7,005 matches
-
prea mai avea multe de făcut pe mal. Plivea doar lichenii gata să se răspândească peste tot, revopsea literele roșii de pe tăblițe și ungea cu smoală toate bărcile. Apoi, după-amiaza, își făcea de lucru prin jurul meu, scutura macrameurile, așeza mai încolo vaza, trebăluia prin casă, amintind mereu de Testament. Mai cu seamă de cel Nou, dar și din cel Vechi mai știa una, alta, mai ales poveștile de groază cu lăcuste, cu tufele de măceș și cu mielul sau nu știu ce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
zână își iese din fire după o lovitură ca asta. Iar atunci eroului principal i se tulbură mintea. Scara valorică i se năruiește și iese din oglindă conștient că va trebui neapărat să-și clădească una nouă. Și de acum încolo va pune totul sub semnul întrebării - nu-i așa, dragă, că mai ai încă vreo trei fețe? -, iar această metodă îi va călăuzi pașii tot restul vieții. Mă sculam dis-de-dimineață, mă îmbrăcam frumos și mă duceam la biserica aceea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu mi-a plăcut de George. Avea părul lung și gri și era întotdeauna slinos. Avea pete roșii pe toată fața și era foarte slăbănog. Stătea destul de țeapăn pentru cei aproape șaptezeci de ani ai lui. Ochii i se plimbau încolo și-ncoace și nu te privea niciodată drept în față. În primul rând, nu-l plăceam pentru că tanti Mae își petrecea mai tot timpul cu el sau cu gândul la el, și nu cu mine. El nu prea mă băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să-l bată soarele prin ele. Sus, în dormitoare, aveam niște paturi dărăpănate pe care le lăsase cineva în casă și erau atât de tari și miroseau atât de puternic încât nu reușeam niciodată să adorm fără să mă foiesc încolo și-ncoace vreo oră. Oricine se apropia de ele putea să-și dea seama că au fost folosite de copii mici încă de când au fost construite. Lui tanti Mae i s-a făcut rău de la mirosul saltelei ei în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și-a scos repede degetul. Când s-a liniștit suficient, a încercat din nou. — Nu-mi dau seama, David, tot ce pot să văd și să simt e un dinte lipsă. Doamne-ajută să nu fie nimic mai mult. Ceva mai încolo, după ce am reușit s-o ducem sus pe mama, tanti Mae a apucat în sfârșit să mă întrebe cum de s-a întâmplat asta. Am început să-i spun, dar mi-am amintit că tata nu trecuse pe lângă mine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Grăbește-te, lua-te-ar naiba! Am ieșit în fugă din cameră și am auzit-o pe doamna Watkins cum a căzut pe podea gemând. Niciodată n-am alergat atât de repede. Doctorul stătea pe Main Street, trei străzi mai încolo. Am alergat prin curțile oamenilor și m-am agățat în sârmele de atârnat rufe și am speriat copiii care se jucau în noroi. Când i-am spus doctorului ce s-a întâmplat, a zburat spre școală. Mi-era cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să știe ce a zis el despre băieții de peste mări, să nu facă greșeli, fiindcă i-a zis lui tanti Mae că nu vrea nici un chinezoi de nepot la ea pe genunchi, cu mă-sa care arată periculos plimbându-se încolo și-ncoace prin casă. M-a întrebat dacă mi-a plăcut de Bobbie Lee și eu am zis că da, că mi s-a părut destul de bun, cum era el în stare să vorbească așa atât de mult timp fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în organizație, dar avea totuși destul de mulți membri. O vreme, s-au reunit o dată pe săptămână, până când toți soldații care nu fuseseră uciși s-au întors acasă, după care nu au mai avut nevoie s-o facă. De la un timp încolo, au început să vină acasă și morții. Îi livrau la gară, exact ca pe scrisori. Cam o dată pe lună unul ajungea și la noi în vale, dar numai ai lui mergeau după el. Nimeni nu se mai gândea prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
câteva dintre micile florile și le-am mirosit, dar nu mi-am putut da seama de diferența dintre mirosul lor și cel din aer. Lumina lunii se reflecta pe caprifoi, pe mine și pe camionul lui Clyde. M-am uitat încolo, dar tanti Mae și Clyde nu se vedeau. Nu am văzut pe nici unul dintre ei în cabină. Am văzut doar marginea pălăriei orientată în sus, lângă fereastră. Mă întrebam ce fac și apoi m-am gândit la momentul când tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
