2,507 matches
-
apelurilor care chemau „Autorul la rampă!“ Cu o garoafă verde la reverul hainei de seară și ținând o țigară În mâna acoperită cu mănușă mov, ținu un discurs lung, Încheind astfel: Actorii ne-au redat fermecător un text plin de Încântare, iar reacția dumneavoastră este extrem de inteligentă. Vă felicit pentru jocul extraordinar, care mă convinge că aveți despre piesa aceasta o părere aproape la fel de bună ca și mine. Era o provocare tipică, primită, așa cum se cuvenea, cu hohote de râs, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
credeți că „o să meargă“? Întrebă el. — Nu văd de ce nu, Îi răspunse ea. — Și vă vedeți interpretând-o pe doamna Jasper? Trebuie să spun că, după părerea mea, sunteți perfectă pentru rol. — Da. Da. Cred că pot, spuse ea, spre Încântarea lui Henry. Rolul are posibilități mari. Nu sunt sigură că am urmărit toate meandrele acțiunii... — Nu, Înțeleg... dar bineînțeles, când Îl veți interpreta... — Desigur, când Îl voi interpreta, sunt convinsă că totul va deveni clar. Sigur, nu pot răspunde În numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
oră, domnule James, Îi spuse el. Henry prezentă trei exemple din portofoliul său de piese și scenarii scrise pe jumătate, selectate pentru că aveau, toate, roluri principale masculine consistente; dar insistă În favoarea celei despre Guy Domville, provizoriu intitulată Eroul, și, spre Încântarea lui, constată că tocmai aceasta Îi plăceau cel mai mult lui Alexander. Se angajă să Îi trimită variante intermediare sau scenarii la toate trei, dar, În sinea lui, decise să acorde prioritate Eroului. În acest scop, se retrase la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai derutat. Stătea Înțepenit pe scaun, cu o expresie fixă și lipsită de Înțelegere, fără să clintească un mușchi, parcă cioplit În piatră, În timp ce În jurul lui oamenii se clătinau pe locurile lor, zgâlțâind din umeri și dându-și coate cu Încântare. [La St James, Fericire pe jumătate se Încheiase cu aplauze calde și Întârziații, Între care și familia Du Maurier, Își ocupau locurile, zâmbind și făcând semne cu mâna prietenilor și cunoștințelor, În timp ce orchestra interpreta Preludiul la Guy Domville, un potpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
provoacă. În ce stare m-a adus acum șase luni, când mi-a spus, În mare secret, că s-a angajat.“ Urma un pasaj lung pe 7 ianuarie 1891, care rezuma relatarea lui asupra premierei de la Southport: „A fost o Încântare să Îl aud și să Îl văd Îmbujorat de triumful primelor lui ovații... mă bucur atât de mult că dragul de el a avut parte de un asemenea succes. «Premierele» ce vor să vină, vom tremura mai puțin din cauza lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se poartă ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic care să răscolească lumea. Iar pe mama o văd cum șade vizavi de mine și tace. Nu-i plac întrebările mele și încearcă să-mi bage pe gât peisajul ca „pură încântare pentru ochi“: „Ia uite ce câmpii mănoase, ce multe vaci pasc acolo...“ Cu toate astea întreb: „Cum a fost când au venit rușii? Ce s-a-ntâmplat cu adevărat? De ce nu-mi povestește Daddau decât chestii drăgălașe? Și tata, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
jos prin cizma italiană. Trăiam, asta înseamnă că absorbeam în mod constant, nu mă mai săturam de privit și încercam zadarnic să reduc, selectiv, oferta copleșitoare. Uluit, mă opream în fața marmurei cu bogăția ei de gesturi și stăteam plin de încântare în fața bronzurilor nu mai mari decât palma ale etruscilor, răsfoiam Vasari în Florența și Arezzo, vedeam, în Palazzo Pitti și în Palazzo Borghese din Roma, tot mai multe dintre reproducerile adunate ca elev din cutiile de țigări țigări, în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
m-au interesat prea mult și prefer să nu vorbesc despre ele decât să le vorbesc de rău“. * Și câte nu ar mai fi de spus! Poate că unele le-a descoperit cititorul, și sperăm că a făcut-o cu Încântare. Așa cum s-a Întâmplat și cu autorii acestor texte, căci Însuși Bioy recunoaște: „...ne-am lăsat duși, fără doar și poate că pentru a ne amuza, pe valurile comicului. Muza comică e uneori o tovarășă prea credincioasă. Fiecare dintre narațiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
