3,404 matches
-
lui Fran onoarea imensă de a-i da viață, mama ei se așteptase ca fiica să nu-i mai ceară nimic altceva. Tatăl ei fusese cel care îi adusese încântare și bucurie și care o făcuse să creadă că era îndeajuns de inteligentă și de frumoasă (o perspectivă subiectivă, dar cumva o convinsese de asta) ca să devină orice și-ar fi dorit. Astfel se născuse, între tată și fiică, o relație mai strânsă decât văzuse vreodată în oricare altă familie. Lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de seriozitate pe care restul imaginii sale o contrazicea. În sfârșit, observă Fran cu un fior de încântare, era mai înalt decât ea. — Doamnă Norton, zise luând paharul pe care i-l oferea Henrietta, nu am cuvinte să mă scuz îndeajuns. De parcă i-ar fi citit gândurile lui Fran, își scoase ochelarii și își masă ochii o clipă. Fran observă aerul lor obosit și își făcu mustrări de conștiință pentru speculațiile ei stupide. Oricum, Laurence Westcott era real și, Fran trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nunți și atâția dovlecei uriași. Din când în când mai avem și alte subiecte. Ironia ei îi scăpă Camillei. — Oricum, înțeleg că scrii un articol despre Laurence. — Nu despre mine, mamă, o întrerupse prompt Laurence, despre secție. — Nu e apreciat îndeajuns, insistă Camilla. — Dar trebuie să fie minunat să simți că toți copiii aceia se află acolo doar datorită lui. — Mi-aș dori doar să producă unii prin mijloace mai convenționale. Fran roși și întoarse privirea. — Îmi pare rău, spuse Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de lumină se strecură necruțătoare prin perdelele groase și licări pe peretele din spatele lui Fran, asemenea unui ghid egiptean care folosea o oglindă pentru a reflecta lumina soarelui de-a lungul unui coridor întunecat. Numai că acel coridor nu era îndeajuns de adânc sau de întunecat pentru Fran. Deschise un ochi, dar o durea capul atât de tare, încât îl închise la loc. Știa doar că se usca de sete și că își dorea să moară. Apoi amintirile îi reveniră încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu cifrele vânzărilor pe care îl solicitase expres în dimineața aia din geantă, realizând îngrozită că flaconul cu sânge era încă acolo -, vânzările noastre nu au scăzut de când Express-ul a redus prețul. Grupul păru ceva mai înviorat, dar nu îndeajuns încât să-i poată trimite înapoi la locurile lor, porniți să dea în vileag încă un răufăcător din Woodbury. — Uite ce e, oameni buni, Fair Exchange nu înseamnă doar bile și discuri. Sunt convinsă că într-un an sau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în cele din urmă, eu o să închiriez o cameră la Cathedral Arms. Ignoră umbra de dezamăgire din ochii ei. — Nu e nevoie să faci asta, Jack. Jack se uită drept în față. Știa prea bine că, atunci când Carrie își dorea îndeajuns de mult ceva, putea să fie întruchiparea diafană a seducției și nu era sigur că-i va putea rezista. Apoi își aminti de Ralph. Ea va trebui pur și simplu să se resemneze cu prezența lui. Acesta va fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea chiar să nu mai semene cu tatăl pe care-l știai. Dar cel puțin putem să înfruntăm asta împreună. Fran luă mâna lui Jack și o sărută. — Știu că starea lui se va agrava. Dar cel puțin va fi îndeajuns de lucid ca să-și cunoască primul nepot. Ralph, care se uitase mulțumit la cursa pe care i-o înregistrase Jack, îmbrăcat încă în halatul lui în dungi, trase cu ochiul la ei. — Ești o tânără foarte greu de înțeles, Francesca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cafenelei literare bucureștene, minulescianismul - un „simbolism popular” - are un aer bufon, jovial și exterior. Retorismul cabotin, histrionic, și poza estetizantă a romanțelor sale întîlnesc, într-o variantă lirică de cafenea, „miticismul” mentalității mic-burgheze bucureștene: pus pe muzică, minulescianismul devine - fapt îndeajuns observat de critică - un fenomen socio-literar urban, prizat prin snobismul micii burghezii intelectuale în ascensiune. (Și în plan politic Minulescu face o figură aparte, ca adept al Partidului Liberal și secretar de redacție al oficiosului acestuia). „Romanțele” minulesciene reprezintă însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o bijuterie: avea garda din lemn de corn sculptat și teaca de piele căptușită cu plăcuțe de aur. Un longobard pe nume Garibaldoo s-a ridicat și, prefăcându-se că nu era de acord, a susținut că Rotari nu era îndeajuns de copt ca să fie războinic. Nu și-a terminat bine cuvântul, că un rândaș a și adus de căpăstru un cal murg. De șa atârnau un scut roman și un vechi gladiu. - A fost unul dintre caii bunicului tău, Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
