2,200 matches
-
ciudat în care era să-mi dau ultimii bani pe o amendă, fiindcă scăpasem din pungă pe trotuar cojile de castane prăjite), venind deci în Capitală după logodnicul ei. N-aș putea să-ți spun cum am ajuns să ne împrietenim, cred că în timp și mai ales cred că ea a făcut pașii; destul că, într-o iarnă, la barul din subsolul Institutului de Arhitectură, începuse să-mi povestească, la o cafea și o scrumieră vârfuită de mucurile țigărilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
suficient să mișc un deget ca ea să începă să râdă și să mă mai pupe un pic, când îi venea. Mihai și Gigi se resemnaseră. Acceptaseră că sunt un cunoscut de al ei de mai înainte și ne-am împrietenit imediat fiindcă o aveam pe Creața ca punct comun. Ne purtam acum ca și cei din anul doi și colegii noștri ne priveau derutați. Auzi Creațo? De când m-a făcut mama. Tu ai iubit vreodată? Îhî... Și ai întâlnit băiatul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cearșafurile în spălătoria din podul blocului, în gânguritul porumbeilor care-și făcuseră cuibul sub geam. Profitând de camaraderia mea, Flutur Veronica m-a rugat s-o ajut într-o chestiune: acolo unde locuia nu avea telefon și, cum tocmai se “împrietenise“ cu un „băiat“, putea să-i dea numărul nostru de telefon, pentru ca el s-o sune în zilele când era programată să vină la rufe? Am acceptat cu entuziasm. „Dar cum îl cheamă pe băiat?“, am întrebat-o. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
erau mult mai bune decât tablourile lui. Era o cină imperială când aducea un platou imens, cu mult sos de roșii și-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o sticlă de vin roșu. M-am mai împrietenit cu Blanche Stroeve și cred că - întrucât eram englez și ea cunoștea doar puțini englezi - se bucura să mă vadă. Era agreabilă și simplă, dar întotdeauna rămânea destul de tăcută și, fără să știu de ce, îmi dădea impresia că ascunde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe care-l dădeau acești vagabonzi ce măturau plajele unui han nenorocit de pe lângă Rue Bouterie, ținut de un chinez chior, la care cu șase centime puteai să dormi pe un prici - sau cu trei centime pe podea. Aici s-au împrietenit cu alții aflați într-o situație la fel de deznădăjduită ca și ei și, când au rămas fără nici un bănuț și noaptea era îngrozitor de friguroasă, erau bucuroși să poată împrumuta măcar prețul unui acoperiș deasupra capetelor de la oricine câștigase un franc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mine, și urât foc, care se recomandă Novac, atașat de legație, și fata care-l însoțea, o blondă scundă și vioaie, plină de neastâmpăr. ― Iată și pe ceilalți nepoți ai mei: Veverița și 'Urangutanul! ni-i prezentă moșul. Ne-am împrietenit repede. Amândoi erau deopotrivă de veseli și dezghețați. El ne povesti întîmplări exotice din Țara Soa-relui-Răsare unde stătuse câțiva ani. În casă se făcuse cald. Am ieșit în curte și ne-am așezat la umbra teiului. Acolo Coleșiu ne așternu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nimic de dorit. În același birou lucra și prietenul Bogdan, la conacul căruia făcusem nunta. (De fapt el îmi indicase vacanța postului.) Era gras, mătăhălos, cu un cap enorm, dar foarte simpatic și bun ca pâinea caldă. Cu timpul, se împrieteniră și soțiile noastre. Ne făceam vizite reciproce, ca să omorâm după-amiezile plictisitoare de duminică, sau ne duceam împreună la teatru. Odată, când Bogdăneștii veniră la noi, se încinse o discuție aprinsă pe tema unei drame pasionale care stârnise multă vâlvă. Era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
compania băieților. Dacă era întrebată de ce se joacă numai cu băieții motiva că: -De la băieți am ce învăța, așa cum ar fi curajul sau bucuria de a lupta și învinge cu orice preț. Apoi în fiecare băiat cu care mă împrietenesc, găsesc un frate care în orice clipă mă protejează sau mă învață să mă feresc de pericolele care ne înconjoară. De multe ori Magnolia se plângea bunicii că fetele nu se joacă cu ea și că o vecină i-ar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de motive pentru care se întemeiază: funcție de categoria socială sau snobism, prima categorie și funcție de interes, a doua categorie. -În prima categorie, a început omul, intră acele persoane care dețin funcții în diferite sectoare