gândesc la Jo Lynne și la noaptea aceea de la casele noi și mă întrebam ce face ea acum și unde era. Dar în tot acel timp continua să-mi fie frică și mă gândeam ce o să mai fac de-acum încolo. Ce voi face în privința înmormântării mamei? Nu știam unde să-i scriu lui tanti Mae. Ea mi-ar fi spus ce să fac, dar nu știam cum să dau de ea. Și mă întrebam cât trebuie să coste să îngropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Aș vrea să-i scriu o scrisoare lui tanti Mae. Când voi afla unde sunt și-mi voi găsi ceva de lucru, poate o să economisesc niște bani și voi merge la Nashville să o caut. Presupun că ei cred că încolo am plecat, să o caut pe ea. Soarele e deja mult deasupra copacilor ăstora scunzi, iar cerul are aceeași culoare albastră și clară pe care o avea ieri, în vale. PAGE PAGE 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
electronic care se afla în spatele său și pe care era afișată o structură moleculară tridimensională. - Iată, zise el, indicând forma respectivă. Manipulând acest grup de cromozomi și aplicând o mutație în zona nucleului, oamenii vor putea trăi, practic, de acum încolo, la infinit. Sau, oricum, atât cât vor vrea. Moartea a fost abolită, ca să zic așa, zâmbi el. Ei bine, da, ați auzit bine, moartea a încetat să mai existe. În clipa aceea, în camera lui Bogdan ceva bubui înfiorător. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul i se deșurubă, stupid, înfigându-se în parchetul tembel. Nici o slovă arabă scrisă. Sfârșitul. Ceva mai încolo, statuia lui Bobby Teleferic rânjea la cer, mijindu-și ochii. Liniște deplină, adevărată, în care nimicul se și instală, degrabă, stăpân. Liniște. Definitiv. La aproape o oră după acest ultim incident, în ușa biroului domnului Clossettino se auzi o bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
uimirea. Merg să-mi iau răsplata, așa cum mi s-a promis. O vreau pe aia cu părul verde. - Stai, stai un pic. Cine ți-a promis? - Yusuf, la moschee. - Aha, ia vino un pic să vorbim. Hai un pic mai încolo, uite, la masa aia. - Da’ de ce nu pot să merg direct la virgine? Ce să vorbim? Cine ești? - Nu contează. Vreau să-z zic ceva, ține-z pula un pic. - O.k. Cei doi se îndreptară spre un loc mai retras din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înțeles, și nici a mea, suflet stricat și încă pierdut. Ci moartea a ceea ce e întunecat în noi este pedeapsa pe care o vom primi, iar auzind și văzând acestea, ochii noștri probabil că vor plânge pentru totdeauna de-acum încolo de neînțelegerea unei asemenea bunătăți și ciudate recompense pentru răul pe care l-am săvârșit încercând să distrugem totul! Cine este Dumezeul acesta atât de bun, încât să ne ierte pentru fărădelegi mai mari decât ale celor mai crunți ucigași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de locul unde stătea el, albia pârâului se lățea. În mal, chiar la marginea apei, din vegetația deasă ieșeau capetele a doi stâlpișori din lemn albit de vreme. Mai la deal se vedeau alți doi și tot așa până mai încolo. Nu era locul lor acolo, așa încât se ridică și se apropie, curios să vadă ce-i cu ei. Aproape ajunsese lângă parii aceia ciudați când simți că se împiedică de ceva fiind gata, gata să cadă. Își strivi între dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după ce absolviseră se nimerise să lucreze împreună la Inspectoratul de Poliție din Iași. Ieșiseră împreună într-o seară ca băieții la o bere, în grădina din dealul Copoului. Tocmai se pregăteau să plece când Cristian văzu la câteva mese mai încolo o figură ce i se părea cunoscută. Îl trase de mână pe colegul lui, făcându-l atent: Ia uită-te la tipul care stă la a patra masă, în stânga noastră! Îl vezi? Vorbești de bărbatul acela țigănos cu țeasta pleșuvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În