4,343 matches
-
părere minunată. Onor, raportor, ieri, în numele aceleiași națiuni, și tot cu talentul d-sale cunoscut, într-un limbaj pompos, arătă că d. C. A. Rosetti a contribuit la toate actele mari naționale, la Unirea Țărilor, la regenerarea neamului românesc, la înălțarea lui de pe câmpul de război în considerația Europei, și conchise că, tocmai în niște timpuri de lipsă ca acele de astăzi, este un merit pentru țară să acorde o recompensă unui așa de vestit bărbat. D. Manolache Costache a luat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Heidegger, ci act al faptei umane: "Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți / Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție, / Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, ..." (Memento mori). Precizarea lui Heidegger este importantă: "În înălțarea sa, templul conferă lucrurilor chipul care le este propriu și oamenilor o perspectivă asupra lor înșile. Această perspectivă rămâne deschisă atâta vreme cât opera este operă, atâta vreme cât zeul nu a părăsit-o pentru totdeauna" (Op.cit., p. 57). Însă la M. Eminescu zidul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
acoperă" (p. 158). Zidul, în toată splendoarea faptei rivale a omului față de zeul ascuns, nu poate fi smuls din temporalitate decât prin meșteșug (operă), ca "mesaj lingvistic între generații", între Civitas Dei și Civitas terrena. În scenariul tragic al existenței înălțarea zidului devine faptă un "proces de viață prin care voința se realizează în obiectul esterior. Eul, voința și fapta astea's toate elementele vieții" (Op.cit., pp. 194-195). Un sens vechi, din Lucian din Samosata, este dus, astfel, mai departe: Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pentru o clipă. Capacitatea sa de alegere este decisă și de puterea de a-și înțelege "misiunea". Asupra acestui act lucrează, decisiv, și influența spațiului străbătut: "Decorul maiestuos cheamă actorul eroic. Muntele lucrează inconștientul uman prin mijlocirea unor forțe de înălțare", prin dezvoltarea unei "sensibilități verticale".22 Poetul romantic "provoacă muntele" sau este, adesea, provocat: se dezvoltă din această relație a "complexului Atlas" o "conștiință a imensității" care-l transformă pe poet într-un "erou al contemplării".23 "Erou" pentru că rezistă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu cât o ființă se spiritualizează mai mult cu atât viața ei se mărește, se dilată, urcă"4. Sau despre cele patru fețe triunghiulare ale piramidei unite la vârf, Virel Andre crede că ele corespund unei "sinteze alchimice": "a căror înălțare ar însemna crearea cercului corespunzător eterului-simbolizat în alchimie prin cerc (...). Dialectica pătratului și cercului simbolizează dialectica pământului și cerului, al materialului și spiritualului"5. Această perspectivă asupra spațiului explică la M. Eminescu adâncimea viziunilor sale cosmice ("categoria departelui"E. Papu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
să mergem cu toți înainte...". Dar, în conferințele sale, V. Lucaciu cita cu predilecție din Andrei Mureșanu, din V. Alecsandri și din "bardul național" D. Bolintineanu (spre exemplu: Viitor de aur țara noastră are / și prevăd în veacuri a ei înălțare", din Mircea cel Mare și solii, în conferința de la Odoreu 20 aug. 1912). Iar la Cleveland (unde era în misiune cu Vasile Stoica și Ioan Moța în campania pentru sprijinul Marii Uniri) el vorbește în termeni parcă luați din articolele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sau pe altul, așijderea), invitatul unui viclean ronțăitor de ziare e, în seara asta, un ipochimen care, cu aerul lui dezabuzat, se și vede trecut în cartea de istorie, carte ce, n-are cum, trebuie să includă, ca moment astral, înălțarea la ceruri de pe coperișul C.C.-ului a providențialului helicopter, moment la care a pus umărul (sau piciorul) și invitatul de-acum. Dacă-l asculți așa, leger, balansul lui în hamacul matrapazlîcurilor (interne și internaționale), la care ia parte, cu discreție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
palate" sînt acompaniate de cele în care apar promotorii, proprietarii și meșterii. Excelentă idee. Cît de activă însă în masa "vitală" avută în vedere? Să revenim la Iași. Unde, prin Monitorul urmărindu-se mai ales matrapazlîcurile "înaltei societăți" locale întru înălțarea infatuatelor ei vile ni se înlesnește, prin fotografie și comentariu avizat, perceperea mascaradei țopist-molipsitoare a "viloaielor" răsărite ca ciupercile (și pe secetă) în orizonturile și așa năclăite ale urbei (cîndva florentine). Dar totul după cîte ne dăm seama se consumă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mituri de genul celei potrivit căreia unirea Moldovei cu Muntenia preluase chipul Antigonei, născută din incest. Actul dublei alegeri - cuvânta Al. I. Cuza în fața Adunării muntene, la 10 februarie 1859 - „este și va fi în ochii istoriei mai mult decât înălțarea pe tron a unui om devotat cauzei naționale; el este triumful unui principiu mântuitor și înălțarea unei nații întregi”. În legătură cu notațiile de mai sus, ținem să mai facem câteva remarci. Mai întâi, politica faptului împlinit practicată de români în 1859
