3,598 matches
-
o manieră demitizantă. Eul liric este circumspect, șovăitor, cu destule ezitări în fața haoticei lumi înconjurătoare și cu o doză de ironie sănătoasă ce filtrează cuvintele și temele mari, reținând numai partea lor de adevăr existențial. „Temele mari nu s-au îmbătat / din cauza mea nici măcar o singură dată”, „Fără un dram de căldură bravelor opțiuni li se ofilesc / obrăjorii”, „Întotdeauna / ți s-au potrivit de minune ideile principale”, „Întoarce-te cu fața spre cele câteva resturi / de aureolă”, „Desuete suspinele, / desuetă imaginea
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RONDELUL TOAMNEI MELE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită Și-n ogradă îmi așterne Cuvertură dichisită. Eu mă-mbăt cu visuri terne Lângă-o sticlă-abia golită, Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită. Într-un leagăn de răchită, Soața-mi potrivește perne Și-n ograda-mi răvășită De stihiile eterne, Curcubeul arcu-și cerne. Referință Bibliografică: RONDELUL TOAMNEI MELE / Gheorghe
RONDELUL TOAMNEI MELE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381272_a_382601]
-
El trezește-o rază mută Din abisul ei feeric. O trimite drept iscoadă Peste lumea amorțită Ca în noapte să o vadă De lumină dezgolită. O, ce divă se arată Și ce scenă are-n cer! Tot în juru-i se îmbată Cu lucirea din eter. Zorii sună deșteptarea, Ochiul roșu se deschide Și cuprinde toată zarea. Noaptea-n ceruri se închide. Citește mai mult Soarele aprinde cerulCufundat în adormire,Dezlegând, astfel, misterul Umbrelor fără simțire.Sub o pătură făcutăDintr-un rece
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
îi întoarce și-i roșește. Și tremură capul lor, iar ei mormăie mereu. Le tremură și corpul întreg, le tremură și mâinile. Ei se cred vii, dar femeile lor se cred văduve. De aceea îți zic: niciodată să nu te îmbeți, Doamne prealuminate...” 4) depășesc arareori categoria celor ce se aflau în vârful ierarhiilor sociale (am aflat două cazuri în Cronica Bălenilor: „Jupâneasa dar și copiii [lui Hrizea vistierul din Popești] rămâind în sărăcie iar nu i-au lăsat în odihnă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un ușuratic, dacă nu cumva va fi fost de-a dreptul nebun”), era un spirit turbulent, generator de conflicte interne, reușind să-i irite, prin lipsa sa totală de respect (nu manifesta nici un fel de considerație nici față de oamenii Bisericii: îmbătându-se într-un rând, el l-a lovit tare cu buzduganul pe acel episcop [Mitrofan al Buzăului], culcându-l la pământ, făcându-i câteva răni în cap, călcându-l în picioare; în sfârșit, i-a scos patru dinți și l-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un cocktail pretențios” (ibidem, p. 68). E drept că nici Guénon nu e tocmai un suc natural, lipsit de numeroșii conservanți ambigui care prezidează Însuși tipul de discurs ezoteric, cu atât mai notorii cu cât se adresează Îndeobște profanilor, celor Îmbătați de cocteilurile numeroase prezente de-a lungul și de-a latul tuturor literaturilor religioase moderne. Dezvăluirea atâtor secrete, veritabila hemoragie de ezoterisme din ce În ce mai puțin secrete sau credibile (dar Scholem credea că astfel se pot ascunde și salva mai bine!) revine
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de legăturile misterioase dintre ele, un spirit alexandrin cu un curios (și autentic) simț al tragicului. Jocul merge spre ritmurile muzicale, savante ale lui Ion Barbu [...], cu absurdități calculate și moliciuni de poet fantezist obsedat de lumea formelor onirice și îmbătat de marile abstracțiuni. EUGEN SIMION SCRIERI: Entropia, București, 1970; Epifania, București, 1978; Epifania, postfață Artur Silvestri, București, 1982; Iubire, înțelepciune fără sfârșit, pref. Valeriu Cristea, București, 1991. Repere bibliografice: Virgil Mazilescu, Eterna reîntoarcere a poetului, RL, 1970, 47; Laurențiu Ulici
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
O. Iosif, versurile poetului amator, mai ales cele albe, majoritare, nu sunt lipsite de o anume putere comunicativă, de un accent personal. Un pastel estival surprinde cu vivacitate priveliști caracteristice, transmițând îndeosebi senzații olfactive: „Arome de izmă și cimbru te-mbată, / Și ochii aproape te dor de lumină; / În minte îți vin tot mai leneșe gânduri, / Ca bulgăr de ceară se-nmoaie și trupul, / Iar pleoapele alunecă-ncet...” (Zi de vară). O secvență a poemei Podul Înalt evocă plastic momentul decisiv
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