izbucni Ted, Fantastic! De necrezut! — Așa că, adăugă Barnes, tot cu ochii la Harry, n-ar strica să trageți cu toții un somn bun... dacă puteți. „Nevinovatul somn, cel ce desface fuiorul Încâlcit al grijii“, cită Ted, care literalmente țopăia plin de Încântare. — În timpul rămas astăzi, vi se vor lua măsurile și veți fi echipați de către ofițerii de la tehnic și aprovizionare. Dacă mai aveți Întrebări de pus, mă găsiți În birou. Barnes părăsi Încăperea și ședința luă sfârșit. Norman rămase În urma celorlalți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd, V. din spital, îl urmăresc pe cel tînăr îmbătat de sînge. Închis în vitraliu privesc îngrijorat, cu blînda mea pasăre violet încălzindu-mi umerii, cum fluxul urcă apele peste noi. Și nu mai am timp să-mi pregătesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
n-ai nici o grijă! Căci, încă înainte de a mă lovi, eu te-am iertat.” Și lumea pare că, încet, încet, începe a-și relua strălucirea. Peretele de sticlă se înmoaie și trupurile pot trece prin el în ambele părți. Ce încîntare: să iei universul sub aripă și să încerci, odată cu tine, dăruindu-te Lui, să fii aidoma lui Dumnezeu. Să cîștigi totul. Și univers ca și pe tine însuți. Tot spiritul cosmic în infinite forme îngerești. Ce-a fost creat și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa, Jucăușă... Când pe-o parte, când pe alta, Că-i micuță, Ea întruna se dă-n leagăn Pe picioare Și învață-acum să meargă ... O rățușcă! BĂTRÂNA („Creion” Tudor Arghezi) Era prima zi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
calorii. Le-am privit cu afecțiune, așa preistorice cum erau, și m-am simțit inundată de amintiri. Ce emoții am avut în ziua în care ne-au fost livrate cu dubița! Tata, surorile mele și cu mine eram în culmea încântării. Mama era singura care nu se bucura. Zicea că nu înțelege de ce se face atâta tărăboi. Că nu are nevoie să cheme durerea și suferința. Că avea deja destulă durere și suferință în viața ei, fiindcă era măritată cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
interesată. —Laura, Adam nu e nebun după mine, am protestat eu. Sigur că am spus asta numai ca Laura să insiste cu faza că Adam e înnebunit după mine, iar eu să simt din nou în stomac senzația aia de încântare călduță. —E nebun după tine, mi-a zis Laura. Iar tu știi asta. Și ce-i cu asta? am sărit eu. Chiar dacă Adam e nebun după mine - deși nu avem nici o dovadă în acest sens -, ce-ar trebui să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca proasta și mi se părea că simt furnicături prin tot corpul. Am auzit că trebuie să primești felicitări, a zis el cu o voce rece și dură. A fost ca o găleată cu apă rece aruncată peste calda mea încântare că-i aud vocea. —Ce... ce vrei să spui? l-am întrebat. Fusesem o nenorocită fără inimă, care îl sedusese numai așa, de amorul artei. Nu fusesem deloc interesată de el. Iar acum, că mi se întorsese bărbatul, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acum se-aude ca un vuiet, văd Niagara, Urlătoarea, oameni plutind În ochiul de apă, iar lanțul trebuie doar tras cu toată forța de care ești În stare, altfel nu se clintește clopotul. Și cînd se clintește, e o adevărată Încîntare. Au Înlocuit cordonul dușului prin care țîșnea apa-n cele mai imprevizibile direcții, cu unul prin care țîșnește mai puțin, dar e nou. SÎnt atît de veseli. De Îndatoritori. Motivată de recunoștință, Mariana s-a ras În cap. Copilul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alegi muzica, din atîtea mii de tone, cum să găsești peisajul potrivit pentru o singură scenă din atîtea miliarde de posibilități. E inuman. Așa că mă bucur de starea de spectator, aproape nealterată de timp, n-am pierdut mare lucru din Încîntarea simțită-n copilărie În fața ecranului cînd se schimba bobina, din magia Întunericului din care țîșnea cavalerul Pardaillan. O căutam apoi În carte. Filmul fiind tot literatură, una cu impact concentrat, unde totul apare simultan, cuvînt, imagine, sunet. SÎnt avantaje vizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e tîrÎtă de mîini, de doi mineri, o tînără frumoasă, Îmbrăcată cochet, care plînge. Bucureștenii sînt Înfierbîntați. Strigă ce-ar trebui, după părerea lor, să-i facă minerii fetei. Grupele de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu, controlează genți, sacoșe, plase cu morcovi, pungi de plastic pe care scrie Kent, cînd e necesar scuipă În ele. Agățați de mașini, În ciucuri gri-negricioși ca niște tumorete, străbat bulevardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