februarie. Parcare Întunecată În care Antonio, ivit de nicăieri, Îl agresase pe maestrul de salsa cu care ea dansase toată seara. Îl forțase să coboare de pe motocicletă, o distrusese cu o bâtă și apoi, când Îi păru că-l speriase Îndeajuns pe maestru, se aruncase asupra ei. O târâse de păr printre bălțile și mașinile parcate. Din sala de dans se auzea o muzică sud-americană, ideală pentru o distracție de marți, nu ieșea nimeni, iar maestrul dispăruse, căci, la urma urmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și să se predea justiției. Fiica bijutierului - o femeie de vreo treizeci de ani, plină de aur și vizibil lipsită de inteligență -, intervievată, spuse: Mă voi ruga pentru bărbatul care m-a salvat, nu voi putea niciodată să-i mulțumesc Îndeajuns, fără el acum aș fi moartă. E un Înger. Cântărețul plecă să facă duș, iar Emma Îi telefonă lui Antonio, la Roma. Nu-l mai auzise de trei ani. Antonio nu păru prea entuziasmat de telefonul ei, dimpotrivă, părea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fost sfâșiați. Instructorul se apropie privindu-l fără a găsi ceva de corectat În poziția lui. Antonio ridică greutăți până când oboseala Îi Încețoșă mintea, iar corpul lui, tare ca piatra, Îi deveni străin - și doar când consideră că se calmase Îndeajuns și că se golise cu totul, se ridică, traversă sala de antrenamente pustie la ora aceea a după-amiezii și intră la saună. După câteva minute, geamurile se aburiră cu totul, iar el avu impresia că era izolat În afara Universului. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și le-am putea spune oamenilor ce au greșit, dar ei nu sunt destul de atenți la noi astfel încât să ne poată înțelege. Da, șoricelul spune adevărul, noi îi putem ajuta pe oameni mult, dar și ei trebuie să ne prețuiască îndeajuns încât să ne descopere graiul! Morala, scumpă surioară, ai înțeles-o, desigur: „Șoarecele este cel mai deștept animal!” Dacă tu reușești să descifrezi tâlcul poveștii mele înseamnă că ești o fetiță înțeleaptă și, dacă ești înțeleaptă, deduc că de azi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o zână bună, zâna din basmele pe care mi le citea odinioară, iar eu adormeam, visându-mă deja pe tărâmuri ce basmele prevesteau. Mama este ființa cea mai iubită, cea mai îndrăgită. Nu cred că voi putea să îi mulțumesc îndeajuns pentru grija purtată. Te iubesc - e prea puțin pentru o mamă, pentru purtarea de grijă, dragostea și sacrificiile ei. Ție îți datorez totul, scumpă mamă: faptul că exist, că sunt ceea ce sunt și că voi deveni un om integru, onest
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
drept martori. - E frumoasă, nu-i așa? Costă scump, frumusețea... De cînd o cunosc, nu i-am refuzat nimic, am cedat la toate capriciile ei, i-am Împlinit toate gusturile legate de lux. Casă, bijuterii, blănuri, voiaje, nimic nu e Îndeajuns de frumos pentru ea... Și are nevoie de tot mai mult...Pentru ea muncesc și la cabinetul medical, și la laborator, ca un smintit. Dar afacerile merg prost... Am tot mai multe datorii, laboratoarele sînt ipotecate... Chantal se făcu lividă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și, de asemenea, nu excludea faptul că Yves ar fi putut vorbi la rîndul lui. Dar oricum ar fi stat lucrurile, muriseră amîndoi și deci nu vor mai putea depune mărturie. Iar ea Îi va Închide definitiv pliscul unui șantajist Îndeajuns de inconștient ca să cuteze s-o amenințe. Totul va reveni la normal. Înseninată de gîndul ăsta, Împinse ușa fabricii de faianță, cufundată În penumbră. Apăsă În zadar Întrerupătorul care acționa iluminatul atelierelor și se Încruntă. Precaută, străbătu În tăcere atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
