9,411 matches
-
notă de gândurile care-i veneau în minte. Sigur că da, zise el, cea mai bună soluție ar fi să vin acolo, la tine, și să-ncerc să te ajut..." Gândul i se întrerupse. Pentru că i se spusese nu. "Bine, încuviință el. Îți înțeleg raționamentul. Cineva conștiincios trebuie să stea aici. Și nu știm câți indivizi Gosseyn în stare latentă rămân la nivelul nostru de vârstă și nu putem fi absolut siguri că există un grup în vârstă de optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ziuă; și el sosise după ce-și împlinise misiunea - numai că nu îndepărtase și abilitatea de a vorbi englezește a Dzan-ilor, atunci când le-o returnase pe aceea de a vorbi propria lor limbă. Stând acolo, în fața frumoasei Strala, Gosseyn Trei încuviință calm că afirmația ei era corectă. Era într-adevăr ciudat. Ea stătea acolo, pe un scaun aurit, în fața canapelei pe care i-o arătase cu capul. Ochii ei aveau o expresie de îndepărtare; și, în cele din urmă, ca dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mult o încuviințare mulțumită. După aceea a mers de-a lungul bărcii pînă cînd a ajuns în dreptul lui David, și-a scos un deget din buzunarul vestei și a indicat cu un gest vag în direcția lui. După aceea a încuviințat din nou din cap, ca și cum ar fi zis " Da, vreau să spun, tu", s-a întors și pășind neatent printre vîslele ieșite în afară, a mers pînă la mine. Am ridicat capul, iar el clătinîndu-și-l ca mai devreme, a spus
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
barca nu este pusă cu grijă înapoi, în rastel! Nu după ultima vîslă grea, nici cînd vă îndreptați spre mal. Numai atunci cînd barca este uscată și pusă deoparte! Disziplin, meine Herren, nimic nu va fi dobîndit fără disciplină!" Am încuviințat, firește că am încuviințat, încă uzi leoarcă. Am mai învățat ceva în după-amiaza aceea: să nu-mi fie frică de apă. Sau mai degrabă, am învățat că nu de apă trebuie să-mi fie frică. Apa era udă și cam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu grijă înapoi, în rastel! Nu după ultima vîslă grea, nici cînd vă îndreptați spre mal. Numai atunci cînd barca este uscată și pusă deoparte! Disziplin, meine Herren, nimic nu va fi dobîndit fără disciplină!" Am încuviințat, firește că am încuviințat, încă uzi leoarcă. Am mai învățat ceva în după-amiaza aceea: să nu-mi fie frică de apă. Sau mai degrabă, am învățat că nu de apă trebuie să-mi fie frică. Apa era udă și cam rece, exact cum te-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
după cerințele lui, și desigur că avea absolută dreptate. David a fost de acord cu o ridicare din umeri, dar pe ridicarea lui din umeri puteai pune tot atîta preț cît pe adeziunea ferventă a altcuiva. Eu, probabil că am încuviințat entuziast și am spus da un pic prea nerăbdător, dar asta din cauză că mă bucuram în sinea mea. Am împlinit șaptesprezece ani la începutul acelei veri, ceea ce însemna că aveam de acum o slujbă, într-un birou. Este o parte a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Eram fericit pe de-a întregul. David ne-a arătat cum poate fi realizat un nod ingenios. Doi studenți în jachete de un albastru deschis s-au oprit în apropierea noastră. "Bună treabă, băieți!" David le-a mulțumit, eu am încuviințat. După aceea ne-au întrebat unde aveam de gînd să studiem în anul următor. David le-a răspuns, iar eu am înghețat în mijlocul mișcării. "O alegere bună, bătrîne. Ne vedem în primul nostru an de opt", a spus prima jachetă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
asta, arbitrul a ridicat steagul alb în semn că procedura de start putea începe. Dar unul dintre băieții roșii a ridicat mîna, barca lui se răsucise. A executat două bătăi scurte, furioase, a privit în jur din nou și a încuviințat. Alinierea putea reîncepe. Încă nu-mi era frică și tensiunea trimitea o undă electrică prin trupul meu. Îl puteam simți, pe rînd, relaxîndu-se și înțepenind. Sufletul îmi era la gură. Steag alb. Steag roșu. Prima comandă a celui care dădea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să înlăture pericolul ce creștea pe fiece zi contra siguranței Romanilor, prin sporirea puterii și a sumeției Dacilor. Nu este de admis că Traian să fi întreprins în prima sa expedițiune un război de cucerire contra Dacilor, întru-cât îl vedem încuviințând pacea lui Decebal, îndată ce acesta primește condițiunile sale, iar dânsul se întoarce la Roma mulțumit cu izbânda sa, și fără a fi adaus nici un nou teritoriu imperiului roman. Traian, om înțelept, trebuia să fi recunoscut că marginile împărăției sale erau
