3,716 matches
-
slabă și măruntă stătea îmbufnată și ostilă, parcă ar fi simțit o amenințare pentru numeroasa ei progenitură. Timotin m-a invitat la el, la mănăstire. Doamna a tăcut ca un mormânt. Matematicianul ăsta nu îmbătrînește. Dar nici nu are ce îmbătrîni în el. Subțire, uscat, abstract ca și cifrele lui, pulsația vieții este aproape inexistentă într-însul. Cu nasul ascuțit peste mustățile subțiri - două linii negre, drepte, îmbinate deasupra buzelor inexpresive - cu părul lui sărac și lins pe tidvă, a rămas
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
locuința familiei M... Sunt instalați seniorial. Au adus de la Vorniceni mult mai mult decât necesarul. Au transportat și un piano. Indispus de accidentele drumului, stă posac într-un colț și cere neapărat un acordor. Doamna M..., anemică și reumatică, a îmbătrînit mult în anii din urmă. Era atât de frumoasă când am cunoscut-o! Ca orice adolescent, iubeam pe toate doamnele tinere pe care le cunoșteam mai de aproape. Am iubit-o și pe ea. Ceasurile de visare cu ochii deschiși
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Când harabagiul întreabă pe maica Evlampia Desăgărița de la Văratic pentru ce-și leagă întotdeauna la drum vaca dinapoia căruței, răspunsul călugăriței - că părinții pusnici din Sfânta Agură i-au dat canon să mănânce lapte numai de la o vacă, pentru ca să nu îmbătrînească degrabă, - Adela îl spune ca o perfectă actriță de comedie. Iar la cuvintele "părinții pusnici din Sfânta Agură", bisericește repezite, ea completează textul luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte - închinăciune
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de o bucată de vreme, probabil din prudență inconștientă, am încetat să mai atac cu ea problema. S-ar zice că acum îmi ascund vârsta. În realitate, nici eu nu știu bine ce simt, căci Adela mă întinerește și mă îmbătrînește. Mă întinerește prin ceea ce simt pentru ea și pentru univers, devenit decorul ei. Mă îmbătrînește prin comparația cu ea, impusă de tinerețea ei - mereu cres-cîndă, fiindcă o descopăr mereu. Senzația este absolut inedită. Până acum nu îmbătrîneam, pentru că îmbătrîneam fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea problema. S-ar zice că acum îmi ascund vârsta. În realitate, nici eu nu știu bine ce simt, căci Adela mă întinerește și mă îmbătrînește. Mă întinerește prin ceea ce simt pentru ea și pentru univers, devenit decorul ei. Mă îmbătrînește prin comparația cu ea, impusă de tinerețea ei - mereu cres-cîndă, fiindcă o descopăr mereu. Senzația este absolut inedită. Până acum nu îmbătrîneam, pentru că îmbătrîneam fără să știu, ca arborii. Problema mi s-a pus întîia oară în viață când am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întinerește și mă îmbătrînește. Mă întinerește prin ceea ce simt pentru ea și pentru univers, devenit decorul ei. Mă îmbătrînește prin comparația cu ea, impusă de tinerețea ei - mereu cres-cîndă, fiindcă o descopăr mereu. Senzația este absolut inedită. Până acum nu îmbătrîneam, pentru că îmbătrîneam fără să știu, ca arborii. Problema mi s-a pus întîia oară în viață când am revăzut pe Adela aici, pentru că probabil am început s-o iubesc chiar de-atunci. Dar ea știe desigur mai bine de când am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mă îmbătrînește. Mă întinerește prin ceea ce simt pentru ea și pentru univers, devenit decorul ei. Mă îmbătrînește prin comparația cu ea, impusă de tinerețea ei - mereu cres-cîndă, fiindcă o descopăr mereu. Senzația este absolut inedită. Până acum nu îmbătrîneam, pentru că îmbătrîneam fără să știu, ca arborii. Problema mi s-a pus întîia oară în viață când am revăzut pe Adela aici, pentru că probabil am început s-o iubesc chiar de-atunci. Dar ea știe desigur mai bine de când am început s-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încîntător nu se realizează. Așa e și viața? I-am răspuns cu toată tăria zbuciumului meu de acuma: - Da, așa e viața! Pentru că vremea nu aduce de obicei decât tristeți. Vremea face gol în jurul nostru, ne omoară ființele scumpe, ne îmbătrînește și ne duce la moarte. Vremea a exilat din viață pe domnul M..., a ofilit pe doamna M..., are s-o îmbătrînească și are s-o omoare. În ceea ce e esențial, fundamental în viață, vremea este inamica noastră cea mare. Pentru rest
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
