autorul cu o ironie abia reținută. David Pop pare o rudă îndepărtată de-a lui Oblomov, căci "dimineața obișnuia să doarmă pînă la nouă", lăsînd totul în seama soției sale Elvira. Cînd primește ordin de încorporare, după un mic frison de neliniște, se refugiază în resemnarea "Ce-o fi
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
cum redă autorul retragerea lui David Pop în ideea de datorie ca într-o cochilie: " Era atît de calm, parcă de cînd lumea numai războaie ar fi făcut. Amintindu-și în trecut de viața lui tihnită din Năsăud, i se părea că visează, că viața aceea n-a existat aievea niciodată, cu toate că nu trecuse mai mult de zece zile de cînd primise telegrama cea grozavă. Parcă era alt om. Cel din Năsăud amorțise, făcînd loc unui somnambul ce-și zicea mereu
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
scoase din fire" pe David Pop (ibidem, 255). Lui David Pop îi e zdruncinată astfel încrederea în dreptatea sorții și din nou refuză orice gînd: "Ce să-și mai chinuiască creierii cu gînduri cînd soarta e atît de vicleană? Îi părea rău că s-a frămîntat degeaba atîtea nopți și zile" (bidem, 255-256). În locul soartei pune datoria și "somnul conștiinței îl domină iarăși pe David Pop, aflat pe front față în față cu românii. Somnul îl biruie înainte de marea sa confruntare
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
nu numai deschidere spre dezbaterea intelectuală a condiției lui naționale și morale, dar și o aplecare bolnăvicioasă spre frămîntările spirituale, vecine cu metafizicul. Pe scurt, David Pop e o fire nedilematică, Apostol Bologa e o fire prin excelență dilematică. Primul pare că aproape nu are conștiință, se ferește să gîndească, cel de-al doilea străbate adevărate vămi interioare, rătăcindu-se într-un labirint problematic. David Pop reduce toate situațiile exterioare la necesitatea exercitării datoriei; el nu are nici un răspuns propriu la
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
problematic. David Pop reduce toate situațiile exterioare la necesitatea exercitării datoriei; el nu are nici un răspuns propriu la provocările istoriei. Înlătură orice fel de gînd, pînă la aplatizarea totală a minimei sale rațiuni; are o conștiință adormită și de aceea pare că nu are deloc. Autorul însuși îl numește la un moment dat somnambul. Întreaga evoluție dramatică a nuvelei ne arată cît de greu se trezește o astfel de conștiință refugiată protector în inerție și apatie. David Pop e un abulic
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
înțeles/ că brațele îi erau făcute din nori;/ cu brațe de nori e cu neputință/ să strângi la piept un trup, o fericire". Sentimentul singurătății depășește limitele individului și invadează totul. Dar tocmai aici este miracolul poeziei. Tristețea solitudinii, ce pare un gol insondabil ("gol instabil, fără zori și fără asfințit"), se transformă, prin prezența ei constantă în sufletul poetului, într-un "plin" capabil să umple propriul său gol: "Cum să te umplu, tristețe,/ decât cu tine însăți?". În felul acesta
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
țesută din "mândrie și dezolare", precum și în opera lui de o iremediabilă melancolie. Cât privește homosexualitatea poetului (despre care s-a vorbit mult, poate chiar prea mult în presa literară, la fel ca la centenarul lui Lorca), important mi se pare accentul pus cu ani în urmă de Octavio Paz: "Cernuda nu a apărat dreptul homosexualilor de a-și trăi viața (aceasta este o problemă de legislație socială), ci a proslăvit pasiunea iubirii ca experiență supremă a omului. O pasiune care
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
Eugenia Vodă Am primit un e-mail de peste Ocean, din Canada, în care mi se reproșează că nu par destul de convinsă de faptul că "rolul Americii și al politicii ei agresive în lumea arabă, inclusiv sprijinirea constantă și necondiționată a tuturor acțiunilor statului Israel a dus la explozia de terorism"! Absurdul e desăvîrșit. Nu despre "rolul Americii"era vorba
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
și în stilul unui (de altfel, inventiv) cinema de propagandă. Sau de contrapropagandă. (De care, totuși, dați-i voie unui cronicar din Est să fie sătul!) Despre asta e vorba, și nu despre ceea ce concluzionează e-mail-ul transoceanic: "Ce magică poate părea America văzută printr-un ochean estic!"Mă simt obligată să declar că, prin ocheanul meu estic, America nu apare deloc magică (e, poate, o chestiune de gust). Ceea ce nu înseamnă că poți fi de acord cu toate exagerările lui Michael
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
dreptul la răscumpărare. Acest gen de teatru, implicat în destinul tragic al societății contemporane, un teatru ce se vrea activ - căci reacțiile au fost adesea violente - un teatru-conștiință construit ca o pasiune, un teatru trăit ca o misiune, mi se pare definiția cea mai exactă a teatrului profesat de tînărul regizor. Cînd l-am întîlnit după spectacol, discuția noastră s-a axat în primul rînd asupra concepției sale despre teatru în general, pentru a reveni cu precădere asupra genezei acestui document
