16,677 matches
-
Istorisire > SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 1800 din 05 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă pot trezi în stradă cu toate că am achitat la timp ratele, timp doi ani, am facut marea greșeală să împrumut în franci elvețieni. Criști gândi că nu are scăpare. Dacă nu împrumuta de la această agenție, care de altfel funcționează ilegal, nu poate achita casă. Și ce ar urma? Să preia Bancă casa lor dragă. Își iubea soția, casa, căsnicia! A
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
nr. 1800 din 05 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă pot trezi în stradă cu toate că am achitat la timp ratele, timp doi ani, am facut marea greșeală să împrumut în franci elvețieni. Criști gândi că nu are scăpare. Dacă nu împrumuta de la această agenție, care de altfel funcționează ilegal, nu poate achita casă. Și ce ar urma? Să preia Bancă casa lor dragă. Își iubea soția, casa, căsnicia! A fost fericit în această locuința, si apoi, a plătit o sumă serioasă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
hotărî, nu știa dacă va reuși să achite suma cerută, împrumut. — Să discutăm atunci, timpul în care să vă achit! — Trei ani domnule! Nicio zi în plus. Noi reinvestim banii, așa că în această perioadă nu dispunem de suma ce o împrumutăm, stăm pe loc cu afacerile. — Da, dar eu vă înapoiez o sumă foarte mare în plus! — Acestea sunt afacerile, domnule doctor. — Bine, accept comisionul dumneavoastră, nu am încotro! Când intru în posesia banilor, facem un contract la notariat? — Noi avem
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
șaizeci și ceva și introdusă fraudulos În rafturile Bibliotecii Naționale a Franței. Ce legătură au toate astea cu abatele Saunière? O să-ți spun Îndată, nu Înainte de a remarca găselnița onomastică Îndrăzneață a domnului Dan Brown, care nu se sfiește să Împrumute numele inocentului preot din Rennes-le-Château personajului Jacques Saunière, custodele Muzeului Luvru, cel care deține teribila taină a Sfântului Graal și care este ucis de un membru al congregației catolice Opus Dei, tocmai din acest motiv. Îți reamintesc că esența tainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Da Vinci - ca să nu spun toate - se regăsesc În cărți de genul Enigma sacră, Templierii sunt printre noi, Revelația Templierilor și altele, numeroase, care au circulat cu succes În urmă cu douăzeci-treizeci de ani și din care Dan Brown a Împrumutat sănătos, preluând adesea inclusiv erorile autorilor lor, evidente pentru toți istoricii religiilor. Se poate replica, desigur, că Într-o carte de ficțiune merge. Așa ar fi dacă, În preambulul Codului, scriitorul american n-ar avea orgoliul să-și asigure cititorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-i așa? Menirea sa este de a stăpâni peste toate cele făurite În primele cinci zile. Domnia omului peste celelalte lucruri și viețuitoare Îl așază În postura de Dumnezeu al acelora. Un Dumnezeu mai mic, bineînțeles, un substitut al Său. Împrumutând pentru o clipă modul dumneavoastră de a vorbi, aș zice că avem de-a face cu o delegare parțială de competențe, pe care Creatorul o concede În sarcina favoritului Său. Mi se pare normal atunci ca acesta să fie făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
alta, și cu atât mai puțin săracii cavaleri ai lui Hristos. Devin latifundiari și bancheri capabili să-i crediteze inclusiv pe suveranii continentului, siliți să le recunoască și să le accepte neta superioritate În domeniul economico-financiar. Unul dintre monarhii care Împrumută sume considerabile de la templieri este, la Începutul veacului al XIV-lea, regele Franței, Filip cel Frumos. Aflat În imposibilitate de a-și plăti datoriile și covârșit de ură fata ce cei care, În urmă cu ani, Îl umiliseră, refuzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
intrarea Într-o mare hală industrială pe unde pot pătrunde de-a valma câteva zeci de oameni deodată sau două autocamioane de tonaj greu. Uși-porțile alea arătau la fel. - Sunt o sută șaizeci și una de Încăperi, a spus Eveline, Împrumutând scorțoasă tonul blazat al ghizilor care prezintă a mia oară unui grup de vizitatori un obiectiv turistic. Cele mai multe dintre ele adăpostesc hârtii. Tone de hârtii - printuri ale textelor scoase zilnic de pe internet - mă refer la cele considerate utile, care iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