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vă duc să vă prezint? Gosseyn răspunse la această ironie: - Da, aș fi încântat. Degetele lui Leej îl apucară de braț. - Bruiajul este continuu, zise ea. Gosseyn dădu din cap. - Trebuie, zise. Dacă nu, ei va ști ce fac. Ea încuviință, nesigură. - Sunt atâția oameni!... Asta nu complică un pic lucrurile? Vorbele ei îl înțepară pe ofițer. Acesta sări în picioare. - Hai să mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
amintesc vag. Cred că unul din tehnicienii mei a încercat să trimită un mesaj. - Ce s-a întâmplat? - O secundă. Să verific dacă acest mesaj a fost trimis. - Atenție! îi aminti Gosseyn. Madrisol își strânse și mai mult buzele, dar încuviință, se întoarse după mai puțin de un minut. - Nu, zise, mesajul n-a fost încă trimis. Gosseyn, mut, îl privi un moment. Nu era prea convins. Era prea mult pentru un om în poziția lui Madrisol să-i ceri informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
am luat suflorul. - Ai văzut cu o lună înainte? Ea făcu semn că nu. - O, nu! Bruiajul a continuat de atunci, toată luna. Dar eu te-am văzut cum te prăbușeai. Se ridică. - A fost foarte simplu, te asigur. Gosseyn încuviință. Pricepea ce voia să spună. Căpitanul Free și Oreldon trebuie să fi rămas muți pe moment, neînțelegând ce se întâmpla. - N-au opus rezistență, zise Leej. Și le-am spus să te transporte în camera noastră. Dar stai puțin, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn în momentul în care Leej se ridica. Spuse: - Un subaltern al comandantului portului va urca la bord peste aproximativ o jumătate de oră. Între timp am dat ordin să se transporte la bord echipamentul necesar. Ca simplă rutină. Gosseyn încuviință, dar, observându-l pe ofițer, rămase îngândurat. Nu-l preocupa căpitanul Free, sau posibila lui împotrivire. Cu Leej lucrând în tandem pentru eliminarea oricărei primejdii, înainte de a avea loc, nu mai era nevoie să se gândească la riscurile reprezentate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întoarse degrabă spre Leej. - Ce vezi? întrebă. - Nimic. - Fără bruiaj? - Deloc. Actele de la bord indică faptul că îndeplinim o misiune specială, indicată vag, ceea ce îi dă căpitanului Free o autoritate considerabilă. - Asta înseamnă că vom părăsi baza fără necazuri? Ea încuviință, dar rămase serioasă. - Bine-nțeles, zise ea cu franchețe, văd o imagine din viitor pe care ai putea-o altera printr-o interferență voită. De exemplu, ai putea să încerci să bruiezi, numai ca să nu-mi dai dreptate. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
temu să nu se arunce peste comenzi, crezând că nava era încă în pericol. Îl ridică numaidecât de pe fotoliu. Mintea-i lucra în vreme ce-l purta până la canapea, lângă Leej, gândindu-se la ce spusese adineauri. Întrebă: - Vezi că ne întoarcem? Încuviință cu părere de rău. - Dar asta-i tot. Depășește înțelegerea mea. Gosseyn dădu din cap, se așeză și o privi. Sentimentul lui de ușurare se atenua. Metoda venusiană de apărare era atât de specială, atât de bine calculată pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de contracția plămânilor, dar la fel de regulată. De astă dată, însă fără impulsie. - Când a început bruiajul? întrebă. - Acum. Era serioasă. - Ți-am spus că va fi acum, dar mă gândeam că va fi, ca de obicei, un blocaj momentan. Gosseyn încuviință. Hotărâse să doarmă până în momentul bruiajului. Acesta era momentul. Se culcă din nou închise ochii și. deliberat, își destinse mușchii vaselor sangvine ale creierului, conform unui proces hipnotic simplu. Aceasta părea metoda cea mai normală de reducere a fluxului cerebral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lipsuri dar, când îndreptă atenția asupra camerei, își dădu seama că faza involuntară a descoperirii sale trecuse. Nu-l mai încerca senzația de flux în interiorul creierului secund. Leej spuse: - Bruiajul a încetat. Ea ezită: - Dar îi ia locul altul. Gosseyn încuviință. - Plec acum, zise. Fără șovăire se concentră pe vechiul cuvânt cheie al zonei memorizate. De îndată, se găsi pe Venus. Sosi, așa cum se aștepta îndărătul stâlpului folosit pentru a se ascunde în ziua sosirii sale pe Venus la