culoare par să accepte pe oricine care știe să cînte, așa se explică ușurința cu care au fost luați sclavi cu miile, căpitanii corăbiilor tocmeau un muzician, Îl puneau să interpreteze o sonată pe plajă, negrii cădeau În nisip de Încîntare și marinarii, la pîndă, Îi băgau În cală ca pe șerpi , așadar nu doar că Îl acceptă dar, mai mult, se arată Încîntați să-i facă vocea a doua, a treia și așa mai departe. A doua scenă: finalul, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de cuvînt al PSM-lui declară răspicat: „SÎnt multe țări care au de Învățat de la noi”. Desigur, depinde Însă de perioada istorică. Cei din antichitate ar putea de exemplu Învăța de la noi principiul motorului de Dacie. Romanii-ar rămîne muți de Încîntare În fața unui simplu ștecăr. Nefericiții azteci ar deprinde arta de a conduce-un tab. Spaniolii ne-ar admira bauxita. Japonezii premedievali, cum se dezleagă un rebus. Romeo, cum să stai În balcon chiar atunci cînd se trage-n tine. Edison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uter, extrem de vioi.” Așa se-ntîmplă iarna, de sărbători. Pătrunzi cît nici nu te duce gîndul, extrem de vioi. Și-i faci nenorocitei o perforație uterină, dacă ai membrul ascuțit, din plastic, lemn, aluminiu sau tablă simplă. În vreme ce În Horus citesc cu Încîntare că „extratereștrii sînt printre noi”. Din 1950. Voil, domnu’ Mironov, cum s-ar putea explica științific dispariția teroriștilor. Au plecat cu farfuria. Am luat și revista Zburlici, doar ne-o semnalase Coșarcă, și-am dat peste-o ghicitoare. „Șervețelul uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În noaptea teiului în floare Elena Marin Alexe În noaptea teiului în floare, Îmi număr pașii pe alee, Parfumul naște încântare, Între natură și femeie. În noaptea teiului în floare, Lumina nu se mai aprinde, E bezna mai ațâțătoare Și-o vrajă rece se intinde. În noaptea teiului în floare, Alunecoasă luna trece, Salut-a cerului grandoare, Rămâne însă pururi rece
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
eu o să renunț la patru capete de acuzare și o să Îl trimit În fața unui judecător indulgent. N-o să primească mai mult de nouăzeci de zile. Bud se ridică. — S-a făcut, domnule Loew. Și mulțumesc pentru masă. Dudley radia de Încîntare. — Ne vedem mîine la 7, flăcău! Dar de ce ne părăsești așa de brusc? Ai o Întîlnire cumva? Da, cu Veronica Lake. *** Îi deschise. Bucățică ruptă din Veronica Lake: rochie de seară cu paiete, o buclă blondă căzută peste un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca de siestă. Totuși Jack Whalen, zis și „Executorul“, un bine-cunoscut gangster și cartofor Înrăit, cunoaște cumva planul lui Mickey de a lăsa cîinii să moțăie cît timp el e la răcoare, iar polițiștii taie frunză la cîini, plini de Încîntare, neavînd ce cuib de mafioți să umfle. Whalen nu atacă diminuatul Cohen. El doar construiește un imperiu rival, bazat strict pe jocuri de noroc și fără teamă de represalii. Ce s-a Întîmplat Între timp cu unii dintre mardeiașii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe Plânge roua prin gradină Și mă-ndeamnă-n pas cu zorii, Să colind cărarea lină Alungând din față norii De pe ram sau fir de floare Verdele urcă-n lumină De atâta încântare Sufletul tăcut suspină Adunate laolaltă Împletite în iubire Gândurile-ncet mă poartă Spre înalt, spre nemurire Aș vrea să adun în mână Raze de lumină calde La inimă să rămănă Doru-n ele să se scalde Prin răcoarea dimineții Ochii mei
Prin zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83286_a_84611]