17,154 matches
-
sinea lui cum de a avut această îndrăzneală, vecină cu impertinența, să dea un răspuns atît de viclean. "Probabil că Mihail nu mai este atît de puternic pe cît credem noi, de aceea am avut curajul. Instinctul, ăsta m-a împins, instinctul." Mihai Mihail strînse ochii și aruncă o privire de pisică. "Ah, da, a fost o alegere bună cînd te-am trimis la Vladia. Dar să lăsăm trecutul cu ale sale și să privim în viitor, domnule Bîlbîie. Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sînt și pe fiecare trebuia să le slujească și să le ocrotească, ei erau cu totul altceva erau teroarea bunului plac și nesiguranța zilei de mîine. Cu lucrurile astea nu se putea juca, dacă soarta și prințul Pangratty l-au împins în fundătură, trebuia să-și pună mintea lui de adjutant la muncă și să caute o ieșire. Cîntări lucrurile cu rapiditate și hotărîre. Deocamdată totul putea fi o glumă. La Vladia erau cu siguranță o glumă. Poate și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
săptămîni și-au luat calabalîcul și s-au mutat cu totul pe ulițele mărginașe, dispărînd cu totul de pe Strada Mare. Poate nici asta nu l-ar fi îndemnat să plece la București să-l caute pe Leonard Bîlbîie. L-a împins să o facă noua împărțire pe "sectoare" a Vladiei, în fruntea cărora August Stoicescu numise cîte o calfă ori un proprietar drept "șef de sector", răspunzător de toate, de la plata impozitului local pînă la liniștea în gospodărie, cu drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oglinzii? Atunci cînd i-a trecut prin minte pentru prima dată această întrebare s-a scuturat înfiorat, înțelegea perfect că acolo, la capăt, era chiar Sfîrșitul, de ce să se grăbească, de ce să aibă această curiozitate care în felul ei îl împinge de la spate?! A alungat gîndul, s-a încărcat cu nenumărate trebușoare, fleacuri, mărunțișuri, și-a făcut planuri de restructurare a Serviciului, s-a apucat să recitească dosare clasate pentru a le repune pe rol, a încercat să dea singur dezlegări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Asta însemnează că există, că mai există ceva ori cineva care adunînd aceste două posibile evenimente poate cu adevărat să reușească să răstoarne țara, să o scoată din făgașul ei bun-prost cum era, dar știut și acceptat, pentru a o împinge pe alt drum. Un drum necunoscut pe care el, Mihai Mihail nu-l putea întrezări din cauza întunericului în care se afunda. Ceea ce-l neliniștea profund era chiar amenințarea acestui întuneric. O amenințare pe care o simțea chiar în viața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
descopere un document extrem de important între hîrtiile lui Georgescu, cu siguranță că a ajuns să tragă țuici cu sublocotenentul ăsta care nu era prost deloc. Nu era prost, dar era nebun. Altfel nici nu se poate explica înverșunarea cu care împingea lucrurile către o situație fără ieșire. Documentul cu pricina era, la prima vedere, o prostioară, cîteva nume publice, extrem de cunoscute. Ceea ce l-a pus pe gînduri era faptul că se găseau împreună, pe aceeași listă. Iar lista se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care îl dai devine de fapt un ordin pe care l-ai primit. Această tînjire, această nostalgie, dorul cumplit după lumea asupra căreia stăpînește soluția universală, panaceul tuturor îndoielilor, grijilor, cumpenelor care îl fac pe om să fie nefericit îi împinsese pe acei inși să alcătuiască și să pună în funcțiune acest mecanism care învia și murea la comanda lor, complotul Vulturului Alb. Mihai Mihail înțelegea foarte bine că nu erau decît niște caraghioși, dar tot atît de bine știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu va bănui că Mihai Mihail și oamenii săi poartă în vîrful degetelor soarta Țării. Așa trebuia să fie, așa era și bine. Îi va da mînâ liberă lui Bîlbîie să culeagă probele directe, doveditoare ale acțiunii de conspirație, ca să împingă de la spate pe domnii judecători, altfel, cine știe, o să trebuiască să-și ceară și scuze. Pentru că în spatele lor, și în spatele Comitetului care s-a instalat la Vladia, trebuiau să se găsească persoane foarte importante. Persoane care, deși își bagă mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă toate acestea să adăugăm viclenia, șiretenia înnăscută, calculul exact, machiavelic prin care îl împinsese cu spatele la zid. Într-adevăr, nu va putea ieși din casa lui Basarab Cantacuzino înainte de a fi luat o hotârîre și de a i-o fi spus-o destul de clar și de răspicat, încît să nu existe nici o umbră de neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
