8,533 matches
-
Era noapte, orașul era mort, doar mizeria lui întâlnită la tot pasul, era poleită de cuvintele politicienilor optimiști ai vremii, în ziarele pregătite pentru dimineața zilei următoare ... Străbăteam strada întunecată, trotuarul acela îngust, mărginit de un gard de beton, bătrân, înclinat de vreme, fisurat de cutremur, gata să se năruiască ... Peste gard se aplecau salcâmii, își scuturau florile albe, împrăștiind parfumul inconfundabil cu efect sedativ ... Mi se părea că aveau parfumul morții și călcam florile în picioare ca și cum aș fi vrut
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
mai vii. Îți prezint proaspăta mea soție... - Cele mai sincere felicitări și să fiți fericiți! a răspuns Fănel, după ce s-a desprins din îmbrățișare, găsindu-și cu greu cuvintele... Sărut mâna, felicitări și casă de piatră! s-a adresat apoi, înclinându-se adânc în fața Olgăi, fără să cuteze a o îmbrățișa și a o privi in ochi. - Mulțumim, mulțumim, au răspuns cei doi aproape în același timp. - Unde este frumoasa ta soție? Nu o văd ori nu o mai recunosc? l-
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
tramvai iar de acolo să plece mai departe pe jos Pe el nu-l durea nimic, era bine mersi Numai că într-o zi, grăbit, a uitat să se mai aplece; poate i se făcuse și lui lehamite să se încline toată viața în fața lucrurilor mai mici ca el. Și atunci s-a lovit atât de tare, încât n-a mai putut scoate un cuvânt iar medicii chemați de urgență la căpătâiul lui l-au văzut numai dând din mâini, bolborosind
OAMENII MARI de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355683_a_357012]
-
lacrima lumeasca îți este vina au dispărut în taină licuricii din misterele cardinale lacătele unui univers de culoare e prea frumos și în fiecare doi există o cărare mephisto, aelius picurau toamnă în pleoape uneori liniștea aprinde cerul tânguit echilibru înclină timpul în mijlocul palmelor în simbioza cu arborele din tablou care a încetat să mai respire liniștea crește glas peretelui doar respiratul de umbre a mai rămas la îndemână într-un portret în colț alb la marginile primului gând nu am
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]
-
celebrul grup statuar, Afrodita maritimă, Afrodita, Zeus, Apolo. Cum românul în general, însă bucovineanul în special, trăiește la marginea povestirii sale, trăiește cu capul sus să poată atinge cu fruntea sa stelele în miez de noapte, niciodată uitând a se înclina în fața lui Dumnezeu . Bucovineancă frumoasă, harnică și mândră, Doina Cernica își umple vara grădina de flori multicolore, iar iarna le pune la fereastra casei sale, sau le mută pe straiele care le poartă orice bucovinean în zilele sale de sărbătoare
DE DOINA CERNICA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355680_a_357009]
-
mai bine. - Care sunt cele mai riscante și mai obositoare aspecte în activitatea ta profesională? - Boală implică riscuri. Lucrând cu vieți omenești, nu-ți poți permite riscuri majore; fiecare decizie trebuie să fie cea corectă, iar balanța risc-beneficiu trebuie să încline întotdeauna în favoarea celui din urmă. Meseria de medic trebuie s-o faci cu dăruire, fără să calculezi energia depusă sau timpul petrecut pentru binele aproapelui tău, motiv pentru care se ajunge la stări de surmenaj și oboseala. Personal, îmi pare
O ROMÂNCĂ DIN TIMIŞOARA TRATEAZĂ INIMI ÎN FRANŢA. INTERVIU CU LAURA POP, MEDIC CARDIOLOG LA SPITALUL LAUTEUR –WISSEMBOURG de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355684_a_357013]
-
fecunda și erecta Oglindă te absoarbe și nu mai ieși din ea Eu te privesc și-mi umplu un alt pahar cu vin Tu strălucești suav` pe ceruri că o stea Eu îți admir splendoarea și-n fața ta mă-nclin Mai trece o secundă, o, timpul tot s-a scurs Pe albia secata a vietii mele triste Pe mine azi mă plimba de zgarda că pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
Era vesel și vibra de iubire la fiecare sărutare. Într-un târziu, amețit, s-a oprit pe floarea unei crăițe cărămizii. Oricât de atentă i-am urmărit dansul, n-am reușit să-i descifrez misteriosul mesaj. Dar crăița s-a înclinat delicat sub îmbrățișarea lui, de parcă ea ar fi înțeles sublima chemare a dragostei. Astfel, am putut să-l privesc mai îndeaproape. Aripile lui păreau suflate cu pulbere de stele... căci aveau scânteieri diamantine. Nu știu prin ce minune, dar nisipiul
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
fecunda și erecta Oglindă te absoarbe și nu mai ieși din ea Eu te privesc și-mi umplu un alt pahar cu vin Tu strălucești suava pe ceruri că o stea Eu îți admir splendoarea și-n fața ta mă-nclin Mai trece o secundă, o, timpul tot s-a scurs Pe albia secata a vietii mele triste Pe mine azi mă plimba de zgarda că pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