ale activității sociale și fiecare se împrietenește cu celălalt gândind că sunt de același grad în pregătirea școlară și se pot înțelege mai bine. În a doua categorie intră persoanele care întotdeauna urmăresc un interes. Când cineva urmărește un anumit scop gândind că odată va avea nevoie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de același grad în pregătirea școlară și se pot înțelege mai bine. În a doua categorie intră persoanele care întotdeauna urmăresc un interes. Când cineva urmărește un anumit scop gândind că odată va avea nevoie de acela cu care se împrietenește. Atunci când unul este mai înstărit și altul plănuiește că poate avea situație materială ca și prietenul lui sau dacă odată are nevoie de ceva, să aibă de unde se împrumuta cu bani sau alte bunuri. Unul este mai avansat din punct
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
altul plănuiește că poate avea situație materială ca și prietenul lui sau dacă odată are nevoie de ceva, să aibă de unde se împrumuta cu bani sau alte bunuri. Unul este mai avansat din punct de vedere material și celălalt se împrietenește cu un scop râvnit și răutăcios, să poată urmări cauzele îmbogățirii celuilalt. Prietenii se încheagă și atunci când ocazional sau nu, un bărbat dintr-o familie se îndrăgostește de soția prietenului sau una din soții se îndrăgostește de bărbatul prietenei sale
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
viitorul scriitor la Liceul "Matei Basarab" din București. 1921 În ianuarie se recăsătorește mama sa cu Ștefan Dragomirescu, funcționar comercial. Septembrie Anton Holban se înscrie la Facultatea de Litere din București. 1922 Într-o excursie studențească, organizată la Curtea de Argeș, se împrietenește cu colega sa Nicoleta Ionescu, preludiul unei iubiri tragice, care va servi mai târziu ca substanță epică a romanului O moarte care nu dovedește nimic. 1923 Este pasionat de cenaclul "Sburătorul". 1924 Este scutit de satisfacerea serviciului militar pe motive
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimic la Editura "Cuge- tarea". Cartea se bucură de un mare succes. 1932 20 februarie Apare, la Editura "Cugetarea", volumul Parada dascălilor. Iunie - iulie Publică în "Romînia literară" amplul său studiu Viața și moartea în opera d-nei H. Papadat-Bengescu. Se împrietenește cu Mircea Eliade și cu Octav Șuluțiu. Decembrie În urma unor conflicte sentimentale, Holban se desparte de Maria Dumitrescu. 1933 iunie Solicită transferul de la Seminarul Cernica (unde lucra din septembrie 1931), la Școala Comercială elementară de băieți nr. 1, București, pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce vrei să fac!" Băieții se îmbătau, glumeau grosolan și țineau la mese interminabile discursuri. Unul din ei păruse Irinei bine. "Cel mai bine după tine!" Iar deoarece eu, la început, mă jenasem să stau numai cu dânsa, Irina se împrietenise cu celălalt. A trebuit să-i arăt cum avea beția vorbelor, cum adăuga spume și floricele la fiecare cuvânt și cum, la masa oficială care ni se dădea, aruncă în mijlocul perorației un "cu vârf și strălucit îndesat!" Toate acestea îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și a petrecut mai multe zile în căutarea lui Bayard, dar fără a-i putea da de urmă. Într-o dimineață el a întalnit un cavaler sarazin cu care, dupa ce și-au măsurat puterile în luptă dreaptă, s-a împrietenit, așa cum adesea se întâmplă între cavaleri. Acest cavaler, care se numea Isolier, pornuse și el în căutarea lui Bayard. Rinaldo a ieșit învingător, în ciocnirea care tocmai se sfârșise, pentru că a dat o lovitură atât de puternică încât, Isolier a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota nul Petrușka. — Am atâtea povești să-ți spun despre iubitele viețu i toare care mi-au încălzit de-a lungul anilor sufletul cu pre zența lor... — Te-ai împrietenit cu vreun animal în copilărie? am isco dit-o plină de curiozitate, fără să-mi treacă prin cap că istorisirea Ioanei avea să stârnească gelozia motanului. Animalele au făcut parte din viața mea, ca și stelele, spuse ea cu însuflețire. Împărtășeam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Urmă o clipă de tăcere. Motanul nu se clintise din loc, fixându-ne cu ochii lui scânteietori. Doar în răstimpuri își mișca mustățile aurii într-o parte și-n alta. — Când aveam