barca, la șapte metri adîncime, Îi aruncă el polițistului, Înainte de a Întoarce un chip impasibil spre tînăra femeie. - Pot să-ți spun două vorbe? Christian nu socotise util s-o prevină că pleca și el Împreună cu echipele de salvare. Cunoștea Îndeajuns de bine pasul Molène, căci trecuse pe acolo de mai multe ori și știa deja că locul acela Îi costase viața pe destui marinari experimentați. Voia s-o ferească pe Marie, deja cumplit de Încercată, de o eventuală descoperire macabră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Îi vor despărți. O vor expedia pe Juliette la celălalt capăt al lumii, o vor face să avorteze, iar Ronan n-o va mai vedea niciodată. Trebuia să le fie curajul pe măsura dragostei, trebuiau să fie răbdători și Îndeajuns de puternici pentru a accepta să renunțe la copil. Juliette era minoră, singura cale de a salva cuplul, viitorul lor, era de a aștepta pînă la majoratul ei. După care vor fi liberi să se iubească, cei din familia Kersaint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În timp ce se Îmbrăca sau pregătea ceva În bucătărie. Cel mai adesea totuși, În timpul săptămânii, când ea era departe, presimțea că totul era o farsă, o ultimă și sordidă glumă a existenței. Nefericirea noastră nu atinge apogeul decât atunci când am Întrezărit, Îndeajuns de aproape, posibilitatea practică a fericirii. Accidentul s-a petrecut Într-o noapte de februarie, la Chris și Manu. Bruno era lungit pe o saltea din Încăperea centrală, cu capul sprijinit pe perne; o ținea de mână Christiane, care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în materie de civilizație, ar fi un altul : ar inventa, adică și-ar exercita prima dintre facultățile sale; fără mașini, fără tehnică, fără confort, am fi mai ingenioși dacă nu chiar mai buni - cum pretind unii. Dar care e ființa îndeajuns de absurdă să renunțe la cele ce are ? Și apoi mai e ceva, în afara faptului că, având de-a gata lucrurile, trăim mai confortabil. E faptul că, dintr-o timiditate prezentă și aici, ne închipuim că, dacă nu le-am
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
nimic, m-am trezit că mă rostogolesc cu o mamă sau cu una care avea să fie mamă, la marginea unui tufiș des, cu frunze mărunte și cu mulți țepi. Bun Înțeles că am făcut ceea ce niciodată nu va suporta Îndeajuns de multe cuvinte, bune sau rele, frumoase sau urâte, simple sau Încurcate, uscate sau zemoase, rostite de Vindecători sau de șmecheri, spuse prea mult sau negrăite - totul degeaba, pentru că tu ești cel care o să trăiască ceea ce nici eu, nici Moru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că oamenii de acolo primiseră deja vestea și Îi dăduseră ascultare. Așa că, nu l-am Întrebat decât de Marea cea mare care se Întindea spre Apus. - Marea e cât vezi cu ochii, Îmi spuse. Unii spun Însă că, dacă mergi Îndeajuns spre Miazăzi, o să dai odată și odată peste un pod de pământ ce se Întinde spre Apus. Mă privi cu luare aminte. Dar tu unde mergi așa, haihui? Mi-am luat inima În dinți și i-am spus că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Leul Adormit, Îmi arătă el cele cinci și Încă patru stele care luceau la un deget deasupra pământului, spre Miazăzi. Și nu scăpa nicicând din ochi Pruncul, Îmi atrase el atenția, ridicând degetul deasupra capului. Stelele astea o să-ți fie Îndeajuns. I-am povestit atunci de Vindecătorul de pe malul celălalt care Își ducea luntrea peste apă uitându-se tot după stele. - Cred că le știe, de acum, mai bine decât mine, căci trebuie să ajungă dintr-un loc, În alt loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În ansamblu, programul lui era eficient. Nici unul dintre studenții săi nu a devenit un Ravelstein, În anvergură. Dar cei mai mulți dintre ei aveau o inteligență superioară și erau singulari. El Îi voia singulari. Îi plăceau studenții trăsniți - niciodată nu puteau fi Îndeajuns de trăsniți Încât să‑l satisfacă. Dar, desigur, trebuiau să‑și Însușească Învățăturile fundamentale, ba chiar să le cunoască al naibii de bine. - Nu‑i ăsta ăla sucitul? Întreba despre unul sau altul dintre studenți. Ai primit o copie după articolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
departe. Fiecare pală de aer Înghețat inhalată de nările dramatice ale lui Battle Îi aducea tot mai multă roșeață În obraji. Culoarea i se Întindea până la pliurile de acordeon de sub bărbie. Rareori purta pălărie. Părul negru părea să‑i Încălzească Îndeajuns ceafa. În picioare avea pantofi de dansator de tango. Simpatizam cu excentricitățile lui. Părea un amestec de delicatețe bine Înfrânată și de brutalitate eruptivă. Soții Battle aveau o Înaltă apreciere pentru Ravelstein. Îi purtau afecțiune. Îți dădeai seama că discutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]