4,962 matches
-
divagat spre lucruri false și iluzii și și-a pierdut menirea sa esențială. Însă, fidel din veșnicie, Dumnezeu nu a dorit ca omul să rateze paradisul și a creat oferta reconcilierii. Omul a fost și este liber: fie primește posibilitatea împăcării, fie refuză și o discreditează. Chiar dacă nu se lasă implicat în planul de iubire al lui Dumnezeu, Acesta nu se descurajează. El e constant și iubitor și îi propune omului o nouă posibilitate de dialog, ca și cum nimic nu s-ar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
umbrele noastre care, la rându-le, se vor reazem, într-o veșnică sală de așteptare. Ca și Lucian Blaga, amintit mai sus, Paul Aretzu își îndreaptă credința spre făurirea vieții de aici, nu pregătindu-și neapărat veșnicia și nici măcar o împăcare cu o viață de după viață, din moment ce vorbește despre vidul ce rămâne după consumarea zilei. Dincolo de toate, frământări, încercări, firești așteptări, este în poezia lui un dramatic strigăt al singurătății omului, de la început, din momentul nașterii, îngemănat cu disperarea absenței mărturiilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca preludiu al morții, ca încercare de acceptare a ceea ce, unanim, este considerat firesc - însă nu când este vorba de viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
latura melancolic-elegiacă a cărții. De la un capăt la celălalt însă, poemele lui Ion Lazu sunt traversate de sentimente care nu ating intensități extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă, împlinită și nici măcar moartea nu naște spaime, fiind, mai degrabă, privită cu împăcare, ca un dat: Moartea e încuibată în / Șuierul planetei Pământ. Sincopele speranțelor - sau ale viețuirii depline, în general, - sunt înregistrate tot molcom: Prin sufletul nostru nu se mai vede / Ca printr-o fereastră prea veche... Nici timpul, în curgerea lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dar și peste măsură de șiret. S-a văzut și atunci că diversiunea nu este doar o mișcare iscusită și înșelătoare, ci de-a dreptul și una șireată, deseori păcălindu-l pe cel care cade în capcană. Marsile a mimat împăcarea, iar Carol a mușcat momeala. îndată, a căzut într-o a doua capcană. El a trimis la Marsile, ca mesager al păcii și om de încredere al său, pe bătrânul conte Ganelon, despre care se spunea că ar fi fost
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
cu un mare trofeu și o pușcă în mână, celălalt - cu un câine alături. Proaspeții mei prieteni iubeau nespus de mult natura, doar că fiecare altfel! Grămezi de cuvinte Mi-ai spus, atunci atât de multe, mi-ai sugerat atâtea împăcări, am adunat atâtea înțelesuri, încât m-a copleșit grămada de cuvinte din care trebuie acum să mă ridic. Pornisem decuseară într-o lume și m-am trezit teleportat în alta, ca omul singur, rămas fără de straie, care zadarnic își chema
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
lucru rău. Omenirea a mai cunoscut și alte idei. Că nu au fost fundamentale, că nu au asigurat stabilitatea, armonia și "mântuirea", că țăranului român i sau spart geamurile credinței sale oarbe într-o fictivitate ce-i asigura liniștea sufletească, împăcarea cu destinul tragic de muritor, îi adevărat. Așa avem astăzi o populație de „stânga", iliesciană, slobozită de canoane, creștin-moderată, fără lupte religioase, ca în alte țări ale lumii, unde crima se face în numele unui Dumnezeu pe care nu l-a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
București. Pe atunci Coleșiu era un sublocotenent tânăr, chipeș, plin de vlagă. Îl remarcase la cofetăria Kübler și îl invitase la ea, la Hotel Bulevard, unde ținea un apartament întreg. Ne descrise iubirea ei capricioasă, scenele de gelozie, certurile și împăcările. ― Aufurisita in-a ținut sechestrat în apartamentul ei două săptămâni încheiate. Nu voia să știe că sânt militar, că aveam obligații de serviciu cu care nu te joci. Îi făceau curte prefectul poliției, comandantul garnizoanei, colonelul Moruzzi. Nimic! Ea se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voiam, și în fine trăind un simțămmt plenar că amândoi mergeam pe drum sănătos. VII Relațiile mele cu tata fuseseră întrerupte de când cu însurătoarea. Nu ine mai scriam (mama îmi scria totuși), iar eu deocamdată nu mă gândeam la o împăcare, deși uneori remușcarea scotea capul când și când fiindcă mâhnisem pe bătrân. Cam așa stăteau lucrurile, când mama, într-una din scrisori mă anunță că babacul vine la București să se arate unui internist și are de gând să tragă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
