4,024 matches
-
mult, încât să implore și să strige. Uneori, e tăcută de la început până la sfârșit. Singurul sunet din cameră este cel al respirației lor, care crește și scade ca o mare îndepărtată, oceanul, apa care învăluie pământul. Yu Qiwei e deopotrivă îndrăzneț și timid. E o figură publică respectată, un bărbat înțelept, aproape un model patern, și cu toate astea, cu mine, e un băiețandru într-un magazin cu fructe. Îmi place la nebunie când mă vrea în timp ce doarme. Asta se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Poate la fel de bine să înflăcăreze sau să doboare oameni. În timp ce-l ascult pe Domnul Shi, iau seama la moda din Shanghai. Femeile sunt elegante. Se îmbracă în fuste scurte și poartă pantofi ascuțiți la vârf, cu tocuri înalte. Croielile sunt îndrăznețe, pline de maginați. Taximetristul nostru pedalează prin mulțime. Mă țin strâns de bară, ca să nu cad. Clădirile de pe ambele părți ale străzilor sunt mult mai înalte decât orice am văzut vreodată. Am impresia că Domnul Shi plănuiește să-mi arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și se uită la mine pe sub marginea ochelarilor. Nu mă recunoaște la început. Apoi se mai uită o dată la mine. Văd că mă recunoaște, dar tot nu zice nimic. Se uită lung în continuare. Mă analizează cu privirea. O privire îndrăzneață, nepoliticoasă chiar. Ca un negustor de antichități care cântărește o piesă - nu se grăbește. Asta mă face să mă simt stânjenită. Apoi îmi zice c-o să facă tot ce poate. O să te descurci în Yenan. Se lasă pe spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
niciodată greș în a arunca o vrajă asupra publicului ei. Inima ei nu-și iese din ritm. În tăcere, ea i se prezintă lui. Fiecare parte a trupului ei vorbește, oferă și transmite. Îl face să o privească, în voie, îndrăzneț. Părul ei pieptănat cu grijă, pielea de fildeș. Stă nemișcată, pe jos, pe pământul din Yenan. Îl lasă să o descopere. Iar el zâmbește. Ea se întoarce spre el. Apoi privirea ei trece, mergând dincolo de el. Ea nu-i permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe Mao și oaspeți cu dorința ei de a învăța. Are douăzeci și patru de ani și focul din pieptul ei arde cu flăcări mari. Energia ei își face efectul magic asupra unora, dar altora ea li se pare naivă și prea îndrăzneață. E prea emoționată ca să observe o atitudine sau alta. E martoră la felul în care Mao joacă rolul de naș pentru armata sa. Ea vede ce poate să realizeze prin această căsătorie - i se înfățișează cel mai bun exemplu. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ambițioșii. Cultiv relații participând la premierele lor și lucrez cu ei la materiale neterminate. Ai vrea să-ți dedici talentul tovarășului președinte Mao? întreb eu. Ce-ar fi să schimbi melodia asta cu preferata tovarășului președinte? Da, fii creativ și îndrăzneț. Îmi educ prietenii trimițându-le lucrări de referință, printre ele „Tămâia de la miezul nopții”, o piesă clasică de operă chinezească, și celebrul cântec italian „Întoarcerea la Sorento”. La început, ei sunt nedumeriți - sunt obișnuiți cu gândirea liniară tradițională. Le lărgesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
avut ghinion, nici nu Îl vedeam bine, el era foarte departe și Casandra, aiurea cum e de obicei, deja Începuse să strige: — ... Hai și tu, Daniel, mai În față! El, știți, e mai timid din fire! El acasă e mai Îndrăzneț, acasă poate fi chiar obraznic! Păcatul cu el e doar că În lume nu face față... Hai și tu! Mergi În față și tu, să te vadă Traian al nostru! Luați-l cu voi și pe Daniel! Hai, Daniel, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume. Părul ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii și brațele total neacoperite. Croiala îndrăzneață și transparența toaletei vert d’eau scoteau în evidență liniile trupului până la cele mai ascunse detalii. Moda Galatée transforma rochia într-o veritabilă „draperie udă”, perfect mulată pe formele posesoarei. La Paris, femeile care adoptaseră moda asta erau numite les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de exclamații de uimire. Picioarele ei prelungite cu papuceii albi de balerină păreau interminabile. O asemenea dezvăluire de forme era de neconceput pentru majoritatea celor din sală, dar, în aceeași măsură, și teribil de atrăgătoare, fascinantă. Desăvârșirea formelor, puritatea lor îndrăzneață dizolvau, anihilau