2,617 matches
-
dezechilibreze... Mona: Deci ai trecut la rubrica paradoxuri... Octav: Nu, iubito, sîntem la rubrica "banalități lustruite". Oare e așa de greu de înțeles că numai șocul, numai o zgîlțîire, cît de mică, ne poate salva de un echilibru care ne încremenește! Păi ce altceva e o revoluție dacă nu stricarea unui echilibru care devine toxic, ca o boală... ca o paralizie! (Costache nu pare să aibă un contra-argument) Simt, eu, așa, tată, că ești gata să-mi oferi o remiză... Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prin ideea firească din care înțelegem că nu putem aștepta cu ușurință sfârșitul unui gest, al unei iubiri, al unui crez ce-a însemnat pentru noi sensul existenței la un moment dat! Lumina de odinioară va sta " Într-o imagine încremenită într-o mare neputință de-a mai însemna ceva risipindu-se-n fum". Volumul pare a menține poezia la uneltele ei, mai eficiente însă, esteticește, decât în cel de-al doilea volum. Chiar dacă poemele încep voit prozaic, discursiv, ultimele versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este invocat cu gravitate, cum și experiențele triste însoțite de stări nedefinite își fac loc: "și numai primăvara tristețea-mi este dragă/ și sufletul atuncea-i strălucitor și cast". Desenele în acuarelă fac din Doina Sălăjan o virtuoasă: "Un stârc încremenit într-un picior,/ Un cer senin și bolta argintie/ Pe care sta, pahar strălucitor,/ Văzduhul răsturnat ca pe-o tipsie." Sau iat-o pictând natură moartă: "Pe tavă, struguri vineți și albi-gălbui ca mierea,/ Nuci proaspăt descojite și piersici sângerii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-un permanent dezechilibru, stare în care unește izvorul cu steaua. Zorii vor surprinde satul și cimitirul într-un moment de repaus. Ca altădată Coșbuc, surprinde vara, într-un peisaj static de arșiță; pământul stă "prăbușit sub soare", zorile sunt încremenite, lacurile sunt moarte, aripile sunt moarte ("Vârtejul", "Iulie"). Peisajul satului este reluat în largi perspective, dar din unghiuri inedite. Este adusă comunitatea sătească cu o mentalitate cristalizată de secole; poetul surprinde gesturi și portrete în mișcare, cum ar fi cel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
artă poetică, fiindcă pornind de la strigătul eului liric (țipătul expresionist? angoasa, nevroza simboliștilor?) ajungem la cuvântul poetic, amorul ce dormea întors în șpalturisicrie, cu florile de plumb ale literelor inversate, cu aripile de plumb ale conștiinței că, odată tipărită, opera încremenește pe veci în cavoul literaturii. Mai mult chiar, este imperios necesar să aplicăm discursului poetic o grilă de semnificare construită pe baza unor noțiuni de limbă și stil, deoarece textul literar însumează toate nivelurile de producere a mesajului, poezia fiind
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
diverselor probleme. Armatele de specialiști care au asimilat cunoașteri și tehnici de lucru în instituții ar fi bine să-și schimbe perspectiva de a trata sufletele-problemă. De multe ori, "specialiștii noștri" încalcă cele mai evidente posibilități de gândire autentică, fiind încremeniți în anumite canoane de interpretare și în anumite cunoașteri normativizate, pe baza cărora interpretează, pun diagnostice. Eu nu cred că gândirea se poate reduce la seriile de operații mentale și cognitive, la seriile de metode și tehnici de interpretare, pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoria scrisă îl urmărește îndeaproape. Evident că istoria nu prezintă doar lupte și "relații de putere", ci și alte aspecte dincolo de conflictele umane. Istoria e dinamică social-politică, pe urmă mod de a scrie, mod de a meșteșugi poveștile. A fi încremenit în idolatria scrisului istoric nu e o modalitate de a înțelege autentic istoria. Parcă-l văd pe acel istoric însetat de perfecțiune narativă, de erudiție și de poliglotism în căutarea scrierii cărții perfecte. Dreptul la iluzii este unul universal și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
histrioni sau cumularzi, interesanți din punct de vedere artistic în măsura în care exprimă un anume tip de umanitate. Ca de pildă, Ioanide, genialoid capricios, simpatic, creativ, încrezător în forța indelebilă a faptei artistice, opus tipului uscat, protocolar, inertului profesor de construcții Pomponescu, încremenit în proiectul "catedralei neamului". Nu reușim să ne opunem ispitei de a cita începutul unei ficțiuni romanești, al cărei personaj, întâmplător, se numește Mateiu I. Caragiale: Se putea vedea acum cațiva ani, trecând prin piața Sf. Gheorghe, un bărbat care
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
