2,099 matches
-
care, În fapt, n-a avut loc: excluderea definitivă a celui de-al treilea personaj, care poate fi sau nu un martor exterior. Sinuciderea e piatra unghiulară a mai tuturor dezbaterilor religioase creștine - și mai ales a dogmei catolice. Refutat, Îndeobște, ca un păcat capital, actul sinuciderii nu s-a bucurat de o dezbatere pe măsura violenței cu care dizlocă părți din realitate. Și totuși, În ciuda interdicțiilor, În ciuda blestemului bisericii, extrem de mulți scriitori se sinucid. Ce forță mai puternică decât educația
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
actului suicidar („Se numește sinucidere orice caz de moarte care rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, săvârșit de victima Însăși și despre care se știe ce rezultat va produce”l8), În practica obișnuită aceste aspecte sunt Îndeobște trecute sub tăcere sau, cel mai adesea, minimalizate. Spectaculozitatea elementului emoțional surclasează interesul, fatalmente restrâns, al unui act pe care definițiile tehniciste Îl circumscriu cu atâta precizie. În cazul scriitorului, motivația virează inevitabil spre domeniul psihologicului. Artistul este, el Însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autodescrierii mecanice și al ilustrativismului psihologizant. Conturarea autoportretului se produce prin dezvoltarea unei complicate strategii al cărei scop esențial este depășirea fazei de simplu portret. Într-un anumit sens, În jurnalul intim diferența dintre portret și autoportret e diferența care, Îndeobște, poartă un nume inefabil: saltul calitativ. Pe când portretul rămâne În limitele unei presupuse obiectivități și răceli, autoportretul este Întotdeauna „fierbinte”: el adaugă liniilor și contururilor, luminilor și umbrelor un excedent de tensiune psihică. Insert involuntar și, adeseori, insesizabil, autoportretul creează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
majoritatea schimburilor politice, economice și ideologice, cvasitotalitatea conflictelor lor militare au loc exclusiv la nivel diadic, cu proprii vecini, sau la nivelul propriului subsistem de relații internaționale. Subsistemele relațiilor internaționale reprezintă Încrengături coerente de legături politice, economice și ideologice, formate Îndeobște În spații geografice compacte, bine delimitate de obstacole naturale (În special mări și oceane) sau climatice 1. Subsistemele sunt create de formarea unor modele, unor căi specifice după care sunt conduse timp de decenii sau de secole schimburile politice, militare
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În povestiri se aleg drept scene ale acțiunii mai ales reuniuni de familie. Bunăoară, textul titular al volumului Dacă privim în ochi privighetoarea descrie o nuntă, iar motivația acțiunii centrale nu e livrată, așa cum se întâmplă și cu alte situații, îndeobște ciudate. Literaritatea constă tocmai în imprecizie, în întreținerea enigmaticului. Nu se urmărește propunerea vreunei semnificații, ci, probabil, exersarea autorului în surprinderea unor jocuri de stări sufletești și înregistrarea de senzații. Altcândva, în relatarea altei nunți, naratorul, concomitrent și personaj, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
revista scoasă de el din 1882, îi aparțin fără îndoială. Din bogată activitate publicistica desfășurată în România, contribuția de cronicar dramatic (la „Românul”, între 1875 și 1880, la „Cimpoiul”, din 1882) trece în prim-plan, desi numele lui este legat îndeobște de rolul de detractor al lui I.L. Caragiale. Într-o cronică din „Românul” (1879), dramaturgul era acuzat de imoralitate, iar comedia O noapte furtunoasa calificată drept o „piesă de scandal”, plină de obscenități. Nedreaptă critică s-a reluat în „L
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
Bucevschi, Dumitru Covalciuc, Grigore Crigan. Cu mențiunea „Trei poeți bucovineni din România Mare”, sunt reproduse poezii de George Drumur, Vasile Posteuca, Mircea Streinul. Ț.F. este una din puținele publicații contemporane care acordă o deosebită atenție creației populare. Se publică îndeobște folclor bucovinean: bocete, descântece, snoave, cântece bătrânești, proverbe, alte materiale sub titlurile Obiceiuri de familie, Din poezia ceremonialului de nuntă, Cântecul celor rămași în viață după măcelul de la Lunca din ianuarie 1941, se reproduc texte din colecțiile lui Dragoș Tochiță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
armonie cu aceste legi. Aici ar fi de constatat și că un capitol despre fericire inserat într-o carte dedicată capitalismului e o idee, la rîndul ei, cât se poate de fericită. Spre deosebire de ceea ce se crede și s-a observat îndeobște pe la noi, autorul acestei cărți ne face demonstrația că există o strînsă legătură între morală și capitalismul autentic. Pentru că acesta își are rădăcinile în cumpănita morală protestantă iar ideile despre lăcomie, îmbogățire fără limite, egoism sau risipă, asociate uneori capitalismului
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