plete Și trupul și suflul îmi spun c-am să plâng Ce goi sunt copacii, pustie-s, mi-e sete, Al frunzei mi-e zborul, ca frunză mă frâng. Mai trece o toamnă, măi vine-un sfârșit Nostalgic copacii se-nclină și tac De când te aștept, de ce n-ai venit? Pe-o frunză zălțată, în lacrima zac. AMĂRIE, Luminița, născută la 20 ianuarie 1987, în comuna Ibănești, Dorohoi, jud. Botoșani. Locuiește la Londra - unde lucrează în domeniul imobiliar. A lucrat timp
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
pretutindeni ... Și nu putem desigur să-i uităm pe domnii Dumitru Popescu, editorul revistei „Observatorul” din Toronto, Canada și pe fratele nostru de suflet, vâlceanul Alex Cetățeanul, Președintele Societății scriitorilor români din Canada, redactorul șef al revistei „Destine literare”. Mă înclin cu toata prețuirea și dragostea în fața lor, și a imensei lor opere și le mulțumesc tuturor. Oamenii aceștia care prin dăruirea lor editează reviste în care publică articolele, creațiile românilor de pe tot mapamondul și care tipăresc cărțile confraților din lumea
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
propriul lor ritm. Ziaristul care nu-l sesizează, fie că întârzie, fie că se grăbește, se aseamănă cu muzicantul care cântă într-o orchestră fără să urmărească ritmul general. Ritmul evenimentelor este, de obicei, mult mai lent decât cred cei înclinați spre acțiune.Lipsa de grabă în oglindirea momentului comportă, un pericol: să treacă viața fără să acționezi, fără să spui adevărul.Însă, adevăratul ziarist de acțiune trebuie să accepte și acest pericol, pe lângă multe altele. - Sunteți scriitor, ați debutat cu
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356052_a_357381]
-
Primăriei “ din Cluj, unde lucram. - Aveți Diploma de jurnalist internațional, oferită de Comisia Europeană în 1996, Marele Premiu de Poezie la Uzdin, Serbia, în 2000, Premil de Poezie al revistei Poesis - Festivalul Blaga, Sebes, 2000... Lista poate continua. În consecință, înclin să cred că aveți prieteni buni și puțini, și... destui inamici ... C-așa-i românul!Mă înșel? -Am prieteni de-o viață cu toate că distanțele ne despart. Cum ar fi Dumitru Velea, Mugurel Isărescu, Nicolea Cochinescu, prof.Emil Istocescu (biograful lui
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356052_a_357381]
-
unui pre-conștient. Implicitul nu se confundă cu inconștientul, dar, nici cu iraționalul. Căci există chiar și în imaginea vizionară un implicit rațional, raționalizabil, adică, prin lectură.mai întâi ne emoționăm și numai după aceea înțelegem, dacă e cu putință.Însă, înclin să cred că emoția nu trebuie considerate ca două momente separate în receptarea poeziei.Preeminența poate fi recunoscută în cadrul unei simultaneități.. Emoția se poate dispensa de înțelegere, dar înțelegerea nu se poate dispensa de emoție. Fără emoție, înțelegerea poeziei este
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356125_a_357454]
-
le ești mamă și părinte, Noi nu putem crede altfel... Cu dragoste și dor, preasfinte, În rugi fiertbinți, cu mare zel Ți-i dăm spre grija Ta divină... Să-i ocrotești pe cei plecați în lume; Smerită fruntea ni se-nclină, Când spunem sfânta rugăciune. Ni-i dor de dragii noștri fii - Vlăstari ai mândrei Românii. Ține-i sub paza Ta, preasfinte, Acasă, Doamne ni-i trimite!” Marin Voican-Voican https://youtu.be/N4SgqvpSGAE https://youtu.be/-AispxSv3dY Referință Bibliografică: RUGĂCIUNEA PĂRINȚILOR
RUGĂCIUNEA PĂRINŢILOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368873_a_370202]
-
Luminează-mă atunci când puterile mele de om mă lasă! Șterge-mi mie lacrima neștiută și roagă-te pentru biet sufletul meu! Mă rugam și plângeam în singurătatea aceea și iarăși tresăream, pentru că atât de intens mi se părea că își înclină capul și privirea i se încălzește, încât, uneori, cred că se întâmplase chiar așa.... Nu! Categoric, nu aș fi rezistat fără acest sprijin, pe care l-am simțit de multe ori, nu numai în legătură cu pictura... Este încăpător geamantanul meu cu
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
-
indivizi se mândresc cu necredința lor în manieră tradițional-istorică, astfel că țări precum Marea Britanie avansează cu pași repezi spre decreștinare sau lepădare de creștinism), ceea ce înseamnă că în eterna dispută dintre spirit și materie, lumea zilelor noastre adoră aparența și înclină balanța străduințelor înspre vremelnic (adună doar averi pe care le mănâncă moliile și le fură hoții). Dacă mai era nevoie de așa ceva, iată și dovada. În Problema ontologică, gânditorul P.P.Negulescu deplânge starea omenirii din perioada interbelică în felul următor
