6,663 matches
-
și sub forma unui finit ale cărui margini este tare greu să le poți vedea. Mă uitam la cerul înstelat și admiram Carul Mare, Carul Mic, toate acele certitudini pe care astrologia ni le-a oferit de mii de ani încoace. Ce aiureală, căci cerul arată, de fapt, cu totul altfel. Suntem prizonierii Pământului nostru și ai mișcărilor sale de rotație și revoluție, vedem un cer care nu există decât din punctul de vedere al geamului minusculei noastre celule și, culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
eu? Tu, Otto. Păi, vezi. Mama, care a cunoscut odinioară vremuri mai bune (vremuri de soție de ofițer SS) decât vremurile de soție de artist pe care le trăiește astăzi, s‑a tot sucit și a tot tras de ea încoace și‑ncolo, ceea ce n‑a adus nici o îmbunătățire, ci mai degrabă o înrăutățire. Trebuie să faci o figură speriată. Să înfrângi rezistența cuiva este întotdeauna foarte excitant, iar eu am înfrânt rezistența multora în război și am lichidat personal numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
justiției se țin departe de împușcături și manevrează șomajul și drumul pe care‑l ia avuția națională, drum ce sfârșește în întuneric, pentru a ieși curând iar la lumină, sub forma unui război mondial. Trag cortina de oameni încolo și încoace, de sforile speculației bursiere, ale traficului de arme, ale scamatoriilor cu prețuri și salarii, ale inflației, rasismului, instigării la război. Lui Hans nu‑i vine altceva mai bun în minte decât să se dea cu pomadă în părul lucios, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui prozaică o nimicește complet. Trebuie să mă ocup de treaba din bucătărie, e timpul, ba‑i chiar prea târziu. În timpul ăsta soțul se lasă pradă gândurilor ce‑l poartă pe câmpiile Poloniei și Rusiei, care acum trimit neîncetat comunismul încoace, spre meleagurile noastre. Pe câmpiile alea erai încă cineva, dar acum cine ești, un nimeni care lucrează ca portar. Domnul Witkowski e fericit că în ’50 s‑a împiedicat o lovitură de stat. Și el a fost o mică rotiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iei hotărâri!) - în bucătărie ca să‑și violeze soția. L‑a apucat dintr‑odată cheful de așa ceva, dar când vaca face, ca de obicei, o mișcare greșită, el alunecă pe gresie și cade lat la pământ. Acolo se zvârcolește încolo și încoace și tot dă din piciorul care i‑a mai rămas. Dar nu reușește să se scoale, oricât ar vrea. Și nici în rest nu prea i se mai scoală, deși de data asta i s‑ar fi sculat cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și de glumă. Ceea ce întreprind ei are de‑a face cu golful sau cu călăria la hipodromul din Krieau. Abia se aud acordurile slabe ale unui foxtrott, în ritmul căruia petele de culoare pastelată - care sunt, de fapt, femeile - alunecă încoace și‑ncolo. Câteodată țâșnesc neauzite, alteori mătură totul în jur, ca un excavator, încât servitorii cu tăvile în mână trebuie să se ferească din calea lor; dacă sunt harnici și cinstiți, au în această casă un post asigurat, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mine. Numai urmele de spermă și pipi trebuie să le las, din păcate, în seama filtrului. Nici sub piele nu pot să mă bag ca să ucid acolo ura și sila care‑i macină pe tineri. Apa se leagănă încolo și încoace în cadrul de porțelan proiectat special pentru ea, dar de ieșit nu poate să iasă din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți chicotesc, râd, zbiară, țipă și fac sport. Câte unul se aruncă într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe pământ sau în aer - nu, nu se gândește la problema pusă de Rainer, îl bate scurt pe umăr și se duce să se îmbrace. Rainer o urmează peste tot, de aici până mai încolo și de acolo până mai încoace, ceea ce pe Sophie o calcă pe nervi, de parcă n‑ar fi în stare să meargă și singură unde poftește. Îl mai lovește o dată ușor cu palma, ca pe o piesă de mobilier sau ca pe un cățeluș, pleacă din calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oraș și să le pună cu grijă deoparte. Îmbrăcat în haine obișnuite - chiar dacă peste jumătate de oră va ieși din nou, înveșmântat în cașmir - intră apoi în sufrageria unde colegii se învârt fără treabă și‑l așteaptă. De câteva săptămâni încoace, datorită noilor cunoștințe pe care le frecventează, Hans a căpătat în contactul cu oamenii de toate rasele, clasele și naționalitățile mai multă siguranță decât avea înainte, când nu‑și cunoștea decât propria rasă și clasă. Tinerii colegi aici de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la cap - unde a fost adusă de curent. Și apa sfințită din vasul de ceramică în formă de inimă se mișcă și face valuri. Rozariul, care provine tot de la Lourdes și a fost dăruit de o vecină, se balansează ușor încoace și‑ncolo, împins de vântul proaspăt al tinereții. Vântul proaspăt provine de la o viață care tocmai a început plină de avânt și care să sperăm că nu se va sfârși prematur. Pentru mama, religia e un sprijin și o alinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑a terminat! V‑ați urcat în capul nostru, plozi nesimțiți, dar de‑acum gata, pân‑aici v‑a fost! Rainer e alb ca varul și s‑a făcut mic de tot în fața celor din jur. Acuși o să se uite încoace mama Sophiei sau chiar Sophie însăși, noroc însă că sticla groasă nu permite persoanelor neautorizate să arunce priviri prea indiscrete în salon sau să facă zgomot. O directoare îmbrăcată în negru se plimbă de colo‑colo, unduindu‑și șoldurile, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că am cumpărat așa ceva s-ar fi răspândit În câteva clipe. Am dat târcoale de mai multe ori prin fața anticariatului, dar tot n-am avut curajul să cumpăr revista. Ei bine, am regretat asta vreo douăzeci de ani de atunci Încoace. La fel cum Îmi doresc acum să mănânc un bentō din acelea obișnuite, Înfășurate Într-o coală de ziar pe care scria despre vreo vedetă rock de pe vremuri, din acelea din care luam cu noi când plecam la plimbare, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
IQ-ul de 70? Și despre fata profesorului de la Universitatea din Yokohama? Dar despre recepționera de la agenția de turism? Sau PR-ista a echipei unei agenții imobiliare? — Mi-a povestit despre toate. — Și pentru ce te-a plătit să vii Încoace? Ce vrea să afle? Despre Reiko? Da, asta trebuie să fie. — Keiko Kataoka spunea că din cauza acestei fete ați ajuns pe străzi. M-am gândit să-i arăt fotografia pe care o primisem de la Gan, dar m-am răzgândit observând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să nu, dacă nu vă supărați, domnule. În mod normal aș sta, dar am eu însumi o fiică de vârsta asta. Am înclinat din cap: — Mai bine i-ai trezi pe Becker și Korsch și le-ai zice să vină încoace. Nu văd de ce am fi noi singurii care să ne stricăm somnul. Deubel se întoarse să plece. — O, inspectore, zise Illmann, ai putea să-l rogi pe unul dintre prietenii noștri în uniformă să facă niște cafea. Lucrez mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe măsuța de cafea. Stinse țigara și se ridică să plece: — Ce-ai de gând să faci? În legătură cu Streicher? Nu știu exact. M-am uitat la ceas: O să mă gândesc la asta după identificarea oficială. Becker e deja pe drum încoace cu părinții fetei. Am face mai bine să coborâm la morgă. Ceva din ceea ce zise Becker mă făcu să-i conduc acasă eu însumi pe soții Hanke, după ce Herr Hanke identificase pozitiv rămășițele fiicei lui. — Nu este prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ce e asta? întrebă el. Nu-mi vine să cred că există oameni în domeniul tău de activitate care au intrat în sfârșit în secolul XX. — Reclama asta a apărut de cel puțin două ori pe săptămână de câteva săptămâni încoace, i-am explicat. Cât costă o campanie ca asta? — La atât de multe apariții, trebuie să fie vreun soi de discount. Ascultă, las’ pe mine. Știu vreo doi oameni la Beobachter. Probabil că o să pot afla asta pentru tine. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Aplecându-mă, am fluturat o țigară spre ea, pe care mi-o smulse dintre degete. Și-o aprinse singură cu bricheta de pe masă și trase din ea ca un soldat din tranșee. Am urmărit-o cu interes în timp ce se plimba încoace și încolo prin fața mea, imagine întruchipată a îngrijorării părintești. Mi-am luat și eu o țigară și am scos chibriturile din buzunarul de la piept. Hildegard s-a uitat furioasă la mine când mi-am aplecat capul către flacără: — Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ar fi putut spune Rahn pentru a ne convinge de idee. El zâmbi cu răbdare: În ziua de azi, asta nu e o problemă de credință. Spiritismul este acum mai mult o știință. S-au făcut progrese uimitoare de la război încoace, mai ales în ultimul deceniu. — Dar asta nu este ilegal? l-am întrebat pe un ton temător. Sunt sigur că am citit undeva că tot ghicitul profesionist din Berlin a fost interzis de contele Helldorf încă din 1934. Rahn era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ei în interiorul sistemului său. Ca utilitariști teoretici, ei își înșusesc o disciplină care nu-și mai exprimă din acel moment puterea față de oameni. Philodemos reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise însuși încearcă pe pielea lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodemos examinează problema plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Am corectat-o, răspunse Dromiket 4. — Ai ieșit de pe orbită? — La fix! — Bine, scoate cărțile. Tovarășe Stejeran 1, fii bun și șterge măsuța asta și vezi că după computer, într-o pungă, e o sticlă de ulei. Ad-o, te rog, încoace, și două pahare. Episodul 6 Mereu la datorie Permanent controlată de robotul programator-corector Dromiket 4 și de computerele Centrului de Cercetare și Centralizare Cosmică al Institutului UNIVAX de pe lângă Drăgănești-Vlașca, nava spațială „Bourul” zbura economicos prin spațiu. În Sala De Relaxare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
singuri și suntem disciplinați, suntem mai proști? Asta vrei? — Vă rog să mă scuzați, tovarășe comandant, se bâlbâi Stejeran 1. N-am știut că nu e voie. Dacă vreți, pot să-mi scot cartela cu „a pâlpâi”. Ia dă-o-ncoace! porunci Felix S 23. Stejeran 1 se puse în priză, își apăsă un buton și, printr-o deschizătură, țâșni afară cartela cu pricina. Felix S 23 o luă, o răsuci pe toate părțile, apoi și-o introduse printr-o deschizătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
i se scoate creierul. Nu poți spune c-o fi, c-o păți, că n-ai auzit, că erai plecat etc., etc. Sarcina te-ajunge brusc în ultimul colțișor din Univers. N-ai receptat-o? Ia dă-ne dumneata creierul încoace, să vedem ce are. Și asta nu-ți convine. Fără creier, la noi, ești mort. — La noi, nu, mărturisi Stejeran 1. Noi avem roboți programați sumar, pe sistemul nervos primar al nevertebratelor. — Mă rog, galaxii și galaxii, spuse Getta 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ai putea astăzi să-mi dai mie prăjitura. Da’ ce, tu mi-ai dat-o atunci când i-ai găsit p’ăia trei în porumb? făcu tractoristul, apoi se-ntoarse spre cei doi pământeni care așteptau stânjeniți mai în spate: Poftiți încoace, vă rog! O luară printre cișmele spre un grup de cazane masive în jurul cărora roboteau câțiva mediocri îmbrăcați în halate albe. Cei veniți de la câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri care, cu un cap mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
când nu era decât instructorul cercului de rachetomodele din localitate, unde o și cunoscuse pe nevastă-sa, Gica, fată simplă, sănătoasă, din părinți sărmani, rachetomodelista nr. 1, Number one, cum îi plăcea lui s-o strige. „Number one, ia vino-ncoace și spune-mi tu cine-a fost Țiolkovski” și Gica venea... Eh, alte vremuri, el evoluase rapid, de la rachetomodele la rachete, de la rachete în Cosmos, în imponderabilitate, în imponderabilitate fusese făcut comandant, nu se putea plânge. Și uite acum unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Pui molatec, din ghioacă; Vream să văd cum iar învie Somnoros, din colivie... Și de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și tu singur în găoace
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]