viața! Pentru că vremea nu aduce de obicei decât tristeți. Vremea face gol în jurul nostru, ne omoară ființele scumpe, ne îmbătrînește și ne duce la moarte. Vremea a exilat din viață pe domnul M..., a ofilit pe doamna M..., are s-o îmbătrînească și are s-o omoare. În ceea ce e esențial, fundamental în viață, vremea este inamica noastră cea mare. Pentru rest, ea nu are nici un plan, aduce delaolaltă și binele și răul. - Dar ziua aceea frumoasă pe munții Văraticului n-a adus-otot
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pentru noi Însă, care nu avem posibilitatea să pipăim lucrurile cu ajutorul propriilor noastre simțuri, astfel de experiențe sunt absolut necesare... - Absolut necesare, murmură În sinea ei Mașa. Mai bine v-ați ocupa de treburi serioase, bodogăni ea. După revoluție, satul Îmbătrânise neașteptat. Îmbătrâniseră nu numai oamenii, ci copacii și casele. Nici iarba parcă nu mai era atât de fragedă și verde ca altădată. Chiar și primăvara avea o strălucire pală. Iar vara, În loc de rouă, picura rugină. Frunzele copacilor Începeau să Îngălbenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Însă, care nu avem posibilitatea să pipăim lucrurile cu ajutorul propriilor noastre simțuri, astfel de experiențe sunt absolut necesare... - Absolut necesare, murmură În sinea ei Mașa. Mai bine v-ați ocupa de treburi serioase, bodogăni ea. După revoluție, satul Îmbătrânise neașteptat. Îmbătrâniseră nu numai oamenii, ci copacii și casele. Nici iarba parcă nu mai era atât de fragedă și verde ca altădată. Chiar și primăvara avea o strălucire pală. Iar vara, În loc de rouă, picura rugină. Frunzele copacilor Începeau să Îngălbenească Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
venit, printre altele, să studieze modul de reproducere al cocostârcilor. Mai bine s-ar fi apucat de treburi ceva mai serioase. Cocostârcii se Înmulțesc și fără ajutorul extratereștrilor sosiți din alte galaxii, ce s-a Întâmplă Însă cu oamenii!? Oamenii Îmbătrânesc și mor, iar alții nu se mai nasc. Sau dacă se nasc, se nasc În altă parte, nu la Brodina și nici În satele din jur. Da, satul Îmbătrânise. Se făcuse mai mic, mai bicisnic. Bătrânii uitaseră limba Învățată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din alte galaxii, ce s-a Întâmplă Însă cu oamenii!? Oamenii Îmbătrânesc și mor, iar alții nu se mai nasc. Sau dacă se nasc, se nasc În altă parte, nu la Brodina și nici În satele din jur. Da, satul Îmbătrânise. Se făcuse mai mic, mai bicisnic. Bătrânii uitaseră limba Învățată de la străbuni. Uitaseră obiceiurile. Uitaseră până și rugăciunile și rânduielile bisericești. Dacă, prin absurd, s-ar fi născut un copil, n-ar fi avut cine să-l boteze. Preotul Fadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Uitaseră până și rugăciunile și rânduielile bisericești. Dacă, prin absurd, s-ar fi născut un copil, n-ar fi avut cine să-l boteze. Preotul Fadei abia dacă se mai putea ridica din pat, așa că slujeau doar dascălul și pălimarul, Îmbătrâniți și ei mult prea devreme, care scurtau rugăciunile și Încropeau slujbe de mântuială. Nici nunțile, nici Înmormântările nu mai erau ca altădată. De fapt, se slujea otova, astfel că nu mai deosebeai vecernia de utrenie și prohodul de cununie. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai trăiau câțiva. Vremurile se schimbaseră și ele. Mai Întâi veniseră invazia de ciori și colectivizarea, apoi locul ciorilor Îl luară berzele. Pământul le-a fost confiscat și din nou restituit. Dar cine mai avea acum nevoie de pământ!? Satul Îmbătrânise. Livezile se acoperiseră de omizi, curțile de bălării. Bisericile căzuseră și ele În ruină. În locul ciorilor, pe câmp umblau acum fâlfâind din aripi și din poale berzele și notarii. Babulea Tatiana se ținea În urma lor, amenințându-i cu bastonul. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
portar ținu neapărat să-l informeze, adresându-se noului venit. „Georgică, Îți mai amintești? Pe vremea aceea tu erai În practică și nu mai prididea-i cu cărarul sticlelor goale. Ce putem spune domn’inginer, viața Își urmează cursul. Noi Îmbătrânim iar Georgică e ospătar cu diplomă.Cum mai trece timpul...” Ospătarul instruit la școala noii generații, făcu o plecăciune. „Cine a avut onoarea să-l vadă odată pe domn’inginer, nu-l mai uită curând. A-ți fost plecat din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un act de o crudă barbarie!! De patru ani de zile Îmi chinuiesc sufletul muncind la construcții În arșița soarelui din Libia adunând ban lângă ban și ce m’am sfătuit cu nevastămea. Timpul trece, copii se măresc iar noi Îmbătrânim. După cum știm, timpurile sunt tot mai grele În țara noastră deci, am hotărât să punem bani deoparte, să putem oferi câte ceva fiecărui copil când se va duce la casa lui. Așa dar, am Început să investim banii În aur. O