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
a difuzat în România acum cîțiva ani. Astăzi e în reluare. Cînd îl prindeam, atunci, mă amuzau Al Bundy și familia lui de tot rîsul. Astăzi, cînd prind vreun episod, de fiecare dată cad pe gînduri. Bundy nu mai îmi pare un personaj comic, ci de-a dreptul tragic. Eșecurile repetate, necontenitele încercări de a-și depăși condiția, capacitatea de a visa la cai mov pe pereți, cît și inepuizabila sa energie, care rămîne aceeași, în pofida tuturor loviturilor încasate, credința că
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
poeții tineri îmi declară cu mândrie că nu-și lucrează "poemele" fiindcă nu vor să piardă prima "inspirație" - ca și cum n-ar vrea să ia culorile de pe aripa fluturelui - îmi vine să le explic că pentru a face un poem să pară simplu și firesc e nevoie de mult timp, gândire, pricepere și efort. Lucrez cu zilele la un poem, cu săptămânile, ba chiar cu lunile uneori, ca să-l aduc mai aproape de ce mi-ar plăcea să fie. Am multe variante, pentru
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
lacome de viu. Te oferi: "Nu-mi pasă că mulți sunt mai înalți./ Ochii se întâlnesc inevitabil la același nivel." Menționezi 'steaua galbenă' și 'norocul' care te-a "ferit de Holocaust". Intrăm în secolul 21. îți închei poemul cu: "...ce părea mai personal și unic în mine/ Descopăr că depinde de timpul și de spațiul meu." Ți se schimbă valorile cu timpul? îți adaptezi temele vârstei și vremilor? Ai emoții de o mobilitate incredibilă. Ai încercat să transferi această mobilitate și
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
că detectez oarecari ecouri eliotiene în poezia ta, cu toate că s-ar putea să mă înșel, fiindcă sunt tare bine ascunse. Unul dintre ele apare în The Cumaen Sibyl, I, II. Am să-l citez pe al doilea, fiindcă mi se pare a fi un rezumat al poemului The Waste Land: "Fiindcă a uitat să ceară și tinerețe/ când Apollo i-a oferit atâția ani/ câte fire de nisip ținea în pumn, sibila aceasta/ personifică bătrânețea: și totuși/ sânii aceia ofiliți încă
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
lectori? Cum ți-ai descrie cititorul ideal? RF. Cititorul meu ideal? Uite un lucru la care nu m-am gândit! Ar trebui să fie cineva care să distingă vocea mea în poem, să-mi înțeleagă aluziile și metaforele. Mi se pare extrem de interesant ce spui despre Divination by Hair - că "ironia face mâhnirea să amuțească." Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia. LV. în același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Scrii apăsat, deși poemul rezultant e o dantelă de cuvinte. Cu forța ironiei scrii despre veștejirea feminității. Ai putea spune că ești feministă? Mie mi se pare că nu ești deloc, dar aștept declarația ta. RF. Din copilărie sunt feministă, în sensul că am fost convinsă că femeile sunt egale cu bărbații, că trebuie să aibă drepturi egale, salarii egale, prilejuri egale de afirmare. Mi-aduc aminte
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
poziție anti-feministă - chiar mă intrigă afirmația ta că "nu sunt deloc." Consider feminismul ca o chestiune de feminitate, de definire a feminității. Ce-i drept, însă, nu sunt o feministă universitară radicală, din cele pe care nu le agreezi, se pare. LV. Inelele mele e un poem de o tristețe adâncă și neputincioasă: "De atunci pe dreapta/ port mereu inelul/ ales cu tata/ ca dar pentru mine când am împlinit douăzeci și cinci de ani./ Pe stânga, de câteva luni/ de la moartea ei
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
NAȚIONALULUI e de părere că "Strategia lunetistului nu are mai nimic diferit de aceea a teroriștilor.[...] Lunetistul rade cîte unul în piața publică, teroriștii rad sute, împreună cu ei înșiși. Nu atît furia îi împinge către crimă, cît ma-"nipularea.[...] Teroriștii par un fel de marionete cărora li s-a spălat creierul. Se sinucid și ucid cu o uluitoare dezinvoltură [...] Omul obișnuit devine ținta și victima frustrării, a furiei, a orgoliului, a urii, a luptelor teritoriale, a războaielor religioase, a refulărilor și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
90 sînt morți, iar 500 în spital (numărul morților a fost mai mare, n. Cr.) atunci ori este un succes amar, ori rușii nu prea mai știu ce înseamnă un succes." De fapt, am adăuga noi, în această operațiune se pare că n-a contat cîți mor nevinovați, ci numai anihilarea teroriștilor. Efectul e că astfel se poate ajunge la ideea că teroriștii ar fi putut fi mai buni cu victimele lor decît cei care i-au anihilat pe teroriști. Ceea ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
în urmă cu nu mulți ani. Locuim în același oraș, aș putea să vin cu întrebările acasă la dv. Mi-ați cerut întrebări în scris, respect "regula jocului". Până la urmă am convenit să comunicăm prin poșta electronică. Cum vi se pare acest mijloc de comunicare modern? E o pierdere? E un câștig? Modifică relațiile dintre oameni? Sunt ei mai apropiați decât pe vremea când se foloseau porumbeii voiajori - dau acest exemplu pentru ca să ne amuzăm și să alungăm crisparea inerentă la începutul
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]