vreo șapte ani, reîncepu Ioana, la Câmpulung, mă împrietenisem cu un șoricel pe care-l botezasem Nae. Mă întâlneam cu el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam tiptil-tiptil să aștept la gaura de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând vreo firimitură uitată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era o viață monotonă, fără cultura efervescentă de la Paris. Noroc că mă împrietenisem cu Gloria Alcorta, scriitoare și sculptoriță de mare talent, care avea o fermă cu cai, ți-am povestit despre ea. — Ai pictat ceva în Argentina? — Foarte multe guașe. — Adică ai avut, să zicem, o perioadă latino-americană în pictura ta? — Am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
m-au ocrotit și m-au apărat extra ordinar, de aceea, când au murit, am rămas orfană. — De cine erai legată sufletește când erai la școală? Am vrut s-o întorc cu gândul spre vremurile de demult. În liceu mă împrietenisem cu o elevă tot atât de infer nală și de greu de suportat ca și mine. Apoi înteme iasem un triumvirat al prieteniei împreună cu alte două fete care erau în aceeași clasă cu mine. Ne-am făcut surori de cruce, înțepându-ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în suflet atmosfera fermecată a castelului vechi, pereții acoperiți de tablouri cu strămoșii gazdei, pictați de artiști celebri. I-am ascultat cu voluptate pe el și pe Sergiu filozofând până adânc în noapte. Mai era un mare regizor italian care, împrietenindu-se cu Sergiu, i s-a confesat odată: „Sunt îndrăgostit de trei ani de nevasta ta.“ — De bună seamă că Maestrul s-a enervat, am pre supus eu. — Știi ce i-a răspuns Sergiu? „Și eu sunt îndrăgostit de ea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care face din suplicii test inițiatic purificator, tonifiant în efortul de ajungere la Dumnezeu. În evocarea celor 17 creatori români de cultură, el scrie cum i-a cunoscut, cum a fost îndrumat de către unii, cum a colaborat și s-a împrietenit cu toată diferența de vârstă sau posibilități scriitoricești: date, relații, informații, situații.... care de care mai culturale, toate interesante, rotunjind aura unei combustii a creativității, a ascensiunii conștiinței culturale naționale cu acces calitativ la universalitate. O Postfață esențială Cartea evocărilor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mele recente din Ezra Pound, îi și citam câteva versuri (cele cu apariția unor chipuri într-o stație de metrou), la care ea, pri vind direct în halba de bere, îmi răspunsese: „Da... Cu ure chile pe spate!“ Dar ne împrietenisem și, când am plecat, pe la două noaptea, am dus-o până-n stația de troleibuz, i-am luat mâna grăsuță și umedă și i-am propus să ne mai vedem. Ne-am văzut apoi toată luna următoare. Am fost împreună la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Încântare Un vin bun, ca și o poezie, Te încântă și-ți produc euforie. Degustat fără măsură, vinul te îmbată Poezia, elevată și multă, te desfată. Neîncredere În călătoria-mi celestă, Unde m-am plimbat cu Carul Mare, M-am împrietenit cu un nor Să mă apere de soare. Norul, însă, m-a trădat... De atunci, Nu mai cred în prieteniile efemere. Ca un giuvaer Sub soarele poeziei s-au născut muzele; Au urmat, apoi, rimele și acordurile; Ideile s-au
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
pus la adăpost, de turbările vieții. Handicapat - nevăzător. Și-a cumpărat un baston alb, s-a îmbrăcat în haine deschise la culoare, și-a luat fiul de mână, și a plecat în stațiune. La odihnă și tratament. Acolo s-a împrietenit cu cineva. Sfătuit să se apuce de politică, după revenirea din stațiune, s-a dus la PRM. A fost primit cu brațele larg deschise. A luat în primire poarta și mătura. Dntr-o dată - două servicii importante: portar și om de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ajut cât pot, știu cât este de ambițioasă. - Eu sunt de partea ta, dar Geta este influențabilă și tot timpul își apleacă urechile la ce spun prietenele ei, ce spune lumea, în general. - Mamei îi plac bârfele, asta este, se împrietenește cu cine nu trebuie! Au ajuns la gară. Pâna la ora de sosire a trenului în gară, mai era o oră și jumătate. Nicolae îl invită pe George la restaurantul gării să ia masa împreună pentru că acasă nu mai avuseseră
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]