durere, parcă îl prinsese cu un clește de beregată, făcu un efort extraordinar ca să nu renunțe, să se ridice și să-i ceară un pahar cu apă și cu asta totul s-ar fi dezumflat), dilema în care m-ați împins mă obligă să iau o hotărîre. De fapt, hotărîrea este luată, e necesar doar să o duc la împlinire. În calitatea mea de director al Serviciului nu-mi pot permite să..." În acea clipă Basarab Cantacuzino îl opri cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
regula din cînd în cînd, dar era vorba mai mult de prudență decît de neexecutarea datoriei. Aflase de fiecare dată la vreme de orice combinație politică, de tranzacțiile mai mult sau mai puțin cinstite care făceau și desfăceau guverne, care împingeau în față pe te miri cine și puneau o piedică zdravănă mersului hotărît al vreunui nume răsunător, afla și tăcea din gură, oricum n-ar fi ajutat pe nimeni cu nimic. Dar nu era un motiv de îngrijorare, de suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că a fost omorît din prostie. Aproape dintr-o eroare a inșilor ăștia cam zănateci, aproape o eroare am spus, dar nu pe de-a-ntregul din greșeală. A fost, ca să zic așa, și o marjă de necesitate care i-a împins. Poate le-a fost frică, poate s-au gîndit că niciodată asigurările celor de sus nu sînt îndeajunse." Aviatorul se foi în fotoliu, părea că-și caută o poziție cît mai confortabilă, putea fi un semn că are de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
imaginației, în loc ca adevărul să se opună neadevărului. Purtați o mare responsabilitate, domnule Mihail. O foarte mare responsabilitate fie în cazul în care ați promovat acest mod greșit de a gîndi în cadrul Serviciului, fie în cazul în care l-ați împins pe Bîlbîie într-o afacere unde nu putea face față, pe scurt, o alegere greșită a omului de acțiune. Ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână îmi dă dreptul să vă spun că ați greșit, domnule Mihail, ați greșit grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altfel nu se putea în lumea slăbită în încheieturile sale din cauza groaznicului război. Dar lumea se întremase, înviase, era iarăși un organism viu și destul de armonizat, de ce să fie nevoie iarăși de "măsuri personale"? Ce instinct, ce nevoi ascunse îi împingeau pe unii oameni să fie nemulțumiți de ordinea interioară, pentru a reclama altă ordine, ordinea exterioară? Probabil și Mihail și Pangratty simțeau, presimțeau acel motiv, dar nu îndrăzneau să-l recunoască, să-l privească în față, să-l arate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apuce de bișniță și că lui nu‑i spun nimic nici macaroanele și nici Chianti 1 de la Triest, mai bucuros ar sta acasă cu un vârtos de Mostar sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. Până la urmă l‑am Împins să‑și scoată un pașaport. S‑a Întors furios și prost dispus, plouat, certându‑se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și‑l mai și juliseră, iar miliția, când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lăsarea serii Chimé veni și îi lua din Punta Patiúa, pentru a străbate, fără grabă, cei doi kilometri care îi despărțeau de strâmtoare. Fu o noapte lungă, întunecoasa și plină de emoții, în care valurile insistențe care soseau dinspre ocean împingeau mereu ambarcațiunea către interiorul lagunei, însă tot de atâtea ori ocupanții săi vâsleau înapoi, pentru a-și menține poziția în mijlocul canalului, astfel că nici măcar un înotător discret n-ar fi putut să se strecoare neobservat. Nici Tapú Tetuanúi, nici prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
