4,030 matches
-
fata drăguță foc În uniformă de școlăriță, locuia acolo și se uita la el zîmbind, făcîndu-și unghiile aproape pe Întuneric. Julius Își feri privirea și se prefăcu că nu o vede, Întorcîndu-se spre fereastra unde femeia cu pielea foarte albă Îmbrăcată sumar trăgea din nou perdeaua cu un aer sfidător, ce vrei, mucosule? N-avu Încotro și trebui să plece ca din pușcă luînd-o spre poarta deschisă Întotdeauna, unde Carlos fuma liniștit. — Trec niște femei pe cinste pe Arequipa, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o punea după ureche pentru cină. Daniel pregătea fructiera și vasele de spălat pe mîini și Celso le ducea stăpînilor primele platouri pe care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu veselie țărănească de pederastul pricăjit și pederastul pricăjit Îi disprețuia, Îmbrăcat cum era cu tricoul de tenis și cu părul oxigenat. În sufragerie, arhitectul la modă și soția lui, o Susan mai ștearsă, savurau Încîntați căprioara la cuptor pe care Juan Lucas o califica drept neîntrecută. „Nu știu cum se face, spunea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toată lumea lucrează În centru și e bine să ai biroul aici. SÎnt și oameni care locuiesc acolo, din clasa de mijloc, Julius, din clasa de mijloc, ba chiar mai de jos, uneori oameni foarte săraci și femeia cu pielea albă Îmbrăcată foarte sumar e văduva unui biet funcționar și În fiecare lună se duce să-și ia pensia... Pensia, darling, pe care o primesc văduvele celor care lucrează la instituțiile de stat. Femeile astea locuiesc În asemenea hardughii pentru că plătesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
glasul. Ajungeau În schimb pînă la e] glasurile lui Lester și Santiago discutînd În engleză. Căutau costumele de baie, unde dracu’ erau Între atîtea boarfe; pe urmă spuneau n-are importanță, scoate-ți pantalonii și la urma urmei putem rămîne Îmbrăcați. Julius mai auzi și niște rîsete Înfundate, dar, imediat după aceea, o scurtă tăcere Îi Îngădui să se concentreze la acel ceva ciudat din privirea fratelui său. Din nou auzi glasurile, de data asta mult mai aproape și cînd Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd am deschis fereastra, mult mai stricată decît azi-dimineață: azi-dimineață, cînd el a simțit pentru prima dată că un glob uriaș, monstruos, care se umflă, se tot umflă mereu urmărindu-l, ieși umflîndu-se din bucătărie... — Am Întîlnit-o pe stradă, bine Îmbrăcată, la fel de frumoasă și de tînără... Ce-i drept Însă, Vilma era foarte obraznică... Eu am fost foarte drăguță cu ea... Sigur că nu știam Încă nimic... Deși atîta parfum, chiar expresia Vilmei Îmi ascundea ceva, chiar mersul ei... Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nul mașinii s-a întins să-i deschidă portiera. Apoi spa țiul s-a-nchis în jurul mașinii dispărute cum ai închide o revistă de modă cu obiecte fotografiate impecabil. Au rămas blocurile ude și jegoase, găurile din asfalt, oamenii prost îmbrăcați și ară tând bol navi de la intersecție. Am uitat spre ce notariat sau judecătorie mă-ndrep tam, ce întabulare aveam de făcut, și-am rătăcit vreo jumătate de oră la-ntâm plare prin locurile acelea de utopie neagră. Irina la Parla mentul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aveau ziare îngălbenite în loc de geamuri. Deodată mi-am dat seama că eram foarte aproape de ceea ce căutam: din fundul unei curți peste care se-ntindeau frânghii de rufe puse la uscat a-naintat spre mine o fetiță de vreo nouă ani, îmbrăcată mizer, împin gând un cărucior de copil din imitație de piele albă lăcuită grosolan, care arăta ca un porțelan crăpat, și fără cauciucuri la roțile strâmbe. În cărucior era o păpușă cu cap de carton, de asemenea smălțuit. A venit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aceea puneam atât de mare accent pe dorința fizică. De acum soseam acasă, smulgeam imediat hainele de pe ea. Seara ne-am întâlnit cu prietenul meu Thomas, un tip destul de simpatic, cu un aer aristocratic,veșnic în contact cu lumea bună, îmbrăcat impecabil. Am mers împreună la o cafenea. Lui i-a plăcut ,,fata” mea și a spus-o chiar: -Drăguță fată! Atrăgătoare chiar. Eu i-am răspuns că deocamdată atât îmi pot permite, o fată ieftină, deoarece știam foarte bine cum