inevitabilul se produce: pierde toți banii, pune la bătaie ceasul de aur și cele câteva bijuterii pe care le avea asupră-i - inele, brățări, tabachera incrustată cu pietre prețioase -, le pierde și pe ele, apoi, Împotriva uzanțelor, Începe să se Împrumute cu sume din ce În ce mai mari, pe care, de asemenea, le pierde. Sfârșitul maratonului pocheristic Îl găsește dator cu o sumă enormă, pe care, conform obligației asumate În vertijul jocului, trebuie s-o achite În termen de două săptămâni. Pleacă În România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se petrecuse era mâna providenței, Nicolae Corbu s-a conformat sugestiei necunoscutului și n-a mai jucat niciodată. Mai mult, și-a schimbat radical stilul de viață, devenind ceea ce se cheamă un burghez cumsecade. Și-a luat cetățenie franceză, a Împrumutat identitatea unui fost coleg din a doua studenție, născut la Paris În același an, 1912, ca și el și s-a căsătorit cu tânăra Henriette, fiica unui modest negustor din Perpignan, unde s-a și stabilit. Părinții și rudele miresei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar fi Împiedicat să existe. Sau de parcă, evitând ca eu să fiu cel care Îl numea, transferam asupra altora răspunderea pentru existența lui. Strategie infantilă, de acord, dar numai dacă o privești din afară sau cu detașarea pe care o Împrumută trecerea timpului. Eveline nu părea deloc dispusă să bage În seamă tribulațiile mele interioare. Era, pur și simplu, iritată că trebuie să enunțe explicit ceva ce ținea de evidența cea mai elementară. - Zoran vrea să fie stăpânul lumii, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
totul e pe punctul de a se nărui din cauza unui detaliu ridicol: n-aveam o lanternă și fără ea n-aș fi putut să mă descurc cu nici un chip. Caraghios, dar adevărat. Evelinei nu-i puteam cere să mi-o Împrumute pe-a ei, iar să apelez la altcineva fără să trezesc suspiciuni era destul de improbabil. Și, de fapt, cui ar fi trebuit să mă adresez: lui Roger, unui bodyguard, doctorului Wagner, Soniei Anderson? Să fim serioși... Iritat că un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ori - pentru că tot veni vorba - puști, sânețe, ci cu ediții în piele, frumos stivuite, din tragici, din peripatetici, din satiricii latini, din presocratici, din neoplatonicieni, din Alixăndria sau din Organonul aristotelic, pe scurt o întreagă bibliotecă ambulantă din care Ianis împrumuta în țările dunărene pe grâu, orz, ovăz, rachiu de pere, icre de morun și miere de albine. Suntem deci pe mare, într-o frumoasă dimineață cu soare. O, Mare Neagră! Câți poeți, prozatori, critici nu ți-au cântat cu meșteșugite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pergament. Când stră-străbunicul era pe moarte, i-a dezvăluit străbunicului adevărul, iar acesta, ca să salveze onoarea familiei, palatul, moșiile, gondola de mahon și flota din Mediterana, s-a gândit la un plan. — Ce plan? - făcu bătrânelul cu gura căscată. — Se împrumuta de pildă, de la un cămătar, cu o dobândă uriașă. O ținea numai într-un chef o lună, să zicem, timp în care, să fiu drept, nu ne lipsea nimic: femeile roiau, mâncam numai banane, mă rog, belșug. La sfârșitul lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de pildă, de la un cămătar, cu o dobândă uriașă. O ținea numai într-un chef o lună, să zicem, timp în care, să fiu drept, nu ne lipsea nimic: femeile roiau, mâncam numai banane, mă rog, belșug. La sfârșitul lunii împrumuta de la alt cămătar dublu sumei și al dobânzii, plătea datoria celui dintâi și cu restul - trai neneacă! în scurtă vreme se zvonise printre cămătari că bunul conte Tresoro e atât de bogat, că plătește orice dobândă. Se înghesuiau care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sumei și al dobânzii, plătea datoria celui dintâi și cu restul - trai neneacă! în scurtă vreme se zvonise printre cămătari că bunul conte Tresoro e atât de bogat, că plătește orice dobândă. Se înghesuiau care mai de care să-l împrumute. Străbunicul a reparat palatul și gondola, a mai cumpărat o flotă, a făcut în curte un heleșteu, a ridicat o școală, dădea pomană săracilor. Numai de-nsurat nu s-a însurat, c-atunci ar fi ieșit la iveală toată tărășenia. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-ntoarse spre spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să nu - răspunse Vulture și-i arse una mai-mai să-l răstoarne cu jilțul. — Să fie primit - spuse țiganul, scuturându-și capul. — Aș mai da eu o dată - zise Cosette. Cine-mi împrumută un galben? E destul, să mergem - zise Barzovie-Vodă. Dar n-o dă ne lăsăm toți banii aici. își luară rămas bun de la Tănase, care se sculase din jilț și făcea câteva mișcări de dezmorțire, și-o apucară spre conac. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un lucru lipsit de însemnătate, ca astăzi. Nesiguranța zilei de mâine, iscoadele turcești prezente peste tot, resentimentele ținuturilor mai mici care n-ajunseseră încă state mici, teama că puteai fi săltat în orice moment de o stăpânire despotică - toate acestea împrumutau unei tăceri valențe deosebit de interesante. Și deși vasul plutea lin, economicos, pe Dunăre la vale, deși ziua era luminoasă, caldă, deși păreau a se înțelege bine, tăcerea ivită brusc strecurase între bunul Metodiu și negustorul Georgios ceva neliniștitor, inhibant. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dulgher, se odihnește după muncă. Un strop de spermă a căzut alb, sidefiu, un dirijabil microscopic, plin cu vizitatori orbi, atrași de magneți puternici Într-un crater voluptuos, Într-o scufundare fără sfîrșit, Într-un tunel al timpului și a Împrumutat chipuri din alte ere developînd ciclurile amoebei și ale peștelui, ale șacalului și leului - august soare de foc, coarnă roșie aprinsă, el se naște azi sub acest semn maxim - Maximilian, nume de Împărat care-și refuza diminutivul. O femeie tînără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la o distanță de 55 de ani În urma mea Începe să devină tot mai categorică, mai imperativă, Îmi parcurge etapele existenței, reduce din handicap, mă prinde din urmă... se culcă În patul meu, miroase a mine, tușește ca mine, Îmi Împrumută gesturile, ticurile și venindu-mi atît de aproape nu o mai văd, așa cum nu mai putem reconstitui chipul morților din copilărie cînd ajungem și noi la vîrsta lor. Ce spațiu ocrotitor ne mai rămîne nouă și numai al nostru Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult. Ei bine, planurile lui Engelhard au fost excelente, iar compania a lucrat minunat. Lucrurile erau făcute mai degrabă pentru desfătarea sufletească și spirituală decât pentru comoditate. Am descoperit întreaga casă, de la etaj la etaj, de parcă cineva mi-ar fi împrumutat un fel de copilărie. Iar eu am reușit să mai adaug câte ceva la toate cele ce rămăseseră pe dinafară din povestea cu pisicile. Totul a început, nu-i așa, cu faptul că am tranșat câteva animale. Pisicile din întâmplare, găina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mă supăr. Când am ajuns acasă, a început să scotocească prin sertar și a scos o pietricică. — Am auzit că-ți plac amintirile. Asta, pe de o parte, e de pe Luna plină, iar pe de alta i-am dat-o împrumut cândva pictorașului dumitale, ce-i drept, cam forțat. Hai, bag-o în buzunar. Tot ai fi furat-o cu timpul. Cât pe ce că mă înec de rușine. Nu m-am dus două zile la el. A treia zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
plăcea din toate pe care le-a auzit. Aceasta era, însă, diferită de Paul Rivere’s ride. Era singurul lucru splendid pe care l-am auzit vreodată, mai ales o parte: “Apoi citește din prețiosul volum Poezia alegerii tale. Și împrumută rimei poetului, Frumusețea vocii tale. Și noaptea va fi plină de muzică, Și grijile care infestează ziua, Își vor împături corturile, ca arabii, Și la fel de silențios, ți le va fura.“ I-am recitat-o lui tanti Mae și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oamenii ăștia lucrurile. Aveau întotdeauna niște timp în plus în viața lor ca să-și facă griji și pentru viețile celorlalți. Credeau că trebuie să se strângă și să-i ajute pe ceilalți, cum au făcut cu femeia care și-a împrumutat mașina unui tip de culoare și s-au adunat să-i spună că locul ei e în nord, cu ceilalți prieteni ai cioroilor, sau când i-au dat afară din oraș pe veterani și soțiile lor străine. Dacă erai diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
peste tot. Aveam o Agatha Christie în mână. La hotelul Bertram, o mică parte din opera ei, dar un model bine-venit. Mi-am aruncat ochii peste ea. Nu aveam de gând să plec până nu o terminam. Poate reușeam să împrumut tactici din tehnica doamnei Marple. *** Laura Archer nu a fost acasă toată dupăamiaza și seara. Fie asta, fie nu răspundea la telefon. De fiecare dată când am sunat am dat de mesageria vocală. începusem să-mi fac griji. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]