9,974 matches
-
nu închipuire, Trăiesc poezie și nu dezamăgire. Cu aripi de vis sufletu-mi ridici din lanțuri Ce viața le-a infășurat-n false jocuri Și de ispita mă-mbie ca-n slovă să mint, Tu să invoci al iubirii sacru legământ! Îndrăznește, versule, fii a mea trăire Să-ți pot înveșmânta fioru-n nemurire, Cheamă-mă în taina ta, nu mă poți păcăli Cu vorbe de durere, nu te mai zvârcoli!... Renaștem...tu vers pereche sufletului meu, Unirea noastră-i sfântă la bine
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
viu și nu închipuire,Trăiesc poezie și nu dezamăgire.Cu aripi de vis sufletu-mi ridici din lanțuriCe viața le-a infășurat-n false jocuriși de ispita mă-mbie ca-n slovă să mint, Tu să invoci al iubirii sacru legământ!Îndrăznește, versule, fii a mea trăireSă-ți pot înveșmânta fioru-n nemurire,Cheamă-mă în taina ta, nu mă poți păcăliCu vorbe de durere, nu te mai zvârcoli!...Renaștem...tu vers pereche sufletului meu,Unirea noastră-i sfântă la bine și la
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
dor m-alină. Senin mi-e gândul ce vine înspre Tine, Nemuritor, murirea clipei n-a învins, Cu mântuirea primăverii l-ai convins Că-n sine-i înflorirea vieții...și-n taine! -Dă-mi, Doamne, taina visului cu "ochi deschiși" Să-ndrăznesc a mă dezrobi de-a mea moarte, Coboară-n fluturi de cer să-mi dai libertate Și-nvie lacrimi din ochi, cândva mi-erau proscriși... Citește mai mult Mă-ntreb, Doamne, de ce ne dai primăvară,Să te simțim văzând-o
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
de dor m-alină.Senin mi-e gândul ce vine înspre Tine,Nemuritor, murirea clipei n-a învins,Cu mântuirea primăverii l-ai convinsCă-n sine-i înflorirea vieții...și-n taine!-Dă-mi, Doamne, taina visului cu "ochi deschiși"Să-ndrăznesc a mă dezrobi de-a mea moarte,Coboară-n fluturi de cer să-mi dai libertateși-nvie lacrimi din ochi, cândva mi-erau proscriși...... XIX. CREDE-N POEMUL TĂU!, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
lacrimi Și nu simțea nici foame, nici durere. „V-ați învățat așa, cu mâna-ntinsă, Petreceți toți, mâncați și chefuiți, Iar eu, și lumânarea o țin stinsă Acum, vreți banii mei, să-i cheltuiți?” Așa le răspundea acelor care Au îndrăznit să-i ceară câte-un ban, Deși averea era tot mai mare, El se plângea mereu, că e sărman. Dar a murit, că și zgârcitul moare, ... Citește mai mult A învățat să țină punga strânsă,Zgârcit de mic, trăind numai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
cu cel puțin un punct mai mult decât aș fi meritat după cât învățasem, pentru că ce nu știam completam de la mine și era acceptat. Tot mai mult lingviștilor datorez acest lucru, la literatură, examenele fiind, atunci, de obicei, orale. N-am îndrăznit nici să trimit ceva vreunei reviste, deși exista „Echinoxul” studențesc și deși făceam, pentru mine, din când în când, câte o compoziție literară. - Care au fost gândurile, visele, aspirațiile cu care ai absolvit facultatea ? Ce s-a întâmplat după absolvirea
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
descoperi, la Păcală, o boală, mai ales psihică. Am citit, la întâmplare, diverse lucrări, predominând cele de psihologie, psihiatrie, psihanaliză, dar nu am nicio pregătire în acest domeniu care nu mă preocupă nici cel puțin amatoristic. De aceea, n-am îndrăznit să mă îndepărtez de ceea ce am citit și, în toată cartea (nu are decât o sută de pagini), este o abundență de citate. Originală este grafica realizată de colega mea, Mara Pop (Babiciu), care a ilustrat volumul. - Cum percepe Angela
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
uite ce repede s-a făcut seară și-au zis ei, pustnicul a mai continuat să se roage un timp în tăcere, apoi s-a sculat primul zicând scurt: - Să ne adăpostim undeva. Ei rămăseseră fără grai, n-au mai îndrăznit să deschidă gura, îl priveau ca pe un sfânt coborât dintr-o frescă, totul părea de domeniul miracolului, un miracol la care doar să întinzi mâna ca să-l atingi, și i s-au alăturat sub coroana unui stejar viguros pentru că
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
pustnic, numai el știe cât se roagă, cât postește, cât veghează, așa că nu era de condamnat. Și fiindcă discuția alunecase pe generalități, l-am auzit la un moment dat răspunzând la o remarcă a gazdei: - Toți păcătuim... Părinte. Nu a îndrăznit să-l numească Sfânt. Ne vine timpul la fiecare, închidem ochii și, Judecata! Ori jos la gheena ori sus în sânul lui Avraam. Dar nu ajungem alde noi ăștia de aici, acolo cu păcatele pe care le ducem în spate
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