om - legendarul Miti Matái - care reușise să găsească drumul de întoarcere după ce pătrunsese în Al Cincilea Cerc. Dar nu trebuia uitat faptul că el se întorsese din sud, ajutat de credincioasele alizee, pe când acum, daca permiteau că acestea să-i împingă spre nord-vest, dincolo de limitele celui de-al Patrulea Cerc, nu mai există nici un vânt care să-i aducă înapoi acasă. „Chiar și-n acest caz, vom încerca“, spusese Miti Matái și, când această frază ajunse la urechile lui Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-ți faci iluzii, fiule. Nu cred că vei reuși. Ai putea sa m-ajuți? —Tu ce vrei, să-mi amărască maică-ta toate zilele care mi-au mai rămas de trăit? se tângui bătrânul. Ce-ar zice dacă te-aș împinge chiar eu într-o aventură atât de absurdă? Dincolo de-al Cincilea Cerc nu există decât moartea sau blestemul de a naviga veșnic, fără nici o speranță de întoarcere. Nu și dacă vasul este comandat de Miti Matái. Nimeni, niciodată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în numele lor anulez, în ceea ce vă privește, interdicția dea mânca țestoasă. De astăzi, până în ziua fericitei voastre întoarceri, nici carnea și nici ouăle de honú nu vor mai fi interzise pentru voi. Făcu un semn pentru că bărbații de pe uscat să împingă navă câțiva metri, marinării începură să vâslească, iar Marara se îndrepta către discul soarelui, care deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mare și iarăși mare. Și după aceea, mare. Și-apoi din nou mare, care se termină acolo unde începea iarăși marea. Mii de mile de mare, deasupra căreia o fragilă ambarcațiune, cusuta dintr-o mie de bucăți de lemn, alunecă împinsă de vântul persistent care sufla dinspre sud-est, ce avea să sufle în același fel și atunci când se vor hotărî să pornească înapoi. Știau că acest vânt, acest alizeu constant, temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată, îi va îndepărta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
curând în locul unde se ascundeau cei care le pricinuiseră atâtea necazuri. Faptul că patru femei dispăruseră fără urmă de pe o insulă care se află în drumul lor îi întărea convingerea lui Miti Matái că și sângeroșii lor dușmani se lăsau împinși tot de alizeul de sud-est, iar timpul trecut de la această întâmplare îi dovedea că Marara înainta mai repede decât cele patru catamarane. Pentru a putea duce la bun sfârșit o călătorie atât de lungă, navele lor trebuie să fie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
treabă! Ca si cum zeii ar fi fost și ei de acord că aceasta era cea mai bună soluție, în aceeași zi Mara’amú începu să bată cu mult mai multă forță, marea se ridică în valuri uriașe, care păreau să-i împingă spre victorie, iar Marara începu să alunece spre nord-vest cu o asemenea viteza, încât s-ar fi putut crede că lua parte la o formidabilă întrecere. Se văzură nevoiți să pună doi oameni la cârma ca să poată s-o stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va veni un moment când ai să regreți că te-ai străduit atâta ca să te îmbarci. Miti Matái știa foarte bine ce spunea, căci două săptămâni mai tarziu alizeele începură să-și piardă din forța, în timp ce puternicul curent subecuatorial îi împingea cu violența dinspre tribord, făcând că nava să devieze atât de tare către vest, încât deseori nici nu era nevoie să vâslească pentru a observa că înaintau cu o viteză considerabilă. Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de acest curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nevoie să vâslească pentru a observa că înaintau cu o viteză considerabilă. Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de acest curent, punctă totuși Navigatorul-Căpitan. Este adevărat că acum ne poartă către vest, dar de cum am slabi vigilenta, ne-ar putea împinge către sud, ceea ce ne-ar îndepărta de obiectivul nostru, care se află la nordvest. Peste câteva zile va trebui să începem să vâslim cu forța, căci altfel ar putea fi prea târziu și nu vom mai avea cum să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
specifice acelor latitudini, au venit după aceea, recunoscu Miti Matái. La început a fost un tsunami. Însă lucrul cel mai grav era că pierduserăm controlul navei. Zile și nopți întregi, valurile acelea incredibile veneau unul după altul, precum tonii vară, împingându-ne mereu spre sud, fără să-nțelegem cum de nu ne scufundăm. Trebuie să fi fost o experienta teribilă, spuse Vahíne Tipanié cu voce tremurătoare. Unchiul meu a fost unul dintre cei care au murit atunci. Mi-aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]