trecut". Valentin Protopopescu Emil Cioran, fără menajamente Filosof, estetician, comparatist, om de radio, Valentin Protopopescu (n. 1967, București) dă la iveală o carte unică atât prin miza ei tematică, cât și prin abordarea interdisciplinară, menită să tulbure multe instanțe critice încremenite în judecățile lor comode, partizane sau ex-cathedra. Este vorba de Cioran în oglindă încercare de psihanaliză (Editura Trei, 2003), un opus pilduitor fie prin impostația științifică (psihobiografia) și seriozitatea lecturilor (peste 200 de surse consultate, între care, spre mirarea noastră
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care-l subjugă. Lumina apare ca principiu dominator fascinant, în simbolistica bogată a căruia romanul amorsează scenele cele mai însemnate pentru structura operei. Lumina "vorbește" personajului, pietrificat într-o teroare acceptată, însă "limbajul" ei simbolic derivă din însăși această supunere. Încremenit de revelația dumnezeirii, iluminat, străbătut de lumina ochilor de sub ștreang, "învins" de orbitorul fascicul uriaș, "ca un neașteptat răsărit de soare", Apostol resimte forța transcendentă care-l supune. IMAGINARUL SCENIC ÎN ROMANELE HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU A se situa în povestire, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
personajului intrat într-o altă "încăpere" a vieții lui este cel mai natural exprimată de Lenora. Din interior, consecințele acestei schimbări sînt evaluate, personajul dă curs aceleiași neliniști a "vizitatorului" insolitat. Atît doar că acest rol, în cazul Lenorei, va încremeni într-o formă a provizoratului, pînă la moartea ei. Lenora nu mai poate fi stăpîna locului, așa cum fusese, mîndră și impetuoasă, la Prundeni: "Însănătoșită, iată că intrase într-un sanatoriu de lux, al cărui stăpîn era și stăpînul ei; era
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
apar drept contururi stilistice ale unei atmosfere care tinde să evoce, literar, celebrele periferii (spațiale și, consecvent, umane) imaginate în operele unor Victor Hugo sau Charles Dickens. Spitalul este primul teatru al reprezentării epice: plin cu oameni de aceeași categorie, încremeniți în starea lor vegetativă față cu o viață care se desfășoară în afara lor, dincolo de ziduri, bolnavi care și-au constituit însă o comunitate. Peste ei, autoritar și înfricoșător, domnește nescris cel mai vechi pacient: Panteră. Atît de dominator, încît "Panteră
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lîngă el, cu toate că erau cu un an sau doi mai mici, dar nimeni nu îndrăznea să se-mpotrivească, nici nu li se părea situația cam deplasată. Poveștile răspîndite îl învăluiau într-o aură de putere. Doar încruntînd din sprîncene, ei încremeneau. După ce-a ascultat istorisirile eroice ale lui Radu, șeful și-a învîrtit printre degete lanțul de la gît, a cărui culoare galbenă începuse să fugă încotro sufla vîntul, a scuipat printre lipsurile din gură coajele de semințe ronțăite și l-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dacă-l atingea. Îi dădea fiori numai gîndul la contactul cu alt corp. Iar o faci pe nebunu'?! Știi bine că n-o să-l mai găsești. Și-apoi nici nu tre' să-ți pese de-o prostie de aia. Cornel încremenise încovoiat, cu toți mușchii încordați. Nu avea să mai facă nimic, chiar dacă Radu s-ar da la o parte din calea lui. Acum totul i se părea inutil. Radu a avut o idee. Venise pe balcon și făcuse toate chestiile
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
apoi ghiozdanul încărcat jos, în praful pe care după teză aveau să-l șteargă de pe materialul colorat, pentru ca profa să constate că ordinele ei au fost aduse la îndeplinire cu strictețe. Profa mai arunca cîte o ocheadă de scorpie, te încremenea dacă te uitai în ochii ei și imediat terminai cu zgomotul. Alin întîrzia să-și alinieze ghiozdanul. Se mai uita în el, poate o fi uitat ceva important, vreo fițuică. Profa n-a avut nevoie de cuvinte să-l facă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mai bună soluție, mai ales că un copac își întindea crengile groase pînă aproape de zidul din dreptul camerei băieților. Au străbătut în șir o creangă. Creanga îi balansa și-i zgîria. Lui Alin îi era frică de înălțime și a încremenit după nici jumătate de metru, dorind să se-ntoarcă. Radu l-a înțepat cu briceagul în fund, făcîndu-l să-și continuie drumul. A fost mai ușor cînd au coborît din copac. Marcu a sărit cînd nu mai avea mult pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
se afla mama, căreia i s a cerut să-i zâmbească copilului, încurajându-l să vină către ea. Copilul a pornit fără probleme spre mama lui, iar când acesteia i s-a cerut să facă o figură speriată, copilul a încremenit, apoi a luat-o înapoi... Dacă e fricoasă, orice mamă va aplica în educație metoda fricii: „Lasă-l, dragă, să se ardă, că data viitoare nu va mai pune mâna!“ Am povestit anterior cum e cu frica de dezvirginare pe
