2,268 matches
-
Începând cu cei de la Marina Militară care ne-au trimis În misiune acolo jos și terminând cu noi, care nu ne vom aminti nimic altceva În afară de această poveste. — Și nu vom mai poseda puterea de acum Înainte? se interesă Beth, Încruntându-se. — Nu, răspunse Norman. Nu o vom mai avea. — OK, spuse Harry. Beth păru că reflectează ceva mai mult, mușcându-și buza. Dar, În cele din urmă, Încuviință: — OK. Norman respiră adânc, uitându-se la Beth și la Harry. — Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tine, demolatorul, gîndurile astea? Asupra inutilității răului și a propriei vanități ai perfectă dreptate.” Și eu rîd gesticulînd fericit de jocul gîndurilor: „-Scăparea e să poți iubi. Exact ce eu nu mai pot. Aici sînt iremediabil pierdut.” Celălalt mă privește încruntat pe sub ochelari și-mi replică: „-Ar fi o nenorocire ca delirul pe care impotența asta ți l-a dezvoltat să fie realitatea. Caută, totuși, să iubești. E ultima ta șansă. Să vrei s-o faci. Cîntecul tău de lebădă. Iubești
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înalț mulțumire pentru tot: pentru aerul strălucitor pictat cu nouri al cerului, pentru fierbințeala verii sau tremuratul frigurilor năpraznice!? Prin jur, cîntece de păsări și apusuri se cereau iubite. Nădăjduitoare, mă aburea respirația celui de alături. Iar eu am pășit încruntat pe lîngă ele călătorind fără să bag de seamă. Turist imbecil! Nici măcar n-am fotografiat ca americanii... „-Ai cugetat stîmb?”-mă întreabă Judecătorul. „-Srtîmb, părinte. Am schimbat formele și culorile între ele. Și binele a devenit rău și răul, salvare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mea Nora, i-a cântat el ghemotocului roz. Helen, mama și eu ne-am aruncat priviri șocate. Greșise bunica! Ăăă, nu, tati, am zis stânjenită. Am botezat-o Kate. Dar pe mama mea n-o cheamă Kate, a spus tata încruntându-se nedumerit. —Știu, tati, am îngăimat eu. (Of, Dumnezeule, de ce e viața plină numai de greșeli?) Am botezat-o după bunica Maguire, nu după bunica Walsh. — A, am înțeles, a răspuns tata pe un ton puțin cam rece. — Dar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus bietei fete că sunt o prietenă veche, i-am răspuns. — Păi, așa și ești, a zis el. Ești veche. „Veche“ în sensul de „mai în vârstă ca mine“, a adăugat el rapid când a văzut că începusem să mă încrunt. Și știu asta numai pentru că am întrebat-o pe Helen câți ani ai. Am crezut că ești cu mult mai tânără. N-am făcut decât să-l privesc. Trebuie să dau Cezarului ce-i al Cezarului, m-am gândit. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rândul Femeilor Care Merg la Cumpărături. O vreme când nici nu se punea problema să aleg între o pereche neagră și o pereche verde. Niciodată nu m-ai fi văzut agonizând, cu degetul arătător lipit de obraz și cu fruntea încruntată într-o atitudine de consternare adolescentină. Nu, domnule, eu cumpăram amândouă perechile. Și pe lângă faptul că trebuia să-mi apăr reputația, nici nu aveam nimic de îmbrăcat. Dar aveam un bărbat pe care trebuia să-l impresionez. Am plătit totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
teamă. Trebuia să îndrept situația. Dar era foarte dificil să vorbești cu el când era așa de intimidant. Problema e că nu sunt sigură pe mine și sunt suspicioasă, am spus. Adam a tăcut. A rămas pe loc uitându-se încruntat la mine. —Tu n-ai greșit cu nimic, am continuat eu șovăielnic. La replica asta, Adam a clătinat ușor din cap, cu o expresie întunecată pe chip. Ei, de fapt cred că a fost o clătinare a capului. Arăta foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
căsătorisem. Apoi James l-a observat pe chelnerul cel tânăr, care se aplecase ca să-mi vadă mai bine picioarele pe sub masă, iar zâmbetul i s-a risipit. Și eu am rămas cu sentimentul unei mari pierderi. —Claire! a zis James încruntându-se ca un patriarh din perioada victoriană. Acoperă-te! Uite cum te privește chelnerul! M-am înroșit. Acum, îmbrăcată în rochia mea scurtă, mă simțeam caraghioasă și jenată, în loc să mă simt sexy și provocatoare. Du-te naibii, James, că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a zis el de parcă atunci și-ar fi adus aminte de ea. O să trebuiască să-i fac și ei rezervare la avion. — Deocamdată nu face nimic, i-am spus. Lasă-mi ceva timp ca să lămuresc totul. — Păi, a zis el încruntându-se. Eu pierd zile la serviciu cu statul aici. Acum că am lămurit totul, aș vrea să mă întorc cât mai repede posibil. Vorbim mai târziu despre asta, i-am spus conducându-l spre ușă. —Ei, să nu întârzii prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