culcare. Altă temă extrem de grea dată părinților ei. Cum să facă ei programul fetei, când mereu are ore și pentru relaxare, iese și ea puțin timp? Adevărat că nu prea le spune pe unde umblă, dar nici ei nu ar îndrăzni să o întrebe. Dar, ce i s-a întâmplat? - Când se va trezi, vom vorbi cu ea. În familia aceasta, nașterea Talidei a fost binecuvântare mare, căci venirea ei pe lume s-a făcut cu greu, după tratamente, durere și
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
lighioanelor în odaie, țipă disperată. Este conștientă că-i scăpase de sub control și aceste momente puteau însemna sfârșitul său. - Opriți-vă neisprăviților, că rămân fără aer! - Ne-ai jucat cum ai vrut! - răcni unul dintre împielițați cu vocea răgușită. - Cum îndrăzniți să-mi nesocotiți poruncile? Derbedeilor, nu sunteți buni de nimic! Avem o înțelegere și trebuie respectată atât cât voi dori eu! - Ne trebuie una mai tânără care să-ți preia ștafeta! - zise un alt drăcușor. - Vă poruncesc să ieșiți din
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
plantate de vecina care se ocupă de grădină. Primule olandeze, evident. Anul acesta așteptăm și flori de liliac, am adus eu de la țară o rădăcină acum vreo doi ani. Ieri am zărit și primul fluture, din păcate unul maro. Am îndrăznit, totuși, să-mi pun o dorință. Secretă! Se zice că era de preferat ca primul văzut să fie alb, dar asta era la țară, cu multi ani în urmă. La oraș s-au schimbat lucrurile, în curând ne vom mulțumi
Port ceva pe dos, cum m-a învățat bunica, să nu se prindă farmecele de mine. Primăvara la perfectul simplu într-un oraș mic de provincie () [Corola-blog/BlogPost/338197_a_339526]
-
pentru sprijin divin. Înjură ca un birjar la volan și, în secunda următoare, face cruci până în pământ pentru că a trecut pe lângă o biserică. ANAF scrie mare că sunt „la dispoziția” contribuabilului dar, în practică, funcționarele se răstesc la tine dacă îndrăznești să comentezi, ridică din umeri când le semnalezi absurdități și în general te plimbă fără rost între ghișee. La nivel declarativ, tot ceea ce se întâmplă este spre binele celor mulți. Afișăm principii și sloganuri pe pereți ca să ne simțim bine
„Iar dosar cu șină?!” După ce am mers 3 săptămâni zi de zi prin deșertul ANAF, am descoperit poziția contribuabilului în relație cu statul () [Corola-blog/BlogPost/338170_a_339499]
-
apuci de droguri și atunci n-ai voie să ai spațiu personal. Vezi? Totul este spre binele tău, nerecunoscătorule. Omerta (legea tăcerii) este asigurată prin două modalități: în primul rând prin amenințarea că vei primi cadou o cravată siciliană dacă îndrăznești să te împotrivești și, în al doilea rând, prin faptul că toți membrii organizației sunt infractori, iar distrugerea reciprocă este astfel asigurată. Vezi tu, când trăiești toată viața printre infractori, ajungi să crezi că toți sunt la fel. De-asta
„Iar dosar cu șină?!” După ce am mers 3 săptămâni zi de zi prin deșertul ANAF, am descoperit poziția contribuabilului în relație cu statul () [Corola-blog/BlogPost/338170_a_339499]
-
atâta libertate cât am putut s-avem și noi. Iar tu ne-ai fost alături cu gesturi mari, dumnezeiești. Și-acum, când a-ncolțit speranța, tocmai acum ne părăsești?” La sfârșit de tot, doamna Cristina Stamate își cere iertare că a îndrăznit, dar trebuia să ne zică. Și ne iartă la rândul ei, pentru că “oricum sunteți, ai mei sunteți. Mi-e ciudă, plâng și vă iubesc!” Așteptăm în scaune cu frunțile plecate și aplaudăm vinovați. Măcar atât putem face momentan. Urecheala asta
Astă seară facem glume de tranziție () [Corola-blog/BlogPost/338195_a_339524]
-
mulți oameni care ar putea să danseze, dar se mărginesc să fie spectatorii unor panglicari care au mai mult tupeu decât ei și au confiscat ringul. Timiditatea excesivă și bunul simț funciar, machismul și alte învățături dăunătoare ne împiedică să îndrăznim a dansa Ce am înțeles eu din dans este că, în funcție de muzică, dansul e bucurie, e explozie, e soare (salsa). Uneori e introspecție (electro) sau explorarea propriilor tenebre (doom metall), alteori e doar un mers mai fancy, zâmbet și gest
De ce bărbații români se tem să danseze () [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
mulți oameni care ar putea să danseze, dar se mărginesc să fie spectatorii unor panglicari care au mai mult tupeu decât ei și au confiscat ringul. Timiditatea excesivă și bunul simț funciar, machismul și alte învățături dăunătoare ne împiedică să îndrăznim a dansa. Așadar, bărbați ai acestei țări, îndrăzniți și cereți-vă cât mai des ringul de dans înapoi. Dansați, băieți, orice, numai dansați!