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
apropiate de extreme. Când fetele manifestă o puternică genitalizare (v. Genitalizarea), ele se mișcă mult și sunt destul de active; în schimb, băieții cu genitalizare excesivă vor să stea, pentru ca totul să se desfășoare în jurul organului lor sexual, și de aceea încremenesc contemplându-și propria plăcere furnizată de parteneră. Alternați pasivitatea! De multe ori, pasivitatea în timpul actului sexual reprezintă un fel de abatere de la etica acelui cuplu. De aceea, pare important ca cei doi parteneri să deprindă arta succesiunii armonioase a rolurilor
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ceva mai devreme decât era prevăzut. A intrat și a văzut-o pe colega sa de cameră făcând dragoste cu un băiat. Îl știa. Era un băiat pe care îl văzuse îmbrăcat până atunci. Iată cum povestește el momentul: „Am încremenit. De unde până atunci eram pe culmile unor valuri spumoase și ne mângâiam foarte frumos, tot ce fusese mișcare s-a condensat într-un singur punct. Am dat fundul puțin mai înapoi și-am strâns capul prietenei mele la pieptul meu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
a condensat într-un singur punct. Am dat fundul puțin mai înapoi și-am strâns capul prietenei mele la pieptul meu, ca să nu vadă. Am închis ochii și-am întrebat-o șoptit la ureche: «Ce facem?»“ Margot rămăsese și ea încremenită în ușă; nici nu intra, nici nu ieșea, ba se mai uitau și alții de pe hol la ceea ce se vedea înăuntru. Până la urmă, Margot și-a dat seama că cei doi îi sunt inferiori, pentru că arătau de parcă le dăduse cu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mistreț pe urmele mele. Dar cu răbdarea treci marea. Într-o dimineață târzie, când ieșisem să iau o gură de aer în timp ce oierul meu își vedea de treabă, tocmai treceam printr-o prerie când am văzut, de departe, un mistreț. Încremenit la marginea pădurii, se uita cum mă apropii. Să fie oare mistrețul scăpat? Ah, de-ar fi el!... Și, fie ce-o fi, am pornit-o spre el cu pași măsurați, fără grabă, ca și cum gândul că voi întâlni un mistreț
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nearabe pe baza liantului confesional și cu statele fostului bloc estic pe baze politico-ideologice. Astfel, raporturile bilaterale ale O.E.P., stabilite inițial cu statele menționate, au avut între 1960-1990 o tendință ascendentă slabă, ca o reflectare a situației geopolitice mondiale “încremenite” în tiparele confruntării Est Vest. După încheierea “războiului rece” și mai ales după semnarea istoricului acord israelo palestinian de la Oslo în 1993, organizația condusă de Yasser Arafat a căpătat o mai mare credibilitate și recunoaștere pe arena internațională, cu consecințe
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
numelui partidului (Marea Britanie). În cadrul partidelor conservatoare, renovatorii vor încerca să valorifice această schimbare venită de la Moscova, pentru a modifica linia politică a formațiunii lor. În Portugalia și în Grecia, după o ofensivă renovatoare, instanțele conducătoare vor împiedica orice evoluție. Ele încremenesc în certitudinile lor trecute. Partidele comuniste marginale, cum sînt cele din Danemarca, Belgia, Irlanda, Elveția, Norvegia, Marea Britanie și RFG sînt cele care suferă pe termen scurt un minimum de schimbări în liniile lor politice. Ele sînt în general deja prea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
nouri Cu gestul real ca o gheară... Calul intră calul iese... Cu urechi de văzduh... Calul pornește în lume24. E-ntindere de plante cu degete de apă... Uriașii subpământului s-au înecat cu azur Și lacurile guri deschise rămas-au încremenite... Planeta somnului se așterne peste câmpuri Pe unda izvorului curg ultimele reflexe 25 Salvador Dali, Portret ecvestru al lui Carmen Bordiu-Franco, 197426 Salvador Dali, Sărbătoare Sf. Lucia la Villamalla, 192127 Analizând poeziile lui Max Blecher, Radu G. Țeposu observa că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
asemănătoare cu cea din descrierea celor șapte săli de bal: Și pretutindeni prin cele șapte camere, sumedenie de vise se perindau. Și visele acestea se frământau încoace și-n colo, răsfrângând în ele culoarea încăperilor... Și visele pe locul lor încremenesc înghețate. Dar ecoul repetat al orologiului amuțește nu durase decât o clipă și, iată, un hohot de râs ușor și abia stăpânit se răspândește după el pretutindeni. Și atunci muzica se revarsă în valuri iarăși, și iarăși visele se trezesc
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]