schimb cine eram, doar de dragul tău. M-ai făcut să-mi abandonez simțul integrității. Ai încercat să mă distrugi. Iar eu ți-am dat voie! Era pentru binele tău, a zis el, dar fără nici un pic de convingere. M-am încruntat la el. —Alege-ți cuvintele cu foarte mare grijă, ticălosule! Pentru că s-ar putea să fie ultimele, i-am spus. James s-a albit și mai tare, dacă așa ceva era posibil, și nu a mai scos nici un cuvânt. — Niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie să-ncerci să te menții la nivelul de dramatică imbecilitate al lumii, acolo unde, de arunci o singură privire rotundă, te poți strica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Urm”, lăsîndu-ne pe toți, spectatori, cititori, detectivi, goi de gînduri. Numai În suspans. Dar paragraful culminant este acela În care naratorul (Petrică?) se apropie de Lacar, Îi ridică gulerul costumului Nasa și „prin grosimea blănii Îi simte ceafa. Ea se Încruntă, apoi freamătă”. Noi fierbem. O facem degeaba, deoarece cîteva rînduri mai jos naratorul (Petrică?) uită complet de blana deasă și-o ia razna În chip astronautic: „Pielea ei fină ca un bot de căprioară... Ah, Lacar, oare tu ai inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui. — Polițiștii care-s băieți de bani gata sînt niște cretini, dar eu cunosc un tip simpatic care e interesat de tine. — Pe bune? Cine? — Unul pe care-l cheamă Ellis Loew. E adjunctul procurorului districtual. Joan zîmbi, apoi se Încruntă. — L-am auzit o dată, cînd a ținut un discurs la Rotary club. Nu e evreu? — E, dar uită-te la partea bună a lucrurilor. E republican și e de viitor. — E drăguț? — Normal. E un dulce. Joan scutură pomul. Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
gândesc la tine decât indirect. E întristător că încă mai am de așteptat să te destinzi, să-ți dai, naibii, frâu liber, să faci tot ce cred eu că se poate face cu mine, să mă iubești înainte de toate. Te încrunți din nou. Am întrecut măsura, știu asta, îmi cer scuze, domnul meu, îmi cer toate scuzele că eu, o biată femeiușcă, mi-am permis să te tulbur aducând iarăși în discuție obositorul și neplăcutul subiect, pentru că nu-i decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Vlădescu l-a privit zâmbind, fără să răspundă. „Nu prea-mi place rânjetul dumitale“, a zis bărbatul. „Încetează, Ioni“, a spus Patricia. „Am impresia că ești pus pe harță. Nu-i mai bine să pleci?“ „Să fac ce?“, s-a încruntat bărbatul. „Adică vrei să mă dai afară și să rămâi cu domnu’?“ „Nu ți-e rușine?“, a strigat Patricia, ridicându-se de pe scaunul de bucătărie. „Nu ți-e rușine? Cum poți să-mi spui mie una ca asta și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
satisacție și o voce care spune: A fost într-adevăr o seară foarte plăcută. Toate capetele se întorc. A vorbit Tabitha. — E minunat să mai ieși din casă și să te plimbi. Nici nu vă închipuiți. Numai că...Tabitha se încruntă și fața ei capătă o expresie mâhnită, rătăcită. Numai că... mă gândeam cât de minunat ar fi fost dacă în seara asta ar fi fost și Godfrey aici. Se lasă o lungă tăcere, spulberată în cele din urmă de Lawrence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