bordul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Trebuie să fi atins o similaritate puțin sub a douăzecea zecimală, zise. Cred că voi ajunge dacă mai încerc o dată. - Încearcă, zise doctorul Kair. - Și ce o să fac acolo? - Examinează situația. Te vom urma până la cea mai apropiată bază. Gosseyn încuviință. Acum închise ochii. Imaginea schimbătoare a zonei memorizate apăru, precisă, clară. Când deschise ochii era la bordul aerulotei. Nu se mișcă imediat, dar, nemișcat, primi senzațiile. Un flux nervos liniștit emana de prin preajmă. "Servitori, se gândi, ocupați mereu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vreme îl sâcâiau niște întrebări. Spuse: - Erai la bordul navei lui Leej, în calitate de agent al Discipolului? - Firește, zise Yanar, dând din umeri. - Presupun că vrei să spui că, altfel, nava n-ar fi fost acolo pentru a ne aștepta? Yanar încuviință, abătut, cu ochii la pândă. - Dar de ce mi-ați lăsat un mijloc de a fugi? - Discipolul vă considera prea periculos pentru a vă menține aici. Ai fi putut să-i faci praf refugiul. - Atunci de ce m-au adus pe Yalerta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
loc atunci când ajunseră la distorsor. - Dumneata mai întâi. Sosiră în biblioteca lui Crang, care, ajunse în mijlocul încăperii, se opri și, întorcându-se, arătă spre distorsorul prin care Gosseyn venise de pe Yalerta. - Unde duce? întrebă el. Gosseyn îi spuse și el încuviință. - Mă gândeam eu, dar nu puteam să fiu sigur. Pentru a te servi de el, trebuie să manevrezi o comandă la distanță pe care nu am reușit să o descopăr. Să-l audă pe Crang punând o întrebare despre ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
așezară unul lângă celălalt. Erau multe lucruri pe care Gosseyn dorea să le știe. Se gândea la sistemele de ascultare posibile și începu grav: - Mi-am dat seama cu timpul de caracterul prieteniei care te leagă de seniorul gardian. Crang încuviință și spuse cu aceeași prudență: - Sunt onorat de această încredere. Pentru Gosseyn, aspectul fascinant al acestor relații brusc revelate, consta în faptul că Crang nu se înșelase când alesese, cu patru ani în urmă, să se atașeze de persoana lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o distrugere rapidă. De ce te împotrivești? — Pentru că mi-e teamă! strigă Lanark cu înflăcărare. Vrei să mă amestec în disperarea altcuiva, și eu urăsc disperarea! Vreau să fiu liber, și libertatea înseamnă să te eliberezi de alții! Ozenfant zîmbi și încuviință. — Un sentiment deosebit de dragonesc, spuse el. A sosit timpul să înveți un alt sentiment. După o vreme, zîmbetul se șterse de pe fața lui Ozenfant, lăsîndu-l surprinzător de impasibil. Dădu drumul tapițeriei, se duse la bancul de tîmplărie și luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mirosea a vagon vechi de cale ferată. O bancă tapițată se întindea de-a lungul peretelui și un stîlp de mahon din centru sprijinea un cap chel de bronz cu o cunună de lauri. — Holul nordic, zise Munro tare. Capul încuviință și se porni un huruit slab. Lanark își dădu seama că erau într-un vagon care circula într-o parte. — Mașinile care leagă institutul de camerele consiliului sînt destul de vechi. Luați loc, o să stăm cîteva minute aici. — Nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei farse de prost gust. În caz contrar detalierea acuzării s-ar fi dovedit cu totul lipsită de sens. Zise: ― Spusele dumneavoastră par o prostie, domnule Nordegg. Făcu o pauză, apoi continuă:f ― Este numele dumneavoastră, nu-i așa? ― Întocmai, încuviință Nordegg, deși mă întreb de unde o știi. ― Magazinul dumneavoastră din Cress Village, insistă Grosseyn nu se află la capătul unui șir de nouă imobile, la o intersecție? ― Este exact ― răspunse Nordegg ― dar probabil că-i fi trecut vreodată prin Cress
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a afirmat. Dar totodată, nu pot trece cu vederea faptul că mașinile sunt coruptibile. Eminentul domn Crang și eu însumi ― tonul accentuă această nuanță ― am demonstrat-o spre satisfacția multor persoane. Între care se numără și tatăl tău. Președintele Hardie încuviință: ― Are dreptate, Pat. În mod normal, cei care s-ar crede, în mintea lui, soțul fiicei mele, n-ar fi decât un nevrotic obișnuit. Cu toate acestea, însăși apariția unui asemenea individ în acest moment trebuie cercetată. Mai mult, incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]