De ce bărbații români se tem să danseze () [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
se mărginesc să fie spectatorii unor panglicari care au mai mult tupeu decât ei și au confiscat ringul. Timiditatea excesivă și bunul simț funciar, machismul și alte învățături dăunătoare ne împiedică să îndrăznim a dansa. Așadar, bărbați ai acestei țări, îndrăzniți și cereți-vă cât mai des ringul de dans înapoi. Dansați, băieți, orice, numai dansați!
De ce bărbații români se tem să danseze () [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
felie cu dulceață “rămâneam cu buzele umflate” uitându-mă la el cum și le linge pe ale lui cu plăcere. Singurii de care asculta orbește erau tata-mare și mami. Pe tăticu îl ignora iar pe tanti Oala o mârîia dacă îndrăznea să țipe la el când murdărea curtea. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de poarta noastră și nici să intre în curte, dacă nu era legat în lanț. Într-o seară, ne-am trezit în lătratul lui Cartuș și în
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
el cum și le linge pe ale lui cu plăcere. Singurii de care asculta orbește erau tata-mare și mami. Pe tăticu îl ignora iar pe tanti Oala o mârîia dacă îndrăznea să țipe la el când murdărea curtea. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de poarta noastră și nici să intre în curte, dacă nu era legat în lanț. Într-o seară, ne-am trezit în lătratul lui Cartuș și în țipetele a doi bărbați. Tăticu a ieșit repede în curte
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Antipa la mine în casă? În ziua aceea eu și Gigi am luat-o zdravăn la fund. Numai tata și tata-mare au gustat gluma mea și au râs așa cu poftă, că am râs și eu cu jumătate de gură, neîndrăznind să o privesc în ochi pe mami. Norocul meu a fost că i-au plecat și lui Gigi gândacii, căci dacă o încasam numai eu, într-adevăr ar fi fost cea mai rușionasă pagină din viața mea. Referință Bibliografică: GLORIE
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
o împărăție pe care n-ai întâlnit-o decât în povești. E minunata împărăție a albinelor. Cu un bagaj suficient de cunoștințe teoretice, cu doi, trei stupi, cu un bun sfătuitor și nu în ultimul rând cu multă dragoste, poți îndrăzni să intri în împărăția lor. Să începem cu cel mai leneș, regele, care e trântor de felul lui, păstrează armonia în împărăție, dar își face doar datoria de reproducere și deloc pe cea de rege. Regina însă (matca), e foarte
ÎMPĂRĂŢIA LBINELOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358247_a_359576]
-
la cină, seara, Cu-o mămăligă bună și îmbrăcată-n pijama. Nu veți putea, ca să vă faceți planuri Și nici să vă alimentați, la nesfârșit, Cu pilule de calciu, Oscioarele, din trupurile voastre, Care așteaptă un ajutor, Dar nici nu îndrăzniți Ca să creați o lume virtuală-n doi. Totuși...ce bine-arăți și Câtă bucurie am, să te cunosc E pentru mulți, subiectul de reflexie a vieții, Ce încă nu s-a terminat...însă, nici eu, Cu asta sigur, am încheiat. Großsantknikolaus
IUBIRE VIRTUALĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358258_a_359587]
-
se „o fală a monahismului”, așa că pentru amorul meu propriu de mamă spirituală a lui Hazail, am avut răsplată frumoasă. Dar scrisoarea d[umnea]voastră ar fi fost de un mare bine pentru monahism în ochii laicilor, de aceea încă îndrăznesc a vă ruga să ne faceți această mângâiere, arătând că în vremurile când călugărismului național i se aruncă mereu în obraz incultura și întunericul intelectual, iată că iese la iveală dovezi grăitoare despre... etc... etc. Noi în mșănăstițre, zi de
Noi contribuții la biografia Irinei Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2637_a_3962]
-
și jumătate. Nu știam ce să fac, nu era momentul potrivit! Am văzut, însă, alternativa cu ajutorul Pro Vita. Acum, Alex are nouă luni și sunt mândră de el! “, adaugă Ana. Este cea care sparge gheața din grupul curajoșilor care au îndrăznit să-și destăinuie experiența, în fond, să-și deschidă sufletul. Surprinde un cuplu: Cristiana și Vali, părinți tineri, chiar foarte tineri, fiecare având 22 de ani. „Am rămas însărcinată în clasa a XII-A, cu patru luni înainte de bacalaureat. A
Agenda2005-41-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284307_a_285636]