afișeze o sinceritate jovială: — Așa este, așa este. — Ținea tare mult la Mortimer. Morty era categoric fratele lui preferat. Mi-a spus-o de multe ori. Îl prefera de departe pe Mortimer lui Lawrence. Era foarte ferm în privința asta. Se încruntă din nou și privește în jurul mesei. Mă întreb de ce. Nu răspunde nimeni. Nimeni nu-i întoarce privirea. — Probabil pentru că... Probabil pentru că știa... că Mortimer nu intenționa să-l omoare. Observă fețele rudelor ei, ca și cum ar fi căutat confirmarea spuselor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vizitat? Ea îl privi fără nici o expresie. — Pe mine? — Pyles a spus că a fost cineva la tine acum câteva minute. — Nu, s-a înșelat. Total. — Înțeleg. Mortimer respiră adânc și dădu să iasă, când ceva îl reținu; se întoarse încruntându-se. Mi se pare mie, spuse el, sau e aici un miros deosebit? — Iasomie, spuse Tabitha, zâmbindu-i pentru prima dată. Nu e minunat? 3 Iuri era singurul și unicul meu erou pe vremea aceea. Părinții mei păstrau toate fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scos din pungă și am deschis repede la o pagină din mijloc. Când am găsit ce căutam, am zâmbit în sinea mea și am început să citesc: la început fără prea mult interes, dar apoi, după câteva rânduri, m-am încruntat și în memoria mea a vibrat parcă ceva.M-am dus în dormitorul de rezervă, cel pe care-l foloseam ca birou (cel în care nu intram niciodată) și m-am întors cu o cutie mare plină cu tăieturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și am extras-o din cutie cu un mic strigăt victorios. Era triumful memoriei mele, printre altele. Am pus ziarul pe masă, deschis la pagina respectivă, am așezat lângă el tăietura și am citit cu atenție ambele articole. M-am încruntat și mai tare. Când Fiona intră cu una din plante, spuse: — N-aș refuza ceva de băut. — Scuză-mă. Desigur. Mă uitam puțin pe rubrica asta. Ce părere ai? Când văzu că mă uitam în ziarul ei, Fiona se apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unei actrițe, pe nume Shirley Eaton. Și un timp în limbă după ea. Dormeam cu fotografia sub pernă, dacă poți crede una ca asta. Desigur, eram foarte tânăr. Dar ciudățenia este că... — ...semăn leit cu ea? — Da, chiar semeni. Se încruntă. Ți-a mai spus cineva asta? — Nu, dar am presimțit că o să mi-o spui. Și acum voi avea probabil onoarea de te ajuta să-ți trăiești fanteziile copilăriei. Roddy nu-i răspunse și ea continuă să privească drept înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe o jignire, spuse Roddy. Pretutindeni în lume, oamenii au gusturi diferite. Până la urmă, e o chestie subiectivă. — După tot ce-ai spus noaptea trecută... — Dar nu-ți văzusem lucrările. După cum te străduiai și tu să-mi comunici. Phoebe se încruntă și rosti sec: — E o glumă? — Draga mea, spuse el, galeria Narcissus are o reputație internațională. Cred că glumești dacă presupui că vreuna din aceste... mâzgălituri școlărești și-ar putea găsi vreodată locul în ea. — Înțeleg. Se uită pe fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse ea. De ce râdeți? Citește asta, spuse Graham, întinzându-i ziarul și căznindu-se să vorbească printre hohotele de râs care-l sufocau. Citește un pic cronica lui Michael. — Ce-i cu ea? spuse Joan, aruncându-și privirea peste ea, încruntându-se în încercarea de a nu zâmbi. — Ultimul cuvânt, spuse Graham, care deja își pierduse răsuflarea. Uite-te la ultimul cuvânt. Joan se uită la ultimul cuvânt, dar tot nu putea dezlega misterul. Își plimbă privirea de la mine la Graham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de exemplu, șomajul, continuă Henry. Când ai văzut ultima dată un titlu despre șomaj? Nimănui nu-i mai pasă. — Știu; toate astea sunt foarte încurajatoare, bătrâne. Dar ceea ce vreau eu este o garanție concretă... — Sigur că vrei, sigur. Henry se încruntă și se concentră asupra chestiunii la zi, cazul unui ziarist britanic recent închis în Bagdad pe baza acuzațiilor spionaj. Îți înțeleg perfect punctul de vedere. Tu și Mark vreți să vă protejați investițiile. Înțeleg asta. — Nu e vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a părăsit inspirația. — O, ce păcat! Dar nu-i nimic, sunt sigură că va reveni. Sper că ți-ai făcut deja un nume în lumea literară... — Vedeți, sunt câțiva ani de când... — Ai cunoscuți în grupul Bloomsbury, de pildă? Michael se încruntă. — Grupul... Bloomsbury? — Spre regretul meu, n-am mai corespondat de câțiva ani, dar Virginia și cu mine am fost foarte apropiate o vreme. Și draga de Winfred, desigur. Winfred Holtby. Îi cunoști opera? — Da... Dacă te ajută cu ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]