concluzie, lăsând gluma la o parte, cum te simți? L-ați prins? întrebă Cristian. Poftim? Individul acela pe care îl urmăream, ați reușit să puneți mâna pe el? Ce te întreb eu și ce-mi răspunzi tu! Dă-l încolo de criminal. Măi, l-ați prins ori nu pe cuțitar? Da, frate, l-am prins. Dar acum, asta e important? Asta te interesează pe tine? Din moment ce el m-a băgat în spital, da. Pentru mine e destul de important. Nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după douăzeci de ani de la dispariție, oamenii au fost găsiți în viață, bine mersi. Da și câte asemenea cazuri cunoașteți? Le numeri pe degetele de la o singură mână. Eu nu vreau să spun că de la un anumit interval de timp încolo, gata, persoana a decedat. Numai că probabilitatea de a mai fi în viață scade extrem de mult. Simion Pop rămase câteva clipe tăcut. Polițistul de la Iași avea dreptate. Undeva, într-un colțișor ascuns al sufletului, avea și el o îndoială. Spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
totuși un pic descumpănit din cauza faptului că nu luase în calcul și aversa din noaptea trecută, -și eu cred că așa s-au petrecut lucrurile. În concluzie, am aflat cum s-a oprit camionul. Nu și de ce. O să încercăm mai încolo să-l repornim, ca să aflăm dacă mașina s-a defectat și din ce cauză. Asta nu explică însă de ce lipsește șoferul. Păi, e foarte simplu! Ia, să ne gândim! Când se petrecură toate astea? Aseară târziu. Știm când plecă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sub geamul de la camera sa o pergolă acoperită cu viță agățătoare. Sub ea, Pop ori poate nevastă-sa amenajase un colțișor potrivit pentru odihnă. Câteva fotolii din împletitură de ratan erau așezate în jurul unei mese din același material. Ceva mai încolo, sub coroana bogată a unui măr bătrân, era un leagăn larg pe care se afla o pernă vărgată. Era o noapte caldă și senină, iar luna plină strălucea generos, astfel încât nu mai era nevoie să aprindă becurile electrice ascunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre Vasilică, ai obosit deja? Puțintel, domnule, dar nu contează! Îmi trag sufletul ime diat. Cred că umblăm degeaba pe aici, spuse Toma care se apropiase între timp. Ar trebui să mergem mai departe. Unde? întrebă cu glas sfârșit Pohoață. Încolo! arătă Cristi la deal. Încă ne aflăm mai jos de locul unde am găsit camionul. Cred că într-acolo ar fi bine să căutăm. Fără să mai aștepte vreun răspuns din partea tânărului, inspectorul porni voinicește mai departe. Se aflau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stăteau în spatele bărbaților. Starostele se întoarse într-acolo și rumoarea încetă imediat. No, ce să vă spun, dom' șef? începu el să vorbească. Nu putem să ne aducem căruțele până aici. Nu există drum prin pădure. Le-am lăsat mai încolo, într-o poiană, unde au și caii ce paște. Este treaba puradeilor să aibă grijă de animale și să le păzească. Nu-i foarte departe, continuă țiganul, scoțând încă un nor de fum, cam la un sfert de ceas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
formalizezi, aștepți să te invit eu? Nu vreau să fiu nepoliticos. No, hai! Așază-te unde vrei, îi arătă el unul dintre sca unele înșirate de o parte și de alta a mesei de ședințe lipită de birou, las-o încolo de politețe! Mulțumesc, spuse Cristian așezându-se. Pop ieși de după birou și se așeză și el la masă, față în față cu invitatul său. Își sprijini mâinile lui mari de tăblia mesei și îl privi pe Cristi în ochi. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atent peste tot, sperând să-l vadă pe vărul său ascuns undeva în spatele unui copac ori după vreun tufiș. Nu reuși să-l descopere, așa încât se hotărî să extindă aria cercetărilor. Fără îndoială că acesta se pitea pe undeva mai încolo. Tocmai se pregătea să se retragă mai în adâncul pădurii, ca să ajungă în spatele lui când foșnetul acela de frunze uscate îi atrase din nou atenția. Venea de undeva mai din spate și dinspre stânga, cum stătea el. Însemna că avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]