orice prejudecată. La primele acorduri ale muzicii, cei doi parteneri de dans și-au pus măștile aurite. Bătrânețea și tinerețea, iarna și primăvara, renunțarea și iubirea. Dansul lor evoca toate acestea, cu o mare expresivitate din partea domnișoarei Nanone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uriașe ca să iasă în calea oricărui autobuz care sosea, a oricărui scuter-ricșă care apuca în sus pe drum, căutând alcool de orice fel, inspirate fiind, fără-ndoială, de amintirea unei anumite accelerări a sângelui, a unei misterioase euforii. Deveneau din ce în ce mai îndrăznețe, cercetând conținutul așternuturilor, apucând plasele de cumpărături și alungându-i pe proprietari, care fugeau urlând de groază. Se părea că vechile obiceiuri din bazar ieșeau din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a eliberat carnea din strânsoare, femeia a oftat ușurată, iar rochia din tafta verde s-a prăbușit pe podea într-un morman șifonat. Verdele era culoarea preferată a lui Susan atunci când venea vorba de haine. Asta pentru că orice culoare mai îndrăzneață, roz sau portocaliu, ar fi făcut notă discordantă cu roșul natural al părului. — Să știi că e un adevărat blestem să fii femeie. —Pe bune? a răspuns Nick neatent, încercând să-și desfacă papionul. De ce? Pentru că trebuie să te strecori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Marea! înțelese că acolo se afla teribila mare de care vorbea atât de mult Suilem și pe care o pomeneau cu respect cei mai norocoși călători ce petrecuseră câte o noapte în jaima sa; și când un val lung, mai îndrăzneț, înaintă impetuos pe nisip gata să-i ude sandalele și să lingă poalele veștmântului, spaima ce puse stăpânire pe sufletul său fu atât de mare, că nu izbuti nici măcar să facă un pas înapoi și să o ia la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nuanțe strălucitoare care reflectau razele, dându-le amețeli. Argintiul, auriul și modelele ecosez erau la mare cinste, deși lângă noi, la bar, stătea un grup de fete cu părul strâns În codițe și purtând rochii ieftine cu paiete. Cea mai Îndrăzneață avea mănuși lungi și albe și o rochie roșie, lungă până la glezne și decoltată, de pe care nu lipseau desigur paietele. Pe sub fustele scurte, picioarele Însoțitoarelor ei erau dezgolite, dar pielea le era ca de găină. Pereții și podeaua de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
atâția ani de persecuții, sute de ismailiți ies la lumină. Convertirile se Înmulțesc. În anumite cartiere, aceștia alcătuiesc străji Înarmate În sprijinul sultanei. Cu toate acestea, cea din urmă viclenie a lui Terken este, probabil, cea mai ingenioasă și mai Îndrăzneață: emirii din anturajul ei se prezintă, Într-o zi, În tabăra dușmană, anunțându-l pe Barkyaruk că au hotărât s-o părăsească pe sultană, că trupele lor sunt pregătite să se revolte și că, dacă el accepta să-i Însoțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prin Paris, ca trebuit dl. Nicolas să-și publice traducerea, ca Théophile Gautier să lanseze, În paginile ziarului Le Moniteur universel, un răsunător „Ați citit catrenele lui Kéyam?”, salutând „această libertate de spirit absolută, pe care gânditorii moderni cei mai Îndrăzneți cu greu o egalează”, ca Ernest Renan să supraliciteze: „Khayyam este, probabil, omul cel mai interesant de studiat pentru a Înțelege ce a putut deveni geniul liber al Persiei În strânsoarea dogmatismului musulman”, pentru ca, În lumea anglo-saxonă, FitzGerald și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și ale vegetalelor, continuă să opereze, sunt independente, fiecare lucrând În sectorul ei, Acum ești convins, Da, Du-te atunci și anunță pe toată lumea, spuse spiritul care plana deasupra apei din acvariu. Și așa a Început polemica. Primul argument Împotriva Îndrăzneței teze a spiritului care plana deasupra apei din acvariu a fost acela că purtătorul său de cuvânt nu era un filozof cu diplomă, ci un simplu ucenic care nu mersese niciodată mai departe de câteva rudimente reduse, de manual, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