din Macedonia” (George Coșbuc), sunt scrise fluent, chiar frumos, într-o sinteză a graiurilor aromâne pe care poetul le-a cunoscut bine și pe care știe să le facă expresive în literatura sa epico-lirică. Dar la un moment dat, V., îmbătat de succes, ajunge să producă versuri în serie, ca un manufacturier. SCRIERI: Di-t bana armânului, pref. Nuși Tulliu, București, 1903; Cântițe junești, pref. George Coșbuc, București, 1905; [Poezii], în Antologie aromânească, îngr. Tache Papahagi, București, 1922, 317-329, în Antologie
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
Pentru a pune iapa sfinției sale la adăpost de orice primejdie, o urcă în clopotniță. Uitând de ea, o lasă acolo până a treia zi când, alertați de dangătele clopotului stârnite de captivă, o hrănesc și o adapă cu alcool tare, îmbătând-o. Cele mai poetice istorisiri ale lui V. se cantonează într-o lume a eresurilor, cu tărâmuri de basm chiar. O țărancă bolnavă de cancer crede că a intrat în ea un șarpe (Șarpele Aliodor). Urcând în munți spre a
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
pierdută de strămoșul androguno" în vremuri mitice. Idealul educațional al secolului XXI trebuie să vizeze reautentificarea omului, depășirea înstrăinării de sine, care durează de multe milenii. Doar această fabuloasă viziune platonică pare adecvată vremurilor de mâine. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. Ne aflăm încă departe de „Paradisul paideutic”, iar drumul spre el este foarte spinos. Până când idealul „omului de cultură”, al „omului integral” nu va fi reîntronat, se vor putea petrece încă numeroase rătăciri paideutice. Cel mai grav
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bacșiș care nu l-a mulțumit pe taximetrist. El îi reproșează nevestei, spunându-i că se aștepta la mai mult de la un gestionar. La aceste vorbe, nevasta, amuzată, dar și amărâtă, îi răspunde: - Nici vorbă, domne! E inginer. Când se îmbată se dă drept gestionar. Iată ce visa bietul inginer să fie, pentru a se bucura de puterea și prestigiul contextual al gestionarului. Psihoza colectivă, destin individual și „confecțiile emoționale” S-a vorbit adesea de emergența absurdului cotidian al practicilor ideologice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
erau la fel, încât era foarte ușor să te rătăcești și să nimerești în altă scară. Majoritatea oamenilor proveneau de la țară și nu erau învățați cu viața în comun. Aruncau în canalizare tot felul de mizerii și o înfundau, se îmbătau și făceau scandal. Femeile nu erau instruite și nu lucrau, stăteau pe bancă în fața blocului, coseau și te spionau. Prin ’80 a început moda cu straturile și cotețele pentru păsări și chiar porci care văd că se păstrează și astăzi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
întrerupt drumul spre front și au venit la castel. A.N.: și era depozit de vin? N.I.: Da, un mare depozit de vinuri. Comportamentul soldaților ruși a fost groaznic. Au pătruns în castel, apoi în cramă și, după ce s-au îmbătat, au început să tragă cu armele în butoaie. Au intrat și în aripa clădirii unde era instalat spitalul. Am fost nevoiți să le explicăm care este profilul spitalului și să-i conducem peste tot. Când am ajuns în laborator, am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
naturist virginală, din care nu lipsesc fantasticul domestic, inserția livrescă sau pirueta ironic-spirituală: „Hai să ne plictisim împreună, / dar nu oricum... / este foarte important cum folosești / elementul candoare / doar știi / reginele își iubesc supușii... / până atunci, / eu voi privi șoseaua / îmbătând pionul cu o aducere aminte / tu nu uita, / dă-i calului să mănânce / un pumn de cuvinte” (Poem de plictiseală). Gravitatea reflexivă își caută o expresie directă, concentrată, fie ea una abstractizantă, nu lipsită de obscurizări artificiale, de complicata aventură
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
de demult”, salcâmul sub care dorm morții, reinterpretând nostalgic pe Lucian Blaga, satul de obârșie „de la Focșani mai la vale”, sat din vremea lui vodă Cantemir, via etc. Accentele pillatiene sunt și ele vizibile: „La vie, Strâmbă-Lemne, bătrânul mic te-mbată / Cu verzile miresme de iod și-amărăciuni;/ În el rămâne luna ușor decolorată, / Când ziua stinge jarul cereștilor tăciuni.” Acolo, în vie, studentul de odinioară citise pe Dante și pe Baudelaire: „De mult au fost acestea - Pe unde-o fi
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Veniamin e deranjat inutil pentru istericalele unei femei din așa-zisa înaltă societate, Mereanu, poet mediocru, nu-și poate promova versurile, altul își risipește viața deși trece drept un „fermecător”, iar un „burghez” cade pradă iubirii din afara mediului conjugal, se îmbată și agasează o prostituată care nu știe cum să scape de el, membrii unui cenaclu local se întâlnesc mai puțin din considerente artistice, cât pentru a bârfi și a-și inventa motive puerile de distracție. Preeminentă aici, ca și în