l-am făcut; că amintirile noastre dragi încă stăruiesc în tine, cu mireasma lor atenuată de timp, totuși destul de vii. Pentru mine acest gând constituia o mângâiere, un sprijin, o speranță. N-aș putea spune că mă gândeam la o împăcare. Ar fi fost lipsit de sens să mi-o mărturisesc deschis chiar mie însămi. Dar în adâncul sufletului, spun drept, tot nădăjduiam. Și acum căzuse și asta! Erai de aici înainte al alteia. Și cine îndrăznise să mi te răpească
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Sofia Mavrodin, Nicolae Combiescu, Sever și Virgil Xantopol, Atanasie Stolojan, Al.F. Robescu, Elena Izvoranu, Corneliu Botez, Constantin Lecca, Al. Marghi loman, Dimitrie A. Ghica, Serafim Catzianu, așaaa, într-o suav-încercănată preumblare duminicală, și veți simți numaidecât liniștea, limpezimea, seninătatea, împăcarea cuprinse numai (și numai!) în basmele bunicilor, rostite cândva la gura sobei. Dacă nu ați avut parte de așa ceva, atunci vă plâng și vă descânt. Despre (și... dinspre) morți - numai de bine! 27 ianuarie 2011 O anumită calitate a tristeții
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Fontaine, Kierkegaard, Amiel, Cioran? Laolaltă cu Patericul, cu niscai zdravene antologii din Filocalia, sufism, budism, islamism și cu ce idei mai are Editorul, cred că s-ar închega și în context dâmbovițean un vrednic segment cărturăresc dedi cat formării (și împăcării) sufletești, armoniei interioare. Inclusiv bunei resemnări, de care vom avea tot mai multă nevoie pe măsură ce criza financiară, socială și morală, plus austeritatea și penitențele de rigoare ne vor umbri tot mai irepresibil. Unde vedem așa ceva, acum, la noi? Rog să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
politice. De-aceea, dacă nu-ți scriu totdeuna în bună dispoziție sufletească, crede și tu. // Le voi compensa toate când vei fi aici. Tu zici că par a ascunde o idee oarecare când te rog să nu spui nimănui de împăcarea noastră. Nu, micule, protestez. Dar tu știi că eu sunt un om urât de multă lume și că cine ar afla că mă iubești, ca să se răzbune asupră-mi, s-ar răzbuna pe tine. Oare nici acu nu cunoști tu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Fu operația inversă a tuturor intențiilor cu care venise: gravitate, pocăință, indulgență, precauție, bunătate, lașitate, toate se întorceau pe dos. In demersul ei era, pesemne, cuprins și ceea ce avea să se petreacă între ei. Lucruri serioase și triste: mustrări, iertare, împăcare . . . poate chiar și înduioșare, acum că Lică o umilise și era pierdut. Cine știe dacă nu și vreun gest de tandreță târzie, stângace, neînvățată, de tandreță ridicolă. Lina se întorcea deci de foarte departe la tăcerea, la refuzul, la surâsul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
CONSTANTIN N. STRACHINARU Amintiri însângerate Dragostea de Țară se învață de mic. Cu fața luminată de rugăciuni și împăcarea din suflet că a ajuns cu bine la vârsta patriarhilor biblici, fostul ofițer în Armata regală română, Gheorghiță Savel, lasă cartea pe patul clătinător, își îndreaptă trupul mai arcuit al celor aproape 2 metri cât a avut în tinerețea plină
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aerul era sfâșiat cu izbucniri temperamentale. Cearta avea și un ritual : mai întâi zburau geamurile în țăndări ; pe traiectorie, urmau farfuriile de porțelan; intra apoi în funcție un topor care sfărma tot ce întâlnea în cale. Totul se încheia prin împăcări de noapte, sfințite cu un chef, cu armonici și cu viori. Guriști erau toți. Cu toată ambianța, doctorul Tudurachi își păstrase în vechea clădire o odaie. Ca pisicile, nu se putea despărți de casă. Degeaba își cumpărase apartament la bloc
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
vorbă. Avea grijă numai să nu afle tata care, la rândul lui, îmi dădea o sumă, aceea oficială. În orice caz, Thomas d'Aquino se înșela zicînd: "Mă tem de omul unei singure cărți". Mi-ar fi plăcut să moștenesc împăcarea cu sine de care a fost în stare mama. Din păcate, misterele eredității au vrut să iau de la ea doar firea de introvertit. 14. Probabil, multe din problemele mele actuale n-ar fi existat dacă eram, ca mama, un om