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
scândura lui. Anul Nou 1942 Toată hlamida pământului dac-străbun îmbobocește pe urmele pașilor lăsați în neaua afânată ai frumoșilor colindători de toate vîrstele, cu inimile pîlpâind de razele cerești ce țâșnesc miracolul îmiresmat de sub straiele lor popular-regale. Viscolul se înclină transpunându-se deodată într-un iscusit dirijor enescian, iar troienele devin neîncăpătoare pentru lojele serafice ale Îngerilor, ce cântă angelicele Colinde și pun de grabă bidivii lui Verde-Împărat la Caleașca Noului An, care-l poartă majestuos pe Sfântul Ierarh Vasile
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
vieții este dorința, adică acea tendință de supraviețuire și conservare a vieții. Dorință care include, pe lângă asigurarea necesităților existențiale (hrană, îmbrăcăminte, locuință, etc.), teama de dușmani, dar și elementul principal al dorinței, perpetuarea vieții, redat de factorul "atracția sexuală". Deși înclin să-i dau dreptate lui Schopenhauer, dintr-un anumit punct de vedere pragmatic, totuși, el are un mare minus: nu raportează viața la Dumnezeu și nu privește Iubirea prin prisma complexității acestui raport. Ori, în Parfum de tei, poemele sunt
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
întindere, dar concentrate prin sensurile pe care le induc - HYPNOS, SLOVE DE ARAMĂ ȘI ORIZONTURI, fiecare parte reprezintă o etapă în devenirea poetică a tânărului autor. Dacă în prima parte nuanțele mitologice, filosofic-existențialiste își manifestă influența, conturând aura unui visător, înclinat spre meditație, a doua parte este cântul muritorului care se adresează divinității, realizând trecerea lină între lumi paralele. În partea a treia, cea mai întinsă, autorul își reconstruiește universul liric, aici, între filele de timp găsindu-și loc evenimentele istorice
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
că trece un convoi de tiruri sau tancuri pe senile. Haidem afară să vedem, ce o fi! Între timp începe să se miște casa, camera, paturile noastre, totul. Huruitul devenea tot mai puternic mai neliniștitor... lugubru. Vedeam soba cum se înclina, către patul meu, troznind. Gioni a strigat: - Cred că ăsta-i cutremur! Repede! Să ieșim afară! Ilinca și Tina se aub strigând speriate: -Pe unde să ieșim? Nu putem trece la voi! Eu strig la ele: -Ieșiți prin coridorul vostru
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
semințele de vară Decât timid, în lut de frământări... N-au timp să-și scrie lujerii-n lumină Poveștile și se ascund sub zări Atâtea stări cu aripi de rugină... Vin ploi, iubirea mea... Vin alte ploi... Balanța iar mă-nclină către moarte... Mă prăbușesc cât pentru amândoi În ochi de timp... Și totul ne desparte... Referință Bibliografică: Alte ploi / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V, 01 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa
ALTE PLOI de AURA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369794_a_371123]
-
orașul Predeal. Mă număr printre cei care, fără vreun merit anume, au avut sau au privilegiul de a face parte din familia poetului Mihai Eminescu și de a purta acest nume mare și sfânt, la rostirea căruia vibrează și se înclină orice suflet de român adevărat. Tatăl meu, Victor Eminescu, a fost cel dintâi fiu al lui Matei Eminescu, fratele mezin al poetului. 2. Despre rudele Poetului s-a vorbit puțin, nerespectându-se întotdeauna adevărul. Unii exegeți au negat chiar dreptul
ULTIMUL VLĂSTAR AL EMINESCILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369806_a_371135]
-
ieși din camera în care dormise și merse spre camera Irodiadei unde aceasta dormea încă. Pe culoar îl întâmpină unul din oamenii săi care cuteză să-l oprească spunându-i: -Prea mărite tetrarh, am o veste pentru domnia voastră, spuse acesta înclinându-se într-o plecăciune adâncă. -N-am chef de ascultat vești acum, poate mai târziu. E ceva important? -Este vorba despre galileeanul Iisus, preamărite și luminate tetrarh. -Da? rosti prelung Irod. Ce a mai făcut acesta? -El n-a mai făcut
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369829_a_371158]
-
lună, Și la margini de cuvânt, Suntem lan bătut de vânt, Care vrea să ne răpună. Plângi tu trestie căzută, Când furtuna te -a învins Și când soarele apune, Retezându-ți orice vis. Plângi ființă trecătoare, Ce în zare se înclină, Fii doar cuget și lumină, Viața trece ca o boare. Plânsul încă ți-e izvorul Dorului de absolut, Suntem suflet, suntem lut Și prin lume călătorul. Referință Bibliografică: plângi... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1811, Anul
PLÂNGI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369897_a_371226]