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ce? Îmi caută privirea și-mi puse mâna părintește pe umăr. Mai trecusem o probă. -Bine, mamă! Pe curând!.... A plecat. M-am reîntors grăbit la hotel, m-am dus în baie și am stat ore în șir sub duș îmbrăcat. Mi se făcuse somn. M-am hotărât să mă dezbrac și să mă culc. Nu prea puteam dormi și simțeam nevoie s-o am lângă mine pe Linda. M-am decis să o sun și ea și-a făcut în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lung de puști cu jeanși retro, decolorați, și Weber rigid printre ei, după ce renunțase la haină și vestă în favoarea unor pantaloni kaki și a unei veste tricotate. Karin își înăbuși chicotitul când se apropie de el. — Nu vă e cald îmbrăcat așa? Termostatul meu merge cam greu. Am observat, îl tachină ea. Să fie din cauza științei? Alesese un restaurant din campusul local, care se numea Pioneer Pizza. Scăpase de nervozitatea din ziua precedentă. Se juca mai puțin cu părul. Zâmbi cetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gâlgâi din stomacul lui încordat, învăluindu-l. Își luă mâinile care tastau și le cuprinse una într-alta. Diagnosticul îi sărea în ochi. El, ultimul om de știință care intrase on-line, suferea de sevraj la e-mail. Chelnerița apăru lângă masă, îmbrăcată ca într-un film: jumătate infirmieră, jumătate polițistă de parcare. Era de vârsta lui, fără doar și poate: cu treizeci de ani prea mult ca să servească la mese. Rânji la ea, un idiot grațiat. Chelnerița clătină din cap. Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din Nebraska, remarcase. Femeia. Poate era din cauza hainelor elegante. Trebuia să iasă împreună în oraș în seara aceea, la o gală de binefacere din Huntington. Un fel de semiadăpost pe care Wayfinders, organizația lui Sylvie, îl sponsoriza. Ea era deja îmbrăcată când ajunsese acasă. —Ger! Ai venit. Începusem să mă stresez. Ar fi trebuit să mă suni, să mă anunți că ești pe drum. —Să te sun? Eram în mașină, Femeie. Ea râse cu râsul ei, incapabilă să se supere. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
peste față. — Nu, spuse ea. Nu total. O suna uneori, când nu mai era nimeni în biroul lui. Vorbeau în doze furate, șușotind despre nimic. După ce treceau de lucrurile de bază - ce mâncase el la prânz? cu ce era ea îmbrăcată? -, restul se pierdea în noutățile zilei. Lunetistul din Washington era terorist sau un tip care s-a ridicat de jos și a avut o viață grea? De ce nu descoperiseră nimic inspectorii ONU care căutau arme în Irak? Directorii de la Enron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ochi la ceas. — Hai să mergem, spune ea. Le prindem la fix. Se ascund într-un șanț de pândă părăsit, chiar când se lasă amurgul. Se așază pe o prelată veche, jerpelită, pe care o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un adăpost pe care-l știu doar localnicii - o fermă particulară, o proprietate secretă, nelocuită. Șanțul e înghețat, câmpul din jur e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fost capabili să se revolte, să facă reclamație la poliție și să trimită o delegație la noi atunci cînd tînărul nepot al proprietăresei mele le-a lezat pudoarea stînd Întins o oră pe peticul de iarbă din curtea din spate Îmbrăcat numai În costum de baie. — E unul despuiat acolo! au spus ei În șoaptă, pe un ton acuzator și Înspăimîntat. Da, noi - stimate domn, mare amator de ironii - noi, bătrînul Whittaker, inventatorul, și Maud nebuna, fiica sa cea mare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
calm scena și legănîndu-și ușor bastonul, mestecînd Încet o lamă de chewing-gum. CÎțiva bărbați, printre care paznicul de noapte și vînzătorul de ziare de la colț, stăteau și priveau fix, liniștit. În sfîrșit, doi tineri, un băiat și o fată, bine Îmbrăcați, avînd ceva obraznic, indecent și urît În felul cum vorbeau și cum se purtau, fapt care Îi situa cu o treaptă deasupra celorlalți din punct de vedere al educației, averii și poziției - așa cum sînt studenții, tinerii de la oraș, cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un evreu cu un aer sigur, de expert, cu nas mare, glas agresiv și zîmbet vulturesc, și un italian mai scund, cu păr negru și ochi strălucitori, cu o expresie șireată pe chipul Îngrozitor, palid, specific ființelor nopții - toți trei Îmbrăcați elegant, În stilul ostentativ, la modă pe Broadway - adunați laolaltă ca și cum fiecare recunoscuse În celălalt un adevăr expert În cele lumești și materiale. Începură să filozofeze Într-o manieră impresionant de savantă pe tema vieții, morții, inutilității speranțelor și aspirațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să se facă acum. Într-o autocrație, ceea ce făcuse Vocea Patru trebuia să constituie ultima precauție. Înainte de a se apuca să analizeze situația auzi în dreapta sa târșâitul unui scaun. Când Gosseyn se-ntoarse să se uite, văzu un individ solid, îmbrăcat tot într-o uniformă gri, care tocmai se așeza. Pe moment - la prima vedere - nu observă nici un indiciu despre locul de unde apăruse noul sosit. Fără îndoială, din vreo altă ușă glisantă. Solidul avea o față pătrată și un cap mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de lângă tronul imperial. Ajuns acolo, trase draperiile la o parte. Atinse un dispozitiv din perete. Și începu să vorbească. Precizia mișcărilor sale trebuie să fi fost remarcată de ceilalți. Pentru că, în mod progresiv, tăcerea se instala în cameră. Curtenii, elegant îmbrăcați, rămași în așteptare încetară să se mai învârtă și să comenteze între ei. Așa că vocea lui Draydart se putu auzi în timp ce, în mod evident, își încheia ordinele: - Acționați imediat! Și fiți cu foarte multă grijă! După ce încheie astfel, ofițerul lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
finalul câștigător. Apoi continuă: - El știe câteva dintre ele, dar sunt câteva semnale speciale. În timp ce explica asta, el îi observa silueta zveltă și fața deosebită cu trăsături frumoase. Și părerea lui fu că mama împăratului ar fi o adevărată frumusețe, îmbrăcată normal în mătăsuri, sau, în general. În rochii. Mai reținu numele pe care-l rostise vorbind despre fiul ei: Enin... "Capăt repede informații pe această navă uriașă, și asta despre persoanele din eșalonul superior..." Acesta i-ar putea fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cămăruța din dos. Iar Gosseyn, care se dusese drept la biroul acestuia, stătea acum în picioare, ușor nedumerit, privind la trupul mătăhălos și figura insolentă a lui Gorrold. Pentru că nu era frumos să transferi dodecimal o persoană așa de subțire îmbrăcată, în zona aceea înghețată... de-acolo. În timp ce căuta în minte alte posibilități, Gosseyn spuse cu amabilitate: - Președintele Blayney m-a rugat să vorbesc cu tine. Poate am putea să mergem undeva să luăm prânzul sau să bem ceva? În cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
transporta pe Gilbert Gosseyn Trei într-un loc, unde nici el, nici vreunul dintre ceilalți Gosseyn nu fuseseră vreodată. Îl transportaseră cu o viteză dodecimală dintr-un restaurant de lângă Institutul de Semantică Generală de pe Pământ. Și faptul că sosise complet îmbrăcat dovedea că ei ținuseră minte ce făcuse el cu haina omului de afaceri Gorrold, cu o precizie care nu deriva numai din mintea lui Gosseyn. Pentru că el, personal, nu-și fotografiase încă acest nou costum de haine. Când ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să-i țină deconectați pe cei doi Gosseyn în această situație. Dacă era o nouă încercare do a-și demonstra capacitatea, aceasta fusese deja demonstrată. Analiza sa rapidă fu întreruptă. Pași. Întoarse capul, odată cu Neggen. Și văzu că o femeie, îmbrăcată tot cu ceva asemănător cu o togă, se apropia dinspre o clădire lungă, joasă, care se putea zări printre tufișurile dese aflate în direcția aceea. Judecând după vârstele pământene, ea părea să aibă cam patruzeci de ani, aceeași vârstă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
el; și înțelegând imediat întrebarea, îngrijitorul spuse: - Au ieșit undeva să mănânce. Fața i se strâmbă. - Cred că prietenul ăla al tău și-a adus aici o femeie pentru că ea și cu băiatul au plecat. Încheie pe un ton dezaprobator: - Îmbrăcată ciudat, dacă vrei părerea mea, femeia aceea. Gosseyn își aminti de tânăra Strella de la Clubul Matrimonial Interstelar și de rochia ei înfășurată și se simți ușurat în urma informației primite. - Probabil e o modă nouă. Și prevenindu-l pe îngrijitor, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
m-a împins deoparte, din nou, ca să se uite la rană. Am auzit-o ținîndu-și suflarea după care mă trase iarăși înspre ea, cu nasul în mătasea artificială, încercînd să mă poarte după ea în felul acesta, încă pe jumătate îmbrăcat, peste drum și acasă, cît mai repede posibil. În panică, nu a mai ținut seama de trafic. Am simțit căldura aspră a pietruielii în tălpile goale și am auzit clopoțelul furios al tramvaiului. Vagoanele s-au șters de noi. Mama
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]