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
au Încăierat, i-a dat un pumn În ochi, i l-a Învinețit și apoi au avut amîndoi de a face cu măicuțele. După trei zile grasul s-a făcut iar la fel de cumsecade ca Înainte. N-au lipsit Încercările de Împăcare, privirile cu coada ochiului În recreație și În timpul orelor, dar n-au mai putut fi prieteni ca altădată. Și apoi, cînd anul școlar pregătitor s-a terminat, pe gras l-au trîntit la examenele de sfîrșit de an, cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou În apă. Dacă nu, era mai rău, fiindcă aveau de gînd să-i arunce În apă toate lucrurile, du-te, puștiule, spune-i să vină, spuna-i că nu vrem decît să-i strîngem mîna În semn de Împăcare și să rămînem prieteni. CÎnd o să ne Întindă mîna, o apucăm, o legănam nițel și bîldîbÎc În apă, asta-i tot... Julius se Îndreptă Într-acolo, ajunsese la marginea bazinului și voia să intre, cînd deodată răsună În tot Country
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de prezenta substanță, diseminează într-un flux continuu, de neevitat. Orice lucru ar putea fi, cât de cât, de înțeles: părăsirea casei și mutarea în locuința părinților, aversiunea aceasta fără margini, dar fără motiv, față de el, absența oricărei dorințe de împăcare și refuzul tuturor tentativelor făcute în acest sens... Dar, această comportare animalică, în voia instinctelor atavice, nu poate fi niciodată înțeleasă. Nu se poate înțelege și nici ierta faptul că ea și-a ales ca loc al desfrâului tocmai casa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care se simte tentat, dar este respins - eroul îl va acuza cu vehemență; planul ideilor reprezintă o fascinație permanentă, dar este refuzat; planul erotic cu care se confruntă dramatic eșuând lamentabil și acela al morții care-i aduce revelația lăuntrică, împăcarea cu sine, fiind răspunsul la dramaticele întrebări. Parcursul existențial se încheie într-un mod firesc, eroul regăsindu-și puritatea care-i satisface setea de primordial prin sentimentul de revoltă al omului solidar. Planurile majore de cunoaștere absolută sunt reprezentate de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
în orice vale cu plopi, și în plus cu vremea însorită, iar sus de tot zburau pâlcurile de ciori peste șosea, treceau dintr-o coroană foșnitoare în alta și senzația era de melancolie multă și de liniște, de curățenie și împăcare în același timp. Sfârșit de nivel, când mai ai ceva de bifat și nu știi despre ce e vorba, și tot rătăcești căutând soluția, ieșirea. Dar te și bucuri să vezi, în sfârșit, în detaliu, cum a fost realizat decorul
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
din experiența vieții fiecăruia. E drept că ea vorbește, însă doar inimile smerite îi pricep graiul, restul doar se mulțumesc cu prezența ei ce aduce peste noi clipe de veșnicie. Icoana a fost și va rămâne mereu un îndemn la împăcarea cu Dumnezeu. Trebuie mereu s-o ascultăm, ca să citim în ea Cuvântul. Ea este după cuvântul Sfinților Părinți „o evanghelie în imagini” sau „biblia celor neștiutori de carte”. Icoanele au puterea de a înălța gândul, ușurând înțelegerea realităților spirituale și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Mănăstirea Secu cu mâinile goale și cu sufletul niciodată îndestulat sau mulțumit, apoi locul acesta cu rânduielile sale a știut să ne descopere nouă liniștea și frumusețea, oamenii de aici neau arătat blândețea și cuvântul bun și ne-au învățat împăcarea, iar Dumnezeu ne-a lăsat să gustăm din învățătura și pildele sale și mult mai mult... Mâinile noastre au încercat să-și afle un rost, deși goale, iar în suflet am nădăjduit să putem petrece o schimbare; cât am reușit
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
zi știam că Dumnezeu mă ține în brațe ! Claudia T. Am plecat de la Iași plini de neliniște și cu mult zgomot și am ajuns într-o altă lume ruptă de răutatea și meschinătatea înconjurătoare. Aici ne-am găsit liniștea și împăcarea sufletească. Simțim că suntem atinși de bunătatea și harul sfânt al acestor meleaguri.
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]