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu vorbește serios când zice că vrea să-i facă poze În autobuz. — Crede că poate, cu Minoxul. E oarecum Într-o ureche. Presupun că atunci când oamenii sunt tineri și plini de entuziasm, spui „A, tinerețea și entuziasmul“, dar pe măsură ce Îmbătrânesc, spui doar, despre același comportament, „Ce sărit de pe fix“. A fost foarte impresionat de experiența dumitale. De fapt, ce-a făcut tipul, unchiule? S-a expus. Și-a dat jos pantalonii? — Nu. — S-a desfăcut la ei. Și apoi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai bine e să ai o oarecare ordine În tine Însuți. Mai bine decât ceea ce mulți numesc dragoste. Poate că este dragoste. — Te rog, spune ceva despre dragoste, spuse Margotte. — Dar nu vreau să fac asta. Ce spuneam - vedeți că Îmbătrânesc. Spuneam că această eliberare Întru individualitate n-a fost un mare succes. Pentru un istoric, de mare interes, dar pentru cineva conștient de suferință este Îngrozitor. Inimi ce nu primesc adevărata simbrie, suflete ce nu găsesc hrană. Falsități, nelimitat. Dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un aspect lucios, galben. — Sheba vorbește așa de frumos despre tine, a zis el, venind înspre mine cu mâna întinsă. Cureaua îi era un pic cam prea strânsă sub burtă, iar părul, vedeam abia acum, îl avea aranjat cumva artistic. Îmbătrânea, nu fără protest. — Imi imaginez că ești unul dintre puținii oameni civilizați de la St George. — O, nu știu... — Acum, a zis el, fără să-mi ia în seamă protestul formal, văd că soția mea te-a abandonat fără măcar să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tinerețea alături de Richard. Am avut voie să rămân copil, nu vezi? Toată viața mea adultă am fost persoana cea mai tânără, copilul grupului. Prietenii noștri, viața noastră socială s-a învârtit mereu în jurul generației lui Richard, nu ale mele. Am îmbătrânit fără să știu, văzându-mă în continuare ca fetița lui tata. Cu câțiva ani în urmă, m-am uitat în jur brusc și mi-am dat seama că acei oameni pe care eu îi puneam la categoria bătrâni - oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-l mai caute și pe el. Pearl i-a spus că el era mort. Că nimeni nu știa că supraviețuise. Deci femeia care stătea în fața lui, pe cărare, era o fantomă, o fantomă care se părea că avea abilitatea să îmbătrânească. Jina cea din fața lui era cu câteva kilograme mai grea decât soția lui cea fâșneață, iar în păr avea șuvițe cărunte. Era îmbrăcată cu aceleași haine largi și confortabile de care își amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o fetiță uitată de lume și furioasă. Bărbatul s-a lăsat pe vine, întrebându-se cum de se putea ca, după ce trecuse prin atâtea și la vârsta lui, echilibrul să-l fi părăsit în asemenea hal. Era aproape ca și când, pe măsură ce îmbătrânești, devii din ce în ce mai nesigur și știi din ce în ce mai puține. Mâna îi tremura așa de tare încât nici n-a izbutit s-o atingă pe Jina, n-a putut să-i ridice bărbia ca să vadă dacă într-adevăr ea era. Tot Jina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și soare devin! Memento Mă regăsesc la lumina lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imaginea mea două umbre ce dispar, născându-se... Floarea de colț Când ai pierdut aproape totul s-a căscat o prăpastie uriașă și, brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori. Urma să descoperi că, având viață, ai totul... Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta. Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut! Ion IONESCU BUCOVU <biography
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
legăna ca într-un hamac bordurile sunt dinți orașul are cerul gurii vânăt ai grijă orice iubire poate fi folosită împotriva ta dar tu poți duce orice gând al meu până la ultima consecință pe wallstreet un bancher citește că somonii îmbătrânesc într-o singură noapte și renunță să planeze de la etajul o sută un snapshot pe zi mărul se descompune fără contorsiuni plantele sunt într-un fel mai aproape de Dumnezeu semințele se țin de mână cu ochii închiși așteptând o nouă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]