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Actul dublei alegeri - cuvânta Al. I. Cuza în fața Adunării muntene, la 10 februarie 1859 - „este și va fi în ochii istoriei mai mult decât înălțarea pe tron a unui om devotat cauzei naționale; el este triumful unui principiu mântuitor și înălțarea unei nații întregi”. În legătură cu notațiile de mai sus, ținem să mai facem câteva remarci. Mai întâi, politica faptului împlinit practicată de români în 1859 nu este, iertată-mi fie banalitatea, o inovație în istorie, ea se particularizează însă prin statutul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prin revoluție. Partida națională - scria el - „voiește a mântui poporul prin popor, adică este o partidă revoluționară”, iar „istoria ne arată revoluția ducând pe nația română din prefaceri în prefaceri, în calea acelei legi universale a dezvoltării istorice a națiilor: înălțarea plebeianizmului la putere”. N. Bălcescu a respins istoria ce-și propunea să înfățișeze numai stăpânitorii, socotind că adevărata istorie este cea a creatorilor ei, adică a poporului. Admirația față de popor respiră din fiecare pagină a lucrării Românii supt Mihai-Voievod Viteazul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și cunoaștere: "Să notăm mai întîi că multiplicarea nesfîrșită a instrumentelor ocupă emisfera de jos (în faza 5, încarnarea, pogorîrea spiritului în serviciul vieții, ceea ce tradiția numește "micile mistere"), în vreme ce intensificarea nedefinită a simțurilor ocupă emisfera de sus (faza 6, înălțarea la cer, urcarea vieții în serviciul spiritului, ceea ce tradiția numește "marile mistere"). Jos, științele, la plural, sus, cunoașterea, la singular, în centru conștiința. Centrul este perpetuu germinativ: conștiința devine din ce în ce mai intensă, ea se învîrte din ce în ce mai repede și stabilește din ce în ce mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
23. Centrul sferei absolute corespunde cu singletul TT. Principiul T în starea T este centrul, sursa oricărei mișcări veritabile: el efectuează punerea în relație între principiul T și funcționarea naturală, mecanică a lumii, între știință și cunoaștere, între încarnare și înălțare la cer. Așa se constituie septenarul (TT; TA, TP; AA, AP; PA, PP). În septenar, terțul inclus semnalează în fine prezența sa reală, ca stare. Terminologia abelliană ezită între senar și senar-septenar. Această ezitare este evident legată de includerea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
of Ahania și începutul poemului America a Prophecy. Relatează evenimentele ce au loc de la începutul civilizației omenești, i.e. după ce Urizen impune ordinea să în lume, descrise la sfîrșitul poemului "Cartea lui Urizen" (aducerea de către Urizen a religiei în Africa, si înălțarea lui Orc, i.e. nașterea Revoluției, în Asia), și pînă la Revoluția Americană. Urizen da omului legile sale represive (religia și filosofia), Har și Heva (plăcerile imaginației) fug, consecință fiind izbucnirea războiului și domnia poftei, pînă în momentul în care Orc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
reamintește de fenomenul ritualic potrivit căruia orice sfîrșit devine un nou început, și orice început devine un nou sfîrșit, ad infinitum, întocmai ca in dinamică oscilanta Prolific-Devorator, într-un proces ciclic alfa-omega nesfîrșit de creație și distrugere, creștere și descreștere, înălțare și cădere, anageneza și catageneza, ordine și haos. Faptul că Allamanda este în sistemul lui Blake de asemenea identificată cu sistemul nervos (această corespondență este indicată de S. Foster Damon în A Blake Dictionary) sugerează credință lui Blake aproape certă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în bucurii, căderile în noi avînturi, moartea într-o înviere"174. Blake: "Războaiele omului [...] în Marea Veșnicie/ Se-arată-n jur în Sferele De-Afară ale Vietii Vizionare"175. Creația este astfel o școală instituită de Dumnezeu în drumul ființelor spre veșnică înălțare în dumnezeire. Astfel, Blake vorbește despre patru "stări ale Omenirii": 1. Beula (în Cap); 2. Alla176 (în Inima); 3. Al-Ulro (în Pîntece și vasele seminale); 4. Or-Ulro (în Stomac și Intestine)177. Este evidentă asemănarea cu doctrina hindusa despre nivelurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
conștiințe morale absolute, Kant susține că principiul moralității, însăși legea morală, îi este propriu și ființei supreme, lui Dumnezeu. Doar că, nefiind vorba de o unitate de existență duală, ca în cazul omului, Dumnezeu acționează numai din datorie. Tocmai această înălțare a conștiinței omenești dincolo de limitele subiectului sensibil, conștiința asupra măsurii propriei condiții și acceptarea, în sens strict moral, a intervenției unei conștiințe morale desăvârșite, îi deschide omului calea înțelegerii unui fapt și mai îndepărtat de posibilitățile lui de cunoaștere, însă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