stinseseră În mai puțin timp decât ar fi necesar pentru a o spune. Întrebarea dacă dumnezeu avea autoritate asupra morții sau dacă, dimpotrivă, moartea era superiorul ierarhic al lui dumnezeu, chinuia În surdină mințile și inimile sfintei instituții, unde afirmația Îndrăzneață că dumnezeu și moartea erau două fețe ale aceleiași monede Începuse să fie considerată, mai mult decât o erezie, un sacrilegiu abominabil. Asta era ceea ce se trăia pe dinăuntru. În văzul Întregii lumi, ceea ce preocupa cu adevărat biserica era participarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a lui matusalem, despre care există Îndoieli că ar fi murit la nouă sute șaizeci și nouă de ani cum spune vechiul testament masoretic sau la șapte sute douăzeci cum afirmă pentateucul samaritean. Cu siguranță nu toată lumea va fi de acord cu Îndrăzneața propunere arhivistică a funcționarului tuturor numelor care au existat și vor exista, dar, o consemnăm aici pentru eventuala valoare pe care ar putea s-o prezinte În viitor. Moartea examinează fișa și nu găsește În ea nimic care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
meu nu este decât un cerc imens, ca atunci când arunci o piatră în apă, o piatră valoroasă, și n-o voi mai putea scoate niciodată din adâncuri, părul moale al pensulei îmi mângâie părul pubian, lăsându-se pradă aceleiași flăcări îndrăznețe și dulci, inspir și expir cu dificultate, iar în tot acest timp chipul său poartă expresia unei profunde concentrări, căutând o nuanță rară pentru carnea mea, pe care un ochi uman cu greu ar putea-o distinge, până când, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
corp și se pare că toată viața am tânjit după această renunțare, încă de când eram copii și aveam aceeași uniformă. Mă despart de mine însămi cu o mare ușurare, de conștiința mea întortocheată, neliniștită, inspectez membrele lui încordate, voința sa îndrăzneață, pe mine mă vrea și eu sunt tot ce-ar fi putut avea mai bun, perfecțiunea și-o dorește și îi e atât de simplu, din adâncurile trupului meu îmi zâmbește, iar zâmbetul lui are în el ceva matern și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aurie îmi stă alături, poate ne și împrietenim, eu și soarele, și copacii, și florile, acum le observ pentru prima dată, cascade de flori de primăvară, galbene, roșii și violet, de la depărtare nu au nici nume, nici istoric, doar pete îndrăznețe pline de o culoare vie și efervescentă. Nu am nici o îndoială, acolo jos are loc o petrecere, iar eu sunt gata să mă alătur, să mă bucur de viața scurtă, scurtă a florilor de primăvară, care se consumă aproape la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le facă viețile bucăți. O iau încet în brațe, nu îmi vine să cred cât este de ușoară, chipul ei se leagă printr-un gâtuț ca un fir subțire de trupul minuscul, aproape imponderabil, parcă ar fi încă mormolocul acela îndrăzneț de spermă, o miros, caut mirosul acela minunat al bebelușilor, mirosul acela liniștitor, dar în locul său nu găsesc decât un miros sărat și greu, ca mirosul de interior, mă îngrețoșează, este ca și când m-aș fi mirosit pe mine pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
când erai copil, încearcă ea să mă ajute, iar eu fac un efort să îmi amintesc, răsfoiesc albumul cu fotografii îngălbenite dinăuntrul meu, Udi a apărut în viața mea atât de repede, cu dorințele lui care au fost întotdeauna mai îndrăznețe decât ale mele, cu dragostea și ura lui, ce a fost înainte de el, apoi îmi amintesc, ca întâia adiere de vânt ce sparge hamsinul, amintirile se apropie de mine și îi spun pe un ton ezitant, aproape rușinată, când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puterile, îmi încordasem întreg trupul, încercând să îi acopăr fisurile, an după an acest lucru devenise din ce în ce mai greu, și iată că acum a sosit clipa de care mă temeam, clipa în care nu se mai poate ascunde nimic, pentru că adevărul, îndrăzneț și agresiv precum focul, înghițea cu răsuflarea lui straturile de flori pe care le plantasem cu inima îngreunată de frică. Mă ridic greu și mă întorc în camera ei, întunericul din casă este dens și adânc, acoperindu-i fața inocentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
adevărat că nu știu să iubesc, dragostea este un lux, numai când totul merge bine poți iubi, atâta doar că niciodată lucrurile nu merg în totalitate bine. Îl privesc îndurerată pe fratele meu cel mic, fața lui are o expresie îndrăzneață, la fel e și Noga, se apropie de mine, pe el l-am iubit cu adevărat, mormăia în brațele mele ca un ursuleț sălbatic, eu eram lupul, iar el era ursul și ne zvârcoleam amândoi în patul cel înalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]