număr. Interesul pentru literatură este sporadic, proza și poezia lipsind din cuprinsul revistei. În articolul Anul literar 1934, Eugen Ionescu afirmă că lipsa spiritului critic în literatura română a dus la imposibilitatea afirmării unor creatori de talent, critica literară dezbătând îndeobște rolul social al culturii, participarea intelectualilor la democratizarea vieții. Exagerând valoarea lui Ion Minulescu, Al. T. Stamatiad și F. Aderca, pe care îi compară cu Paul Valéry, Charles Baudelaire și Julien Benda, E. Ionescu nu-i menționează, în schimb, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286518_a_287847]
-
o versiune mai romantică și mai tragică a vieții și sfîrșitului prietenului său, care nu îi justifică sau legitimează trădarea, dar cel puțin îi conferă o dimensiune general umană, mai ușor acceptabilă. Oricum, o posibilitate de răscumpărare teoretică prin ochii îndeobște voyeuriști ai cititorilor însetați de aroma amară ca berea Guiness a unui suflet plin de umbre. Deși armistițiul din 2005 l-a determinat pe Donaldson să-și mărturisească jocul dublu, adevăratul secret al motivațiilor sale l-a dus cu el
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în 2007, cu Birmane, roman în care Christophe Ono-dit-Biot pătrunde adînc într-o țară în plină transformare, pe care o cunoaște bine și de care e foarte atașat. Iată-l deci, în 2013, consacrat de un alt mare premiu, acordat, îndeobște, unor texte ce răspund unor înalte exigențe stilistice, cu iz de clasicism bine temperat. De altfel, declarațiile proaspătului laureat întăresc aceste premize: "Plonger e un roman menit să transmită ideea conform căreia cultura lumii vechi este eternă și necesară pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu adevărat scriitoarea e să trezească și să alimenteze memoria unor lumi dispărute. Cîți se mai întreabă astăzi, chiar dintre urmașii celor evocați emblematic, cum se trăia în Africa central-ecuatorială înainte de întîlnirea cu Europa? Gravurile și reprezentările de epocă ilustrează îndeobște șiruri nesfîrșite de prizonieri înlănțuiți, în drum spre vasele care aveau să-i rupă pe veci de ținuturile natale. Dar acei oameni au avut o existență anterioară captivității, o societate, familii, prieteni, ocupații, într-un univers liber, unde nu viețuiau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pentru un soi de echilibrare "politic corectă" a panelului de scriitori prin introducerea unei voci feminine, evoluția analizei pune în evidență cu claritate faptul că dimpotrivă, niciun critic literar nu a reușit să o asocieze pe Redonnet cu ceea ce numim îndeobște feminism sau literatură feminină. Singularitatea vocii sale nu are gen. În ce-l privește pe Eric Chevillard, considerat, pe bună dreptate de Lidia Cotea ca autorul cel mai profund și mai interesant din cei trei, revolta sa poetică rimbaldiană ilustrează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Secolul 20”, „România literară”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Vatra”, „Neue Literatur”, „Caiete critice”, „Contrapunct”, „Observatorul cultural” ș.a., ori străine, precum „Der Pfahl”, „Arcadia”, „Neohelikon”, „Revue germanique internationale”, „Sprachkunst”, „Südostdeutsche Viertelsjahresblätter” ș.a., în acestea din urmă semnând îndeobște Andrei Corbea-Hoisie. Coordonează, de asemenea, mai multe volume colective din seria „Contribuții ieșene de germanistică” și, alături de câteva ediții publicate în Germania și după mai multe traduceri în românește (din Hans Robert Jauss, Valeriu Marcu, Th. W. Adorno), încredințează tiparului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
e aproape o traducere după Legouvé, "roata norocului" din Reverii un ecou prozodic din V. Monti: Rătunda roată răpide Pe schițe s-au întors Și mândrul poticnindu-să Cade cu capu-n jos. Din teatru, tălmăciri și prelucrări de vodeviluri franceze îndeobște, remarcabilă e versiunea fragmentară din Les femmes savantes de Molière, nu numai izbutită, dar sub raportul transpunerii spiritului intrinsec în alt limbaj, o operă originală, prezentând afectări și istericale la modul oriental. Dar întîi de toate Negruzzi e un mare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cetățeanul turmentat sunt mai mult niște intrări grase în scenă, Cațavencu e zgomotos, schelă-lăitor, escroc, galant, sentimental, patriot, adică un Mitică, Pristanda un Polonius pentru această lume bombastică, funcționând ca un ecou docil. Femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare. Îndeobște comicul rezultă din combinarea mijloacelor și rămâne în sfera indemonstrabilului, constituind "caragialismul". Teatrul lui Caragiale e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectatorului, care le anticipează, efectul delirant al melodiei în opera italiană. Tot ce se poate tăia din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acelor clopote care vestesc în Evul mediu trecerea leproșilor". În majoritatea romanelor se descoperă două idei obsedante: fie separația morală între Moldova și Muntenia, dând naștere de pildă la conflicte de ordin casnic, fie dreptul la confort sufletesc al bărbatului, îndeobște scriitor. Bal mascat, Fata din Zlataust, Crăciunul de la Silvestri, Lorelei, Arca lui Noe, Secretul Anei Florentin, Fundacul Varlamului, Prăvale-Babă, Tudor Ceaur Alcaz, Hai-Diridam nu adaugă nimic valabil peste seria La Medeleni. În ultimul roman găsim totuși grațioase versuri. C. STERE