are rolul de a delimita o zonă a universului, un orizont, care cuprinde o existență specifică, supraordonată valoric celorlalte ființări (datorită reconfigurării culturale a spațiului natural); este vorba despre orizontul istoriei. Prin intuiția destinului, decupăm din "realitate" istoria, recunoscân-du-i omului "înălțarea deasupra naturii". Și nu doar atât: individul sau comunitatea își confirmă identitatea de sine și îndreptățirea existențială, căci "cine se simte cu un destin, nu aleargă să se convingă dacă acest destin este sau nu adevărat; el trăiește în destinul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un alt loc decât vocația personalist energetică. Încadrarea teoretică a vocației este ontologia (umanului); a legiuitorului este filosofia culturii. Capitolul Ce este aristocrația? din Dincolo de bine și de rău începe cu un enunț ce exprimă, pentru Nietzsche, o evidență: "oate înălțările tipului "om" au fost și vor fi și de acum înainte opera unei societăți aristocratice, a unei societăți care crede într-o lungă scară a ierarhiei și a diferențelor valorice dintre om și celălalt și care, într-un sens sau
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
orânduirii sufletești și sociale a omului comun. Omul se înalță prin unele exemplare ale sale; nu este posibilă o desăvârșire generică a umanului, ci numai o exaltare individuală a sa, prin opera nobilului. Și, de vreme ce este vorba despre mai multe înălțări, înseamnă că fiecare este urmată de o coborâre în care legea gloatei face ordine în comunitate. Societatea însăși nu este decât schela pe care se înalță elita către o existență superioară, care, desigur, nu depășește umanul. Aristocratul are o altă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și îndoielile formulate mai sus privind "realitatea" omului originar și a celui restaurat, condiția umană propriu-zisă este reprezentată doar de omul care suportă procesul personalizării, desfășurarea acesteia, constând în recăpătarea conștiinței de sine a omului prin încercarea sa reușită de înălțare morală și prin lupta sa pentru recâștigarea binelui. Aceste acte trebuie să aparțină omului, ceea ce înseamnă că, în opoziție cu ceea ce Renouvier susține despre personalizare, omul trebuie să fie autonom, chiar dacă el parcurge personalizarea neuitând de Creator. Întrucât în "teoria
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
genera nedumiriri celor din jur, mai ales celor ce se cred de „meserie”. Fiecare Își etalează propria persoană, problema și adevărul lui, cu sinceritate, Înțelegere, dragoste, generozitate, onestitate, fidelitate, cu dorința de Împărtășire, apropiere, Împlinire, cu lumini și umbre, cu Înălțări și căderi, printr-o mare responsabilitate și conștiință a importanței diadei: numai eu Îți pot da ceva, numai tu ești În stare să primești. Se naște o solidaritate Întreținută printr-un acut simțământ al privilegiului. Acest lucru - o știe orice
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
i-l propui cu măsură, Îl sugerezi sau nu uzezi de el. Și Într-un caz, și În celălalt, vei recurge la momente de suspendare sau privare de iubire, pentru a impune un anumit ritm volitiv și sperate zări de Înălțare. „Pedeapsa” prin privarea de iubire constituie una dintre cele mai „dure”, dar și mai dificile pârghii paideice, care devine deosebit de eficientă În mâinile unui pedagog priceput. Contează În ce momente survine lipsa ei, cât de puțin dau Într-un anumit
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sau uzurparea de către (unii) discipoli, acela nu este dascăl cu adevărat. Iar discipolul care nu este tentat de dorința contrazicerii sau distrugerii (simbolice!) a maestrului nu a ajuns la demnitatea de a fi un autentic Învățăcel. Lauda - ca și cârtirea, Înălțarea - ca și căderea, fidelitatea - ca și lepădarea, solidarizarea - ca și lașitatea, adorarea - ca și respingerea sunt secvențe cât se poate de firești ale resurecției umane prin Învățare. Toate fac parte din... legile omenești! În orice operă de discipolat are loc
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Învățat! Față de valori trebuie să fim mereu reflexivi, Întrebători, iscoditori. Acesta ar fi, de fapt, semnul cuprinderii și vertebrării noastre axiologice: să ne raportăm la valori, așa cum acestea pretind de la noi, cu spiritul mobil și treaz - Întru proliferarea lor și Înălțarea noastră! 2.3. Uimirea și Întrebarea - garanții ale Învățării Învățarea Începe și sfârșește cu mirarea și Întrebarea. Cine se Întreabă mereu este bine poziționat pe drumul Învățării. Cine se Întreabă Înseamnă că nu este pe deplin mulțumit de ceea ce știe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]