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
bată toate vânturile vieții”. A doua plachetă aduce o schimbare substanțială. Ambianța naturală devine din ce în ce mai întunecată, pulsul vieții pare să bată din ce în ce mai slab, se întrevede și o coordonată religioasă în Psalm sau Închinarea poemului, iar „vreau” devine „aș vrea”: „Mă-mbată vinul vremii, cu floare de pământ, / destin întors sub coasta de amurgite glorii,/ stelarul ceas de noapte, când mor prin văi cocorii, / și-aș vrea pentru toți orbii pământului să cânt!/ Prin transparențe albe, de flaute târzii,/ Simt tot mai
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
lui Gruia la Țarigrad. Neascultând sfaturile bătrânului de a fi prudent, el trage la cârciuma împăratului, „la Anița crâșmărița”, care duce veste împăratului despre purtarea ciudată a drumețului. Gruia este prins de turci numai după ce, la sfatul împăratului, Anița îl îmbată, apoi e închis trei ani (în alte variante, șapte sau nouă ani), până când Novac trimite un corb să îl caute. Corbul îl află la închisoare, iar bătrânul Novac, travestit în călugăr, pleacă la Țarigrad. La refuzul turcilor de a-i
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
scutur toți merii Tăi, Părinte/ Ca să mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate, să bem azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat, rătăcit în cotidian: „Să scriu poeme negre pentru mine/ Și din vremelnicie să mă strig/ Tu, suflet jefuit de zări străine/ Te strânge ghem, că o să-ți
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
autorului, matca stilistică folclorică este supusă unor prelucrări și distilări de mare subtilitate, la capătul cărora versurile se ordonează într-un palimpsest muzical ce rezumă, în spirit postmodern, o întreagă evoluție literară, de la exuberanța bahică a stihurilor antonpannești („! Nu mă-mbăt de beutură/ De durerea mea mă-mbăt/ Beau otravă și pe gură/ Vorbe dulci ca mierea scot!”) la tonalitatea gravă și monocordă a lirismului bacovian („! merg și scriu - și scriu! -/ și că te caut nu-ți promit,/ iar compun mintal
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
prelucrări și distilări de mare subtilitate, la capătul cărora versurile se ordonează într-un palimpsest muzical ce rezumă, în spirit postmodern, o întreagă evoluție literară, de la exuberanța bahică a stihurilor antonpannești („! Nu mă-mbăt de beutură/ De durerea mea mă-mbăt/ Beau otravă și pe gură/ Vorbe dulci ca mierea scot!”) la tonalitatea gravă și monocordă a lirismului bacovian („! merg și scriu - și scriu! -/ și că te caut nu-ți promit,/ iar compun mintal,/ de când hârtia s-a scumpit,/ scriu pe
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
lume,/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul,/ lin pornit și-ncheiat lin,/ ca-ntr-o șoaptă de amin...// eu de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu mai vin,/ să mă-mbăt de sfântu-ți vin,/ unde-i vin găsesc venin,/ eu de-acuma nu mai vin...// unde vin găsesc venin...” În Sutrele muțeniei (1994) se reface, în cheie proprie, sinteza spirituală dintre Orient și Occident, prin poeme în care filosofia esoterică a
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
eficiente? Este timpul să ne întrebăm dacă profilul unor astfel de organizații este viabil, la început de mileniu III. Se mai poate continua celebrarea mentalității de „club” întreținut în unele cazuri de vagi preocupări matrimoniale 1? Vom continua să ne îmbătăm cu vinuri nobile și apă rece la mese rotunde despre ecumenism, organizate pe cheltuiala Comunității Europene? Se cuvine poate să ne resemnăm, dată fiind degradarea vieții parohiale și mănăstirești din ultimii ani? Să acceptăm oare fără reproș criza de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
confirmare: odaia sufletului luminat se bucură de chipul unui grădinar cu barbă albă - cel care, iubind florile și albinele cu egală tandrețe, nu găsește timp pentru vorbirea de rău. Pacificat, bătrânul înțelept îngrijește salcâmii ca pe niște orhidee și se îmbată de miresmele Duhului. În palatul cu multe odăi al unui astfel de suflet, muritorii de rând caută - prin rugăciune și spovadă - odihna. La ce bun, atunci, filozofia dacă Sf. Pavel are dreptate: „Cunoașterea îngâmfă și dragostea zidește”? Multiplultc "Multiplul" Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]