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
alcoolism din cauza unui scandal. Fata lui, Agata, după multe dezamăgiri, se căsătorește cu un simplu cizmar. Degradarea lui Sălceanu, în care mai licăresc semne de nobleță umană, e de sursă dostoievskiană, după cum virtutea proletară e din psihologia eroilor lui Gorki. Îndeobște literatura lui Carol Ardeleanu se caracterizează prin simpatie pentru umili, prin bizarerie epică dusă până la fantomatic și grotesc și printr-un realism exterior. Autorul "studiază" mediile la fața locului, minele, delta, casele de prostituție, aducând o documentare de ordin pitoresc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
umor englezesc fără cute, făcut din enormități. Lui Pi, mort, i se face o injecție cu marmorificare neagră, care-l preface de-a dreptul în statuie, apoi e dat la șlefuit. F. Aderca a scris și poezii, remarcabile prin sugestii, îndeobște"venerice". Citată cu precădere este Medievală: Pasiunea mea e un călugăr medieval Cu o sutană lungă Și neagră, la călcâie să-i ajungă, Și la gât o cruce de opal. Adevărata originalitate stă în a fi intuit înaintea lui I.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
precum și la raporturile textului cu tălmăcirile anterioare, parțiale, din Scriptură în limba română - tipăriturile lui Coresi, Palia de la Orăștie, Noul Testament de la Bălgrad, tipăriturile mitropolitului Dosoftei al Moldovei sau traducerea Vechiului Testament rămasă în manuscris de la Nicolae Milescu. S-a considerat îndeobște că la întocmirea acestei ediții a Bibliei au contribuit un grup de cărturari din Țara Românească, între care, frații Radu și Șerban Greceanu (celui dintâi datorându-i-se și Stihurile asupra stemei prea luminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
noi reguli, situații și caracteristici care ar impune schimbarea viziunii de ansamblu asupra societății și teoriei care o explică, de multe ori modificările de opinie în ceea ce privește poziționarea postmodernismului intervin chiar în lucrările susținătorilor noului curent de gândire. Acest lucru este îndeobște explicat prin faptul că scriitorii și teoreticienii cunoscuți drept postmoderni nu se consideră pe ei înșiși ca fiind înregimentați în vreun curent anume, astfel încât libertatea lor de exprimare este de obicei neîngrădită de amendamentele vreunui soi de coerență pe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că delimitările ferme nu aparțin spiritului postmodern, multe dintre înscrierile teoretice care vor urma fiind pentru mulți autori strict contextuale și aplicabile doar unor etape ale scriiturii lor. 2.3.2. Perspectiva rupturii. Postmodernismul reacționar Teoreticianul francez Jean Baudrillard este îndeobște considerat drept unul dintre cei mai cunoscuți și influenți susținători ai rupturii de formele moderne ale societății, culturii și politicii 172, și chiar a unui "postmodernism apocaliptic" ce se instituie într-un set de discursuri "negative" sau pesimiste la adresa noilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosoful francez a catalogat de foarte multe ori, nu doar înainte de 1980, ci chiar și după acest moment, societatea actuală ca "societate modernă", "modernitatea noastră", "timpuri moderne" etc. Acest lucru nu înseamnă că teoriile pe care le susține acoperă ceea ce îndeobște se înțelege prin termenul de modernitate, ci doar trădează inconstanta preocupare pentru ralierea la un curent sau altul sau la un vocabular anume 433 (cuvântul "modern" din diverse texte târzii denotă în special sensul de bază, acela de actualitate). Tocmai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pertinente și analitice acolo unde Baudrillard nu era decât în postura unui scriitor postmodern, și nu în aceea a unui observator neutru și imparțial. Acolo unde scriitura sa este realmente postmodernă, soluțiile practice sunt puțin relevante. Chiar dacă aici se poate îndeobște lectura o mare fragilitate și vulnerabilitate a teoriei baudrillardiene, pentru cercetarea de față tot acesta este și locul valoros al scrierilor sale, în care critica și scriitura se juxtapun într-o exemplificare cu adevărat performativă, reliefând o concomitență impresionantă a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
persoane ,,neîngăduit” de certată cu sine și mereu în ,,contraavânt” - conturează imaginea unui autentic, sui-generis, avangardist. În contrast cu începuturile sale, întemeiate pe dilatarea și distorsiunea realului în numele unui eu hipertrofic, pe negarea mimesisului, versurile chemate să retrăiască patriotismul celui ce părea îndeobște a întoarce spatele socialului impresionează prin simplitatea, nu lipsită de accente patetice, cu care iubirea, ura